4,565 matches
-
umană, matematica este totuși subiectivă. Wittgenstein, prin discursul său autoritar, paradoxal, dezordonat, contradictoriu este un pionier al posmodernismului filosofic. Analizând esența postmodernismului, noi afirmam, și vom argumenta în continuare, că postmodernismul reprezintă filosofia societății postmoderne. Pentru început, menționăm că reprezentanții postmodernismului, precum: G. Pracasch, J. Latuz, J. Walerstain, B. de Souse Santus, D.R. Griffin, H. Smith, P. Rosneau, J. Derrida, J.F. Lyotard, J. Culler, M. Poster, G.Wattimo, R.Robertson ș.a. vorbesc despre distrugerea matricei social-culturale a vechiului tip de conștiință
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
există). La metanivelul analizei general-filosofice a concepției posmoderniste, principiile de bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
descrierilor și a punctelor de vedere, a relațiilor de complementaritate și interacțiune dintre ele. Aceste idei, venite, inițial, din sfera artei (literatură, arhitectură etc.), în etapa actuală, au căpătat caracter general-cultural și se transformă în principii ale activității intelectuale, creatoare. Postmodernismul efectuează perfuzie de „sânge proaspăt" filosofiei contemporane, afiimând că trebuie recunoscute caracterul istoric al înțelegerii normelor raționalității, caracterul ei deschis și apariția a noi forme ale lui în cultură și societate. Ca o consecință importantă a ideilor postmoderniste, se consideră
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
nu constă în cunoașterea perfectă a cuiva, care știe cum sunt lucrurile în realitate, dar în libertatea în cadrul pluralității, în erodarea principiului însuși al realității. Analizând esența postmoderismului, să examinăm apariția și etapele principale ale dezvoltării lui. Ca predecesori ai postmodernismului pot fi considerați F. Nietzsche, Z. Freud, M. Heidegger, cât și neopozitiviștii. F. Nietzsche, de exemplu, a criticat știința și filosofia clasică în numele vieții și al păstrării, chiar și al „bestializării" omului natural, menționând că dispare din știință părerea independentă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
complex, din acest motiv nici un semn nu este o epurâ sau total expresivă. De asemenea, putem descoperi în fiecare semn urme ale cuvintelor pe care le-a respins pentru a deveni ceea ce trebuie să fie. O altă diferență clară dintre postmodernism și poststructuralism mai rezidă și în atitudinea lor diferită față de dispariția proiectului Iluminismului, căci poststructuralismul este la modul fundamental ambivalent, în timp ce teoria postmodernismului este cerebratorie. O altă diferență constă în natura celor două poziții. Poststructuralismul e un curent din filosofie
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
pe care le-a respins pentru a deveni ceea ce trebuie să fie. O altă diferență clară dintre postmodernism și poststructuralism mai rezidă și în atitudinea lor diferită față de dispariția proiectului Iluminismului, căci poststructuralismul este la modul fundamental ambivalent, în timp ce teoria postmodernismului este cerebratorie. O altă diferență constă în natura celor două poziții. Poststructuralismul e un curent din filosofie, adună păreri despre ființe, limbă, corp, Și societate, dar nu dă numele unei perioade. Postmodernismul, pe de altă parte, este în strânsă asociere
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
poststructuralismul este la modul fundamental ambivalent, în timp ce teoria postmodernismului este cerebratorie. O altă diferență constă în natura celor două poziții. Poststructuralismul e un curent din filosofie, adună păreri despre ființe, limbă, corp, Și societate, dar nu dă numele unei perioade. Postmodernismul, pe de altă parte, este în strânsă asociere cu era postmodernă. Pentru a te salva din acest construct al cunoașterii a devenit necesară critica ei și astfel, să deconstruiești cunoașterea afirmată. Jacques Derrida argumenta însă că singura apărare în fața inevitabilei
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ca fiind generată de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale unui filosof al limbajului ca Ludwig Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației Și discursului conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra victorianismului sau romantismului, acest atac a atacat indirect modernismul însuși. Un concept important care explicitează modul în care postmodernismul privește limba, este idea de "joc". În contextul acestui curent, al postmodernismului, joc înseamnă schimbarea cadrului de conexiune al ideilor, Și astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau cuvânt de la un context la altul, sau de la un cadru
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra victorianismului sau romantismului, acest atac a atacat indirect modernismul însuși. Un concept important care explicitează modul în care postmodernismul privește limba, este idea de "joc". În contextul acestui curent, al postmodernismului, joc înseamnă schimbarea cadrului de conexiune al ideilor, Și astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau cuvânt de la un context la altul, sau de la un cadru de referință la altul. Deoarece în interiorul gândirii postmoderne textul e alcătuit dintr-
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
a contractului implicit de luciditate ce ar exista între cititor, dacă un autor are ceva de comunicat el trebuie să-și aleagă cuvintele care îi transmit ideea cu cât mai multă transparență cititorului. Charles Murray, un critic acerb al a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că, din punctul de vedere filosofic, nu reprezintă mai mult decît o serie de coniecturi disparate, care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că, din punctul de vedere filosofic, nu reprezintă mai mult decît o serie de coniecturi disparate, care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această antipatie a postmodernității față de
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
continuare, iar nu o ruptură. Un teoretician al acestei idei este Marshall Berman, a cărui carte "All That is Solid Melts into Air" (un citat intertextual din Karl Marx) reflectă chiar în titlul ei natura fluidă și ubicuă a modernității. Postmodernismul, ca fenomen artistic, filozofic și chiar social înclină spre formele deschise, ludice, provizorii, este un discurs al ironiei și al fragmentelor, implicând arta și științele, marea cultură și cultura populară, partea și întregul.
