4,582 matches
-
deoarece o deficiență sub acest aspect poate conduce la afectarea gravă a sănătății ochilor. Altă caracteristică importantă a ochelarilor de soare o constituie capacitatea de a proteja ochiul împotriva reflexiei luminii. În acest scop se folosesc foliile de polarizare sau polimerii încorporați în lentile prin metoda modelării prin infuzie (Infusion Molding). Există și varianta unui schelet, de regulă metalic, cu ajutorul căruia lentilele colorate pot fi plasate deasupra unor ochelari de vedere, pentru persoanele cu miopie. De asemenea, există și lentile colorate
Ochelari de soare () [Corola-website/Science/325552_a_326881]
-
secetă îndelungată, râurile s-au transformat în mici șiroaie și pământul în praf, forțând oamenii să se îndrepte spre oceane în căutarea apei. Seceta este cauzată de deșeurile industriale aruncate în ocean, care formează o barieră de oxigen permeabilă din polimeri saturați cu catenă lungă care previne evaporarea și distruge ciclul de precipitații. În "The Crystal World" ("Lumea de cristal", 1966) este descrisă o imagine copleșitoare a copacilor cristalizați, a frunzelor transformate în bijuterii, a păsărilor sculptate în cuarț și a
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
îi sunt polimeri produse de organismele vii. Din moment ce aceștia sunt polimeri, biopolimeri conțin unități monomerice, care sunt legate covalent de a forma structuri mai mari. Există trei clase principale de biopolimeri bazate pe diferitele unități monomerice utilizate și structura în biopolimerul format: Convenție
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
îi sunt polimeri produse de organismele vii. Din moment ce aceștia sunt polimeri, biopolimeri conțin unități monomerice, care sunt legate covalent de a forma structuri mai mari. Există trei clase principale de biopolimeri bazate pe diferitele unități monomerice utilizate și structura în biopolimerul format: Convenție pentru o polipeptida este de a lista reziduurile
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
modificate pentru a include componente non-peptidice, cum ar fi lanțuri zaharide și lipide. Convenția pentru o secvență de acid nucleic este de a lista nucleotidele în care acestea apar de la al cincilea sfârșit până la al treilea sfârșit al lanțului de polimer, în cazul în care 5 și 3 se referă la numerotarea de atomi de carbon din jurul inelului de riboza care participă la formarea legăturilor fosfat diester a lanțului. O astfel de secvență este numită structura primară a biopolimerului. Polimerii de
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
de polimer, în cazul în care 5 și 3 se referă la numerotarea de atomi de carbon din jurul inelului de riboza care participă la formarea legăturilor fosfat diester a lanțului. O astfel de secvență este numită structura primară a biopolimerului. Polimerii de zahar pot fi liniari sau ramificați și sunt, de obicei, legați cu legături glicozidice. Cu toate acestea, plasarea exactă a legăturii poate varia. Orientarea grupurilor leagăturii funcționale este de asemenea importantă, rezultând în obligațiuni α-și β-glicozidice cu numerotare definitivă
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
a formulat în anul 1928 o ipoteză similară. Autorii acestei teorii au împărțit drumul de dezvoltare până la materia vie în trei etape: Experimentele făcute de S.W. Fox în 1965-1969 arată că, din acizii aspartic și glutamic, se pot forma polimeri numiți proteinoide sau proteinoizi, datorită însușirilor comune cu ale proteinelor. În anumite condiții de temperatură, și în prezența apei sărate, acestea pot forma microsfere, care au însușirea de a-și spori volumul prin adăugarea de alți doi proteinoizi sau prin
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
introdusă în circulație în 1977, bancnota de 50 de kina a fost introdusă în anul 1990, iar bancnota de 100 de kina, în 2005. Toate bancnotele păstrează coloristica dolarilor australieni. Începând din 1991, toate bancnotele emise au fost produse din polimer, înlocuind treptat bancnotele din hârtie.
