21,807 matches
-
ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice: „Ciripitul păsărilor dimineții/ vine mai tîrziu./ Mai întîi - povestioara poetică/ a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest roman, o veritabilă poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
fi destul de prețioase“. Gustul lui merge în sensul literaturii naționale. Epoca este a înfruntării dintre curentul poporan, cunoscut și ca, după numele revistei conduse la început chiar de Chendi și apoi de Iorga, sămănătorism, și simbolism, primul avatar al modernismului poetic, susținut de viitorul mare lingvist Ovid Densusianu. Chendi n-are antene decât pentru cel dintâi. Nu e la el atât o chestiune de ideologie literară, cât una de sensibilitate. Îl adoră pe Goga, îl detestă pe Macedonski. Despre simbolistul Petică
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
riguroasă a rimelor de-a lungul tuturor strofelor componente”. Mai tîrziu însă, prin anii ’70, „orgoliul meseriei” i-a dictat o altă conduită: și acest obstacol trebuia învins, ținta vizată fiind „dobîndirea unei fidelități autentice, exhaustive, pe toate planurile discursului poetic”. O altă dificultate privea transpunerea în românește a criptogramelor lui Villon, care mișună în opera acestuia. R.V. s-a înverșunat și a izbutit s-o răpună, deși chiar pentru el „demersul poetului rămîne o enigmă, una din cele multe legate
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
ediții organizate anul trecut a anunțat cîștigătorul la Târgul Gaudeamus, Florin Bican, cartea premiată a apărut în mai 2013: Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc. Volumul, savuros pentru copii de orice vârstă prin comicul irezistibil ce dublează virtuozitatea poetică, reunește trei parodii în versuri ale unor texte fixate în memoria diferitelor generații: Povestea lui Harap-Alb, Muma lui Ștefan cel Mare și Rică nu știa să zică. Trofeul Arthur din 2013 a revenit romanului O istorie recent a țării vampirilor
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
București. Nu cunosc continuarea, dar Servien nu a mai revenit în România. La opera lui Servien s-au referit în mod elogios un estetician ca B. Croce, un poet ca Paul Valéry, un fizician ca Dirac. Multe dintre cărțile de poetică îl menționează ca un precursor al unor idei actuale (a se vedea, de exemplu, Rhétorique de la poésie, publicată în 1976 de Grupul M de la Liège), așa cum și pentru autorul acestor rânduri a constituit un punct de plecare. Alți autori i-
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
probabil că disputa nu se va încheia niciodată, deoarece însăși ideea de limbaj trece prin multiple metamorfoze. În orice caz, termenul de limbaj liric, folosit de Servien, nu s-a dovedit fericit, este vorba de o anumită variantă a limbajului poetic, o variantă care, la data la care Servien scria, părea dominantă. Dar, independent de statutul celor două limbaje la care se referea Servien, esențial în gândirea sa era faptul că limbajul obiect și metalimbajul tindeau spre maximum de eterogenitate, în timp ce
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
expresie (muzică și arte plastice) și include atât limbajul științific cât și pe cel liric. O excepție de la atitudinea rezervată a celor mai mulți autori români față de Servien a constituit-o Nicolae Balotă (a se vedea capitolul corespunzător din cartea sa Arte poetice ale secolului XX, 1976), care discută contribuția lui Servien la studiul ritmului. Dar cel mai important continuator al lui Servien în abordarea matematică a structurilor prozodice este Mihai Dinu (Ritm și rimă în poezia românească, Editura Cartea Românească, București, 1986
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
1975 a apărut o versiune românească a unei părți din opera lui Servien: Estetica publicată la Paris, în 1953. Dicționarele îl ignoră sau îl subapreciază. Dar chiar așa, indirect, unele dintre ideile sale au triumfat. Desigur, față de multiplele ipostaze ale poeticului, apărute în ultimul secol, a devenit tot mai problematică posibilitatea de a-i găsi acestuia un statut general valabil, fiind vorba mai degrabă de o tipologie foarte bogată, în raport cu care ideile lui Servien ar trebui reconsiderate. Intrată în era computațională
