97,040 matches
-
circulația. Se face un gol și în acel moment C.A. sare după mine și mă duce mai mult pe sus înapoi. Era foarte speriat. Îmi zice aproape plângând: Să nu mai faci așa ceva! Mulțumesc pentru iubire! Între timp mașina poliției era deja lângă noi. Era în acel loc o trecere subterană pentru urgențe. Le explic despre ce e vorba și cât de urgentă era situația. Unul telefonează imediat după cea mai apropiată salvare, celălalt o consolează pe N. - Ușor, ușor
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a întâmplat. − Stai cuminte în birou, eu încep să dau telefoane. Voi găsi pe cineva să te scoată de acolo. Barbie habar n-are pe cine să sune. În cartea de telefon nu găsește ce-i trebuie, așa că sună la poliție și roagă să-l anunțe pe director. Din păcate, directorul nu răspunde deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
acolo. Barbie habar n-are pe cine să sune. În cartea de telefon nu găsește ce-i trebuie, așa că sună la poliție și roagă să-l anunțe pe director. Din păcate, directorul nu răspunde deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
e ora de deschidere. Dar la parter dă cu ochii de un afișier, unde vede și orarul de vizitare. − Cum? Luni este închis?!? Și mie cine-mi dă drumul că mor de foame! Shelley sună iar pe mama, care sună poliția, care-l sună pe director, care se trezește cu greu după petrecere și nu e bucuros să meargă la birou. Dar n-are ce face, merge și deschide palatul, o ceartă pe Shelley și-i spune că poate pleca. Dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
prin 1977-1978, pe o carte poștală, o felicitare de Paști, în versuri. O trimisese prietenului său, Livius Frangolea, fost avocat, fost politician, fost pușcăriaș (14 ani recluziune, pe lângă trei în care a stat ascuns într-un sat din Bărăgan, după ce poliția politică a stalinistului Gheorghiu-Dej „a băgat spaima-n burgheji”). „Moș Frangolea” (cum îi spuneam noi), avea acum aproape 80 de ani. Povestea cu inteligență și umor fapte și evenimente dintr-o Românie veche, în care trăise generația lui și a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
are importanță. După instalarea comuniștilor la putere, sub ocupația sovieto-rusească, devenise, ca mulți alți români veniți din Basarabia, tot mai însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a statului comunist, va fi căutat refugiul într-o relație amoroasă cu o femeie numită poate chiar Teodora, precum eroina poveștii sale. Izolarea în care trebuia să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Africa s-au făcut defrișări masive și nu-i de mirare să ne trezim pe la noi și cu crocodili! Nici așa să n-o luăm, ripostă politicos Matei. Eu zic să mai așteptăm totuși o vreme și pe urmă luăm poliția și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sentimente. La noi este o pace socială veșnică, nu ne certăm, nu ne dușmănim, nu ne omorăm. Aurora: Nu iubiți, nu ... Evelin: Ca să iubești trebuie să te îndrăgostești, să ai o familie, copii, ca la voi. Aurora: Aveți guvern, parlament, poliție, fisc...? Evelin: Noi avem doar Academia unde face parte toată planeta și unde se discută, se analizează totul și unde se iau hotărări individuale sau de grup obligatorii. Aurora: Sunteți fericiți, o planetă cu zei nemuritori! Nu ca noi: ne-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
i-a “marcat” evident pe Adam și Eva. Eva: Don’profesor mă duc eu cu Adam. Sper să ne descurcăm mai bine decăt un robot. Aurora: știi, eu mă găndesc că dacă dăm alarma să nu facem o intervenție a poliției, legitimări, identificări și ... Eva: Sunt sigură că ne agităm degeaba. Aurora: Este plecat de atătea ore! N am avut ideia de a-i da un telefon mobil. Profesorul: Stați! Adam adu-l pe Cosmos. în acea clipă pe ușă a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
șampanie. Evelin: Voi, oamenii, cred că sunteți unici în Univers; petreceți cănd vă nașteți, petreceți la evenimente, petreceți cănd muriți. Ba, mai mult, din cănd în cănd, petreceți și după moarte. Voi poate sunteți singurii din Univers care au creat poliție, procurori, judecători care să vă aresteze și să vă bage la pușcărie. Aurora: Fiind muritori nu ne este frică de nimic, nici de moarte; iar de frica de Dumnezeu am uitat de mult. Profesorul: Dar, cu toate păcatele omului, extratereștrii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
le-a lăsat lor casa. Incredibili erau. În fine. Numai cu tata s-ar fi putut discuta normal... De fapt și acum, cu toată povestea asta cu Alex, tata ar fi tranșat chestiunea practic, s ar fi dus frumos la Poliție, i-ar fi spus ăia că l-au căutat și nu e, dom’le, e adult, e vaccinat și asta e, dacă, Doamne ferește, apare un cadavru pe undeva și cores pund semnalmentele, mă rog... și asta e, nu? Dacă se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fac publicitate cumsecade, o întoarce că-s ale ei. S-au mai văzut cazuri. I-am spus și tipului de la editură. Că nu, c-ar fi prea mare coincidența. Și? Că dacă-s ale lui... că să le ducem la Poliție, poate-l găsesc. Ce să-l găsească ăia... Dacă i-ar căuta pe toți ăștia care pleacă de nebuni în lume, unde-am ajunge? Acum, sincer. Știți, am primit un stick de la una care pare drogată, clasica Jane Doe, aspirantă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zice, adică nu-i vreo mitomană... E chiar studenta lui... adică o știe bine, vreau să spun. — Da. Aveți idee cum a dat de mine? — Nu, sincer, nu. Oricum, nu prin noi. La noi ați venit dumneavoastră cu documentul. ... — La Poliție ați fost? — Da. Nu cred că au fost prea impresionați. — Ideea era dacă-i ajută în vreun fel... — Mă îndoiesc. — Nici dumneavoastră nu știți nimic altceva de el, nu? — Nu, v-am mai spus. — Da, așa e. Voce ca de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