Kina () [Corola-website/Science/322746_a_324075]
-
sistemelor de eliberare controlată : "Etapă macro" este reprezentată de dispozitive macroscopice: Ocusert (insert ocular), Progestesert (dispozitiv intrauterin), Implanon (implant contraceptiv subcutanat), Transderm Scop (sistem transdermal), Oros și Duros (sisteme osmotice). Acestea sunt în general sisteme de tip rezervor, fabricate din polimeri nedegradabili, care prezintă o cinetica de ordin zero (viteza de eliberare constantă) . "Etapă micro" este reprezentată de sisteme microscopice: Decapeptyl, Lupron, Locteron (microparticule injectabile), ReGel (formulă lichidă ce se gelifica când este injectata în corp). Acestea sunt în general sisteme
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de ordin zero (viteza de eliberare constantă) . "Etapă micro" este reprezentată de sisteme microscopice: Decapeptyl, Lupron, Locteron (microparticule injectabile), ReGel (formulă lichidă ce se gelifica când este injectata în corp). Acestea sunt în general sisteme de tip matrice, fabricate din polimeri degradabili . "Etapă nano" este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care moleculă de medicament este legată chimic de moleculă de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
este reprezentată de sisteme microscopice: Decapeptyl, Lupron, Locteron (microparticule injectabile), ReGel (formulă lichidă ce se gelifica când este injectata în corp). Acestea sunt în general sisteme de tip matrice, fabricate din polimeri degradabili . "Etapă nano" este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care moleculă de medicament este legată chimic de moleculă de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
Acestea sunt în general sisteme de tip matrice, fabricate din polimeri degradabili . "Etapă nano" este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care moleculă de medicament este legată chimic de moleculă de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în transportul activ sau pasiv al PA. Astfel se poate vorbi de terapia la țintă. Obiectivele terapiei la țintă constau în creșterea
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de sistem, PA este dispersat uniform într-o matrice insolubila (fază polimerică). Că și sistemele rezervor, sistemele matrice pot fi preparate în diferite forme, incluzând nanoparticule și microsfere care pot fi injectate direct. Dacă sistemul matrice este preparat dintr-un polimer biodegradabil, mecanismul de eliberare este, în cele mai multe cazuri, o combinație dintre eliberarea controlată de difuzie și eliberarea controlată chimic. Viteza de difuzie scade în timp în cazul eliberării dintr-un sistem cu matrice nedegradabilă și, din această cauză, este dificil
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
posibilă o reprezintă sistemele matrice cu geometrie specială (preparate semisferice) care pot compensa scăderea vitezei de difuzie în timp. Sistemele matrice au fost utilizate pentru eliberarea diferitelor principii active; astfel preparatele Nitro Dur și Nitro Dur ÎI au la bază polimeri nedegradabili. Aceste sisteme se bazează pe sinteză de polimeri ce conțin în compoziția lor PA. Legăturile chimice dintre polimer și PA pot fi de tip ionic sau covalent. În primul caz legătură se face pe baza schimbului ionic dintre polimeri
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
semisferice) care pot compensa scăderea vitezei de difuzie în timp. Sistemele matrice au fost utilizate pentru eliberarea diferitelor principii active; astfel preparatele Nitro Dur și Nitro Dur ÎI au la bază polimeri nedegradabili. Aceste sisteme se bazează pe sinteză de polimeri ce conțin în compoziția lor PA. Legăturile chimice dintre polimer și PA pot fi de tip ionic sau covalent. În primul caz legătură se face pe baza schimbului ionic dintre polimeri încarcați pozitiv, de tip cationit sau negativ, de tip
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
Sistemele matrice au fost utilizate pentru eliberarea diferitelor principii active; astfel preparatele Nitro Dur și Nitro Dur ÎI au la bază polimeri nedegradabili. Aceste sisteme se bazează pe sinteză de polimeri ce conțin în compoziția lor PA. Legăturile chimice dintre polimer și PA pot fi de tip ionic sau covalent. În primul caz legătură se face pe baza schimbului ionic dintre polimeri încarcați pozitiv, de tip cationit sau negativ, de tip anionit, cu PA de tip bazic respectiv de tip acid
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
polimeri nedegradabili. Aceste sisteme se bazează pe sinteză de polimeri ce conțin în compoziția lor PA. Legăturile chimice dintre polimer și PA pot fi de tip ionic sau covalent. În primul caz legătură se face pe baza schimbului ionic dintre polimeri încarcați pozitiv, de tip cationit sau negativ, de tip anionit, cu PA de tip bazic respectiv de tip acid. Factorii care influențează viteza de eliberare a PA dintr-o astfel de matrice schimbătoare de ioni sunt competiția dintre ioni, tăria
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