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
Ce se face bietu somn?/ Da' l-oi pune somn pe somn/ Și-ntr-o noapte tăt îl dorm,/ Da' l-oi pune tăt p-olaltă/ Și tăt l-oi durni odată." Ioan Chiș Ster clarifică problema așa-zisului "folclor poetic nou", creație caricaturală, de fapt, a unor activiști culturali din timpul regimului comunist care atribuiau în mod abuziv țăranilor cântece de slăvire a stilului de viață impus de sovietici: Frunzucă verde de vie,/ Drag mi-e la gospodărie,/ Când viu
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
în mod previzibil, mentalul "schizomorf" și "antitetic", încît referința diairetică la simbolul focului apare firească, în contextul analogiei cu bunătatea care, ca expresie pozitivă a moralității, are o evoluție ascensională, purificatoare. Cu toate că sînt rare, distingem în didahii și veritabile imagini poetice autonome, a căror gratuitate estetică nu mai trebuie demonstrată. Iată bunăoară: "...apoi, pe urmă, după ce au ascuns soarele toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei între întunerecul nopții și cînd coriul, de osteneală, au fost închis
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
argint..." Se pare că Antim vibra intens la dimensiunea cosmică a existenței, rezultatul fiind o particulară disponibilitate pentru receptarea sensibilă, estetică a lumii. Succesiunea prosopopeică, prin care soarele, cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare, prilejuiește un cert efort poetic. Ceea ce însă îl individualizează deplin pe Antim, definind, tocmai datorită contrastului asumat, calitatea artistică a temperamentului său rămîne forța discursului moralizator, cu care sînt denunțate vituperant moravurile decăzute ale contemporanilor - de cele mai multe ori, referirile sînt chiar la cei prezenți, accentuîndu-se
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Merită evidențiate atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului, alegoria, comparația, definițiile lirice, imaginile poetice sau anafora sînt doar cîteva dintre instrumentele literare utilizate de Antim și care situează indiscutabil textul Didahiilor în cîmpul artistic. Ca și în cazurile cele mai notabile ale începuturilor literaturii române - cronicar, D. Cantemir, I. Budai-Deleanu -, opera lui Antim, deși
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Artemis, București, 1995, vol. 3, literele P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto Caeiro. 10 Vocabulele "caleidoscop" și "arabescuri" ("vedenii arăpești"), tratate (al)chimic corespunzător, vor precipita, ipso facto, o artă poetica. 11 Într-un moment de empatie, J'ai ri, me voilà désarmé(e)!
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
când este vorba despre Mozart, cu chipul Creatorului: râsul, zâmbetul, șăgălnicia nu le uita niciodată, nici când compunea sunete închinate lui Dumnezeu. în ceea ce-l privește pe Mozart, el și-a îngăduit totul - totul însemnând viață. Doar un geniu al poeticii cuvintelor ar putea scrie sau vorbi despre muzică, despre muzica lui Mozart, pe măsura ei. Singurul exemplu pe care vi l-aș putea da, din câte am găsit eu în literatură - căci, vai, sunt romancier! - este cel al unui spirit
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
meșteșugurilor este sufletul care îl însuflețește și îl înnobilează". Afirmația datează din 1832 și a fost făcută de I. Heliade-Rădulescu în articolul programatic Pentru poezie, publicat în "Curierul românesc". Clamarea unei relații de tip simbiotic între țesutul social și sensibilitatea poetică reprezintă una dintre numeroasele și fascinantele iluzii ale pașoptismului literar. Epoca respectivă se definește, de altfel, în contextul istoriei literaturii române, ca o perioadă a entuziasmului vizionar, necesarmente impus de avîntul revoluționar ce caracteriza nu doar Țările Române, ci Europa
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
