5,260 matches
-
-i poruncească în numele lui Isus Cristos să nu mai mărturisească la spovadă nimic din trecut și dorea să primească această poruncă, dar nu îndrăznea să i-o ceară duhovnicului. 23. Totuși, fără să-i fi spus nimic, duhovnicul i-a poruncit să nu mai revină asupra lucrurilor trecute, decât dacă ar fi fost vreun lucru foarte limpede. Dar cum toate i se păreau foarte limpezi, această poruncă nu l-a ajutat prea mult și a continuat să fie muncit. Locuia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pe cea de la miezul nopții. Dar veni duminica următoare, când trebuia să se spovedească. Cum obișnuia să-i spună duhovnicului său cu de-amănuntul tot ceea ce făcea, îi spuse și că în acea săptămână nu mâncase nimic. Duhovnicul îi porunci să nu mai postească. Deși se simțea încă în putere, îl ascultă și fu eliberat, în acea zi și în ziua următoare, de scrupule. Dar a treia zi, marți, în timpul rugăciunii, începu să-și amintească iarăși de păcatele sale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-l țină și chiar să-l silească să rămână la ei. Tot gazda l-a condus la dogele Veneției pentru a vorbi cu el1; anume, îl ajută să intre și să se înfățișeze înaintea acestuia. Dogele, după ce-l ascultă, porunci să fie îmbarcat în corabia guvernatorilor, care se îndrepta spre Cipru. Deși în acel an veniseră mulți pelerini pentru Ierusalim, cei mai mulți se înapoiaseră în ținuturile lor din pricina faptului că turcii luaseră Insula Rodos. Cu toate acestea, treisprezece dintre ei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și că puteau așadar să ducă mai departe ceea ce făceau, fără nici o piedică. Cu toate acestea, pentru că nu erau călugări, nu se cădea ca toți să poarte aceeași îmbrăcăminte. Prin urmare, le spuse că ar fi bine, dar le și porunci ca doi dintre ei - arătându-i pe Pelerin și pe Arteaga - să-și vopsească hainele în negru, alți doi, Calixto și Cáceres, în maro deschis, iar Juanico, un tânăr francez, putea rămâne așa. 59. Pelerinul spuse că se vor supune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Am vrea să știm dacă au găsit la noi vreo erezie. - Nu, răspunse Figueroa, căci dacă ar găsi, v-ar arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
erezie. - Nu, răspunse Figueroa, căci dacă ar găsi, v-ar arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor1. O pricină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor1. O pricină, pe lângă cele de dinainte, cred că fusese și aceea că o doamnă de vază, căsătorită, nutrea o mare venerație pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luni după toate acestea, pe când Pelerinul locuia într-o căsuță în afara spitalului, veni la ușa lui un gardian, îl chemă și-i spuse: „Veniți puțin cu mine”. Și aruncându-l în temniță, îi zise: „De aici nu ieșiți până la noi porunci”. Era vară; întrucât nu era strașnic păzit, venea multă lume să-l viziteze. Printre alții și M.1, care era duhovnicul său. El făcea cunoscută învățătura creștină și dădea exerciții spirituale, toate ca atunci când era liber. Nu voi niciodată să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Alcalá și-l află pe arhiepiscop în Valladolid 2. Istorisindu-i toată încurcătura în amănunțime, îi spuse că, deși nu era sub jurisdicția lui și deci nu era ținut să-i respecte hotărârea, va face totuși ceea ce i se va porunci. I se adresa cu „dumneata”, așa cum făcea cu toată lumea. Arhiepiscopul îl primi bine și, aflând că dorește să meargă la Salamanca, îi spuse că avea acolo prieteni și un colegiu, toate porțile fiindu-i deschise. Mai mult, îi dădu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evlavioasă l-a recunoscut ca făcând parte din Societate 1, pentru că cei patru tovarăși ai săi se aflau deja în oraș de câteva zile. Ea l-a întrebat cum îl cheamă și l-a condus la ei. Când li se poruncise la Alcalá să se îmbrace ca studenții, Pelerinul răspunse: „Când ne-ați poruncit să ne vopsim hainele, am făcut-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tovarăși ai săi se aflau deja în oraș de câteva zile. Ea l-a întrebat cum îl cheamă și l-a condus la ei. Când li se poruncise la Alcalá să se îmbrace ca studenții, Pelerinul răspunse: „Când ne-ați poruncit să ne vopsim hainele, am făcut-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele necesare studenților. Plecaseră din Alcalá
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
decât ceilalți, îi mai puse și o întrebare asupra unui caz de drept bisericesc. El fu silit să răspundă la toate, deși începuse să repete, înainte de a da un răspuns, că nu știa cespuneau învățații cu privire la aceste lucruri. Apoi, îi porunci să le deslușească porunca întâi, așa cum o făcea de obicei. El începu să o înfățișeze pe îndelete și vorbi atât de mult despre această poruncă, încât nu-l mai întrebară nimic. Înainte de aceasta, în întrebările lor cu privire la Exerciții, stăruiră mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceva, i se închidea gura încât să nu-l mai poată ajuta pe aproapele după putința sa. Și doctorul Frías, care se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia să facă; găsea o mare greutate în a rămâne în Salamanca. De fapt, fiindu-i oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Valencia. Peralta plecă la Ierusalim pe jos, ca pelerin. Dar în Italia fu prins de un căpitan, o rudă de-a