este acela că 70-90% din masa preparatului îl reprezintă PA. La lanțul polimeric se poate atașa un anticorp care se distribuie la un anumit organ obținându-se astfel un preparat țintă. O cerință importantă pentru sistemele chimice este necesitatea că polimerii utilizați să fie biocompatibili în organism și biodegradabili în mediul unde sunt utilizați. În ceea ce privește mecanismele de eliberare a principiului activ, acestea sunt clasificate în sisteme controlate de solvent, sisteme cu difuzie controlală și sisteme controlate chimic. Aceste clasificări reprezintă situații
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
activ, acestea sunt clasificate în sisteme controlate de solvent, sisteme cu difuzie controlală și sisteme controlate chimic. Aceste clasificări reprezintă situații teoretice, unde viteza de eliberare a principiului activ este controlată predominant de interacțiunile cu solventul, cum ar fi umflarea polimerului, de difuzia printr-o matrice polimerică sau membrana, sau printr-un proces chimic cum ar fi degradarea polimerului, eroziunea să sau ruperea legăturii chimice dintre principiul activ și suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de modul de preparare a
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
clasificări reprezintă situații teoretice, unde viteza de eliberare a principiului activ este controlată predominant de interacțiunile cu solventul, cum ar fi umflarea polimerului, de difuzia printr-o matrice polimerică sau membrana, sau printr-un proces chimic cum ar fi degradarea polimerului, eroziunea să sau ruperea legăturii chimice dintre principiul activ și suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de modul de preparare a sistemelor. Aceste sisteme includ două mecanisme: umflarea polimerului și osmoza. În prima categorie intră hidrogelurile (polimeri inițial solubili
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
membrana, sau printr-un proces chimic cum ar fi degradarea polimerului, eroziunea să sau ruperea legăturii chimice dintre principiul activ și suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de modul de preparare a sistemelor. Aceste sisteme includ două mecanisme: umflarea polimerului și osmoza. În prima categorie intră hidrogelurile (polimeri inițial solubili în apă care au fost insolubilizați prin reticulare). În aceste sisteme, viteza de umflare (și astfel viteza de eliberare a PA) depinde de balanța hidrofil/hidrofoba a matricei polimerice și
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
fi degradarea polimerului, eroziunea să sau ruperea legăturii chimice dintre principiul activ și suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de modul de preparare a sistemelor. Aceste sisteme includ două mecanisme: umflarea polimerului și osmoza. În prima categorie intră hidrogelurile (polimeri inițial solubili în apă care au fost insolubilizați prin reticulare). În aceste sisteme, viteza de umflare (și astfel viteza de eliberare a PA) depinde de balanța hidrofil/hidrofoba a matricei polimerice și de gradul de reticulare. Osmoza reprezintă al doilea
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
sistemelor matrice, viteza de eliberare este controlată de viteză de difuzie a PA prin matricea polimerică. În categoria sistemelor cu eliberare controlată chimic, intră preparatele în care viteza de eliberare a PA este predominant controlată de viteză de degradare a polimerului, viteza de eroziune fizică a polimerului sau viteza de rupere a legăturii chimice PA-polimer. Două metode se utilizează pentru obținerea acestor sisteme: realizarea de sisteme matrice bazate pe polimeri degradabili și sisteme polimer-PA separate de grupa distanțieră. Transformarea unui astfel
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
controlată de viteză de difuzie a PA prin matricea polimerică. În categoria sistemelor cu eliberare controlată chimic, intră preparatele în care viteza de eliberare a PA este predominant controlată de viteză de degradare a polimerului, viteza de eroziune fizică a polimerului sau viteza de rupere a legăturii chimice PA-polimer. Două metode se utilizează pentru obținerea acestor sisteme: realizarea de sisteme matrice bazate pe polimeri degradabili și sisteme polimer-PA separate de grupa distanțieră. Transformarea unui astfel de sistem într-un material solubil
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
eliberare a PA este predominant controlată de viteză de degradare a polimerului, viteza de eroziune fizică a polimerului sau viteza de rupere a legăturii chimice PA-polimer. Două metode se utilizează pentru obținerea acestor sisteme: realizarea de sisteme matrice bazate pe polimeri degradabili și sisteme polimer-PA separate de grupa distanțieră. Transformarea unui astfel de sistem într-un material solubil în apă este descrisă de procesul de bioeroziune. Bioeroziunea poate implica un proces de natură chimică (că de exemplu, ruperea unei părți din
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]