eu nu dețin nimic, deși am promis că nu voi umbla cu scorneli, adică să depun mărturie pentru o inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la o necesitate socială, și mi-e teamă că eu creez necesitatea din cauza poliției... Ar fi prea de tot, ar fi împotriva logicii... Să vorbești despre un om care nu există prin nimic, iată un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la o necesitate socială, și mi-e teamă că eu creez necesitatea din cauza poliției... Ar fi prea de tot, ar fi împotriva logicii... Să vorbești despre un om care nu există prin nimic, iată un lucru cel puțin curios! Când se discută despre unul care în mod sigur este incapabil de a făptui ceva
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la rană, nu alta! Auăleu, că bună eraaaaaa. Că ca ea mai rar, așa un sufleeeet. Bună, nebună, e reținută de organe. Babele încetară la unison să se smiorcăie. Adică cum? se miră Florica. Cum reținută? De ce organe? — Organele de poliție! se enervă polițistul. Ce alte organe? Păi, ce-a făcut? — Ce-a făcut, ce n-a făcut... Cert e că e reținută. — Domnu’ polițist, dar tre’ să fi făcut ea ceva, de e reți nută, nu? Da? — Hoțul neprins e
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de tineri și de muncitori treceau, fără întrerupere, prin piață, cântând cântece patriotice și strigând lozinci împotriva Franței. I-am arătat secretarului de stat acea mulțime exaltată întrebându-l când și cum se va pune capăt acestui tapaj și în ce măsură poliția proteja ambasadele. Dl. von Jagow mi-a adat asigurări doar asupra ultimului aspect. Apoi, doar după câteva ore, mulțimea, defilând prin fața Ambasadei Angliei, a început să arunce cu pietre, spargând geamurile. Atunci, împăratul a trimis un ofițer la colegul meu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al unităților mobile de infanterie de la Seine-et-Marne. Auditor la comisia provizorie însărcinată, în 1871, cu înlocuirea Consiliului de Stat. Atașat, în 1874, la Direcția Generală a Afacerilor Civile din Algeria. Prefect al orașului Constantine în 1878. Secretar General al Prefecturii Poliției în 1879. Prefect de Nord în 1882. Prefect de Rhône, în 1887. Guvernator General al Algeriei în 1891. Ambasador al Franței la Washington, din 1897, el a fost cel însărcinat de Spania, în 1898, cu negocierea preliminariilor păcii dintre această
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
situația din Algeria și metodele șefului său, s-a descurcat atât de bine încât unul dintre anchetatorii săi și-a rezumat impresia lăsată de prestația lui prin aceste cuvinte: "Acest tânăr efectiv ne-a dat gata". Secretar General al Prefecturii Poliției, el și-a completat, mai mult decât formația sa administrativă, experiența sa de viață și de lucru cu oamenii. După prefecturile de Nord și de Rhône, la scurt timp Jules Cambon a devenit Guvernator General al Algeriei. Și a fost
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nemărturisită. Refuzul dramei pasionale ascunde o experiență a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă vorbă răsuflată, chem poliția") care provoacă drame și tragedii de parodie. Deși autorul pretinde că Doamna Bovary sînt ceilalți, el poate repeta după Flaubert "Emma c'est moi". Victimele lui Horia Gârbea (este și aici o problemă) sînt celebre personaje feminine: Emma, Cleopatra, Nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
persoană atît de antipatică. Totuși, să nu exagerăm. Nu era decît o patroană de bordel. Sînt zeci de mii ca ea, pe tot cuprinsul țării. JENI: Dar nu plîng pentru ea. MINISTRUL: Atunci de ce? JENI: Pentru că va trebui să chem poliția. Și procuratura. MINISTRUL: Ah, dar asta e o chestie de rutină. Și poate fi lăsată pe mîine. Doar n-o să deranjezi oamenii de ziua Europei pentru atîta lucru. JENI: Dar mîine tot o să trebuiască să-i chemăm. MINISTRUL: O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plîngă de nimic. Nu mai plînge nici tu. Așa e viața. Nu știu cum de se termină totdeauna în felul ăsta. JENI: Ah, iertați-mă. Nu mă pot stăpîni. MINISTRUL: De fapt ce te îngrijorează? JENI: Faptul că va trebui să chemăm poliția. Și va veni presa. MINISTRUL: Eu cred că dacă chemi poliția, trebuie să vină poliția, nu presa. E ca și cum ai chema un instalator și ar veni un tinichigiu. JENI: Parcă nu-i știți pe purcelușii ăia! Vor veni înaintea poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu știu cum de se termină totdeauna în felul ăsta. JENI: Ah, iertați-mă. Nu mă pot stăpîni. MINISTRUL: De fapt ce te îngrijorează? JENI: Faptul că va trebui să chemăm poliția. Și va veni presa. MINISTRUL: Eu cred că dacă chemi poliția, trebuie să vină poliția, nu presa. E ca și cum ai chema un instalator și ar veni un tinichigiu. JENI: Parcă nu-i știți pe purcelușii ăia! Vor veni înaintea poliției. Cred că poliția întîrzie special ca să-i lase pe ei primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]