de poet/artist cu predispoziția vizionară. Exacerbînd, în manieră dualistă, complementaritatea firească minte/ inimă, tendința romantică a culturii, constant distribuită în spațiu și timp pretinde o fertilă depășire a materiei constrîngătoare, iar unul dintre instrumentele preferate îl constituie tocmai viziunea poetică. Prin captarea sinergică a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis, a Turnului Babel reprezentat de imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe care limbajul poetic de factură pașoptistă le presupune. Să urmărim, bunăoară, un text alcătuit La moartea lui Cîrlova: "Tu ai urît o țară unde puțini ascultă/ Sau unde-a ta cîntare cu ei nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
numele cu acela al lui Dante. Imaginația debordantă a celor hărăziți poeziei construiește nestăvilit fie scenarii ale originilor mitice, ale metamorfozei eternității în temporalitate, fie ipoteze ale viitorului, în care variantele concordiei universale și apocalipsei sînt complementare. Arătam că limbajul poetic, depășit cu viteza luminii de performanțele eminesciene se constituie într-o limită implacabilă în calea unei receptări pozitive majore a liricii heliadești. Citind sintagme precum: "sufletu-mi s-aripează", "lumina eterului ceresc" (O noapte pe ruinele Tîrgoviștii) ori "Subt degete-mi
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
unui "déjà-vu" și nu poți să nu denunți convenția, masca, montajul inabil. Acolo, însă, unde intervin forța inspirației, reala inventivitate imagistică, rezultatul obținut nu doar că salvează versurile de la condiția precară, caducă, dar furnizează consistența persuasivă, absolut necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
curând peste apa cea mare... ...Tiberiu studiază chipurile oamenilor din metrou. Privirea îi cade pe un panou publicitar, fixat lângă ușă, între două scaune rabatabile. în mod surprinzător, suprafața aceea marginală este acoperită de un afiș cu un scurt text poetic, unul dintre haiku-urile lui Issa. Până și umbra mea este într-o înfloritoare stare de sănătate. Prima dimineață de primăvară. Sutele de vagoane ale metroului parizian realizau gravitația continuă a acestor fragmente desprinse din astrul poeziei de-a lungul
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
ale interpretării. Astfel, în finalul unei recenzii la cartea Eminescu și mutațiile poeziei românești de Ioana Em. Petrescu, după o circumscriere a mizei teoretice și analitice a cărții, criticul resimte provocarea unor întrebări stârnite de lectura acestui studiu despre modernitatea poetică românească: "Stimulați de ideile cărții, mărturisește Simuț, ne cufundăm într-o fertilă reverie intelectuală, cu întrebări pentru noi înșine. Sunt reductibile, în ultimă instanță, mutațiile operate de Eminescu, Ion Barbu și Nichita Stănescu la diferențele dintre romantic, modern și postmodern
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
și Nichita Stănescu la diferențele dintre romantic, modern și postmodern? Nu ar putea fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și o nostalgie a totalității? Sau poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării eului, a oglinzii sparte? Nu ar servi teza cărții cunoașterea participativă din poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el paradigma poeticității? Nu ar fi mai
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
ce mi se atribuie în amintitele opuri și opuscule ca o carte de debut, mai exact volumul debutului meu în poezie. Indulgenți, cunoscătorii aceștia și-ar spune: "în definitiv, dacă vrea Balotă acum, la bătrânețe, să scrie despre încercările lui poetice din tinerețe, e treaba lui...". Atât doar că, acea carte, volumașul de poezii, Din spuma mărilor..., a apărut la Cartea Românească, într-o primă ediție, în 1929, poeziile fiind scrise mult anterior și adunate sârguincios în cursul anilor. Or, voi
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
blond, rebel și pauper a sunat din trâmbița de argint pe pământ și în cer (savuram mirosul foii de dafin - semn de carte într-un poem de Apollinaire) Boemul meu înger păzitor mi-a transmis Ordinul de prezentare la Sinedriul Poetic. Mesajul angelic mi-a amintit de Chemarea primită de tatăl meu, în iulie 1943: Preotul Ștefan Vasiliu este detașat, cel puțin 6 luni, misionar în Transnistria (Ordin de prezentare. Ordin de reprezentare. Ordin de detașare. La Est de Edenul meu
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]