sa, care găsi de cuviință să-l ducă la Papă și făcu în așa fel ca acesta să-i poruncească să se întoarcă în Spania. Acestea nu s-au petrecut imediat, ci câțiva ani mai târziu. La Paris, îndeosebi spaniolii murmurau împotriva Pelerinului, iar Maestrul nostru de Govea 3 îl acuza că-i sucise mințile lui Amador, care era din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Veneția. Dar, în cele din urmă, cei doi mărturisiră - în prezența Guvernatorului și a trimisului papal 6, care era atunci în Roma - că nu puteau zice nimic rău despre ei, nici despre purtarea lor, nici despre învățătura lor. Trimisul papal porunci să nu se mai spună nimic în această privință, dar Pelerinul se împotrivi, spunând că ar dori o hotărâre definitivă, ceea ce nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul va putea fi istorisit de Maestrul Nadal. Ultimele mărturisiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca un înger pentru slujirea de a spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia, purtând totul ad bonum 1 etc. Uneori, în aceste răstimpuri, vedeam întrucâtva, când ființa Tatălui, și anume, mai întâi ființa și apoi pe Tatăl, cu alte cuvinte, evlavia sfârșea mai întâi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
FĂCUTĂ LA NUNTA DIN CANA GALILEII, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN 2,1-11. 1. Primul. Cristos, Domnul nostru, a fost chemat la nuntă împreună cu ucenicii Săi. 2. Mama Îi face cunoscută Fiului lipsa vinului, spunând: („N-au vin!”); și le-a poruncit slujitorilor: („Orice vă va spune, faceți!”). 3. (A prefăcut apa în vin și Și-a arătat slava Sa și au crezut în El ucenicii Săi.) 277. DESPRE CUM CRISTOS I-A IZGONIT DIN TEMPLU PE VÂNZĂTORI, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu-se, s-a liniștit marea; oamenii s-au minunat de aceasta, spunând: („Ce fel de om este acesta, că și vântul și marea ascultă de el?”). 280. DESPRE CUM CRISTOS MERGEA PE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bunăstarea casei și să ne apropiem cu atât mai mult de marele nostru Preot, modelul și regula noastră, care este Cristos, Domnul nostru. Despre aceasta, al treilea Conciliu din Cartagina (la care a luat parte și sfântul Augustin) hotărăște și poruncește ca bunurile episcopale să fie modeste și precare. Tot la fel trebuie socotit pentru fiecare fel de viață, privind și asemănând condiția și starea persoanelor, așa cum în căsătorie luăm exemplul sfinților Ioachim și Ana care și-au împărțit bunurile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe care le întâlnești foarte rar în viață. Era un om onest, fără ascunzișuri, fără viclenii, fără minciuni și gata să ofere tot ce-i stătea în putință. Când întâlnești o persoană cu un asemenea caracter, cum poți să mai poruncești inimii? Adevărul este că îi era greu să se descurce singură într-o lume străină, necunoscută, departe de locul unde se născuse. Era destul de complicată viața pentru o femeie singură într-o lume care 186 își pierduse echilibrul, într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mami, spun și o îmbrățișez strâns. Fac foarte bine. Și Luke vă transmite toată dragostea lui. Și totul e perfect. În afară de un singur amănunt minor - am început pregătirile pentru o nuntă fabuloasă la New York, fără să-ți spun. Termină, îi poruncesc creierului, în clipa în care tati mă pupă și îmi ia căruciorul cu bagajul. N-are nici un rost să pomenesc despre asta chiar acum. Am să aduc vorba despre subiect mai încolo, când o să fim acasă, și când discuția ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
declanșat de o Învinuire de infanticid ritual (vezi capitolul „Infanticid ritual”). În romanul autobiografic al lui Ion Călugăru Copilăria unui netrebnic (1936), În timpul răscoalei țărănești din 1907, un personaj din mahalaua evreiască a Dorohoiului spune speriat : „Poate că iară (se) poruncește să tundă bărbile bătrânilor [evrei], cu foarfecele de tuns oile” <endnote id=" (197, p. 41)"/>. Se pare că asemenea evenimente s-au produs Într-adevăr, pentru că și În romanul Răscoala (1932) Liviu Rebreanu pune un personaj să comenteze În acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de igienă rituală, despre tradiția „spălării cu Îmbăiare” În baia rituală, Pravila lui Matei Basarab (1640) consemnează starea de sănătate a evreilor : „În ovrei, puțini vei afla betegi și, cum am zice, mai nici unul, pentru că păzesc această poruncă ce le poruncise Moisi” <endnote id="(461)"/>. „Despre igienă [jidanii] au destule noțiuni Încă de la Moise, Între care baia cel puțin o dată pe săptămână nu lipsește, și celor săraci li se dă baia gratis, sub numele de apă sfântă - scria În 1885 un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
respect pentru Creatorul său”, „«Sfințiți-vă», adică spălați-vă mâinile Înainte de mese, «și fiți sfințiți», adică spălați-le și după mese”, „Un om care disprețuiește spălarea mâinilor Înaintea meselor trebuie excomunicat”, „Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru [...], care ne- ai poruncit să ne spălăm mâinile”, „Clătiți paharul Înainte de a bea și după ce ați băut”, „Se interzice traiul Într-un oraș care nu are baie”, „Lipsa de curățenie a capului duce la orbire, veșmintele murdare duc la demență, murdăria corporală produce ulcere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]