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
din mulțime", în „Viața nouă”, nr. 7438, 10 nov. 1968, p. 3 BOGDAN-DUICĂ 1924: G. I., Bogdan-Duică, "Ștefan Petică, Moartea viselor (zece sonete), "în Aurora, IV, nr. 942, 25 decembrie 1924, pp. 1-2. BOLDEA 2011: Iulian Boldea, "De la Modernism la Postmodernism", cap. Ștefan Petică, Colecția STUDII, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2011, pp.16-19. BOLDEA 2012: Iulian Boldea, "Teme și variațiuni", cap. „Un simbolist aproape uitat: Ștefan Petică”, Colecția Istorie & Teorie & Critică Literară, Editura EuroPress Group, București 2012, pp. 49-53. BOTE
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt. Gilles Deleuze
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
limba franceză), Ed. Artistiques, Fes, Maroc, 1983 [prima publicație paradoxistă]; <br> http://fs.gallup.unm.edu//LeSensDuNonsens.pdf Titu Popescu, Estetică paradoxismului, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2001, <br> http://fs.gallup.unm.edu//Estetica-Paradoxismului.htm <br> I. Soare, Paradoxism și Postmodernism, Ed. Adrianso, Rm. Vâlcea, 2000,<br> http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxismSiPostmodernism.pdf <br> C. M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, ARPress, 1992,<br> http://fs.gallup.unm.edu//Miscarea.pdf <br> M. Barbu, G. Băjenaru, Radu Enescu, O. Ghidirmic, D. Ichim
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
clădirile care se înscriu în acest stil, putem enumera: Vitra Design Museum, muzeul "Imperial War Museum North" dion Manchester, "Central Library" din Seattle După cum se întâmplă adesea și în cazul altor mișcări artistice, cele mai vizibile idei și trăsături ale postmodernismului se observă în arhitectură. Spațiile funcționale și formalizate ale mișcării moderniste sunt înlocuite de diverse abordări estetice; stilurile se ciocnesc și se întrepătrund, formele sunt adoptate pentru ele însele, și apar noi modalități de vizualizare a stilurilor familiare și a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri de ornamente, semănând la nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Popeanga 2004). Acum este momentul în care feminismul devine dintr-o ideologie compactă o mișcare multilaterală, având în componența sa abordări precum feminismul liberal, cel marxist, cel radical, ecofeminismul și altele (Popeanga 2004). Feminismului valului III apare în contextul extinderii postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Acesta reformulează agenda, îndrepând-o spre un feminism al identităților multiple. Accentul cade pe puterea femeilor, acesta fiind un veritabil feminism al puterii și renunțând la abordarea victimistă anterioară (Miroiu, 2004, p. 79-81
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
influenței lui Liiceanu. Acest ultim grup include editorii "Studia Phaenomenologica", Cristian Ciocan și Gabriel Cercel, și heideggerieni ca Cătălin Cioabă sau Bogdan Minca. Virgil Ciomoș a publicat interpretări fenomenologice ale lui Aristotel și Kant, pe când Copoeru este un intelectual husserlian. Postmodernismul în filosofia românească are reprezentanți contemporani notabili precum Ciprian Mihali și Bogdan Ghiu. Deși Mihali este mai interesat de analiza fenomenologică a cotidianului, gândirea sa este profund înrădăcinată în poststructuralismul francez. Ghiu, prin traducerile lucrărilor lui Deleuze și esee variate
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
în haosul cotidianului, ,smulgând” peniței versuri-înșiruiri de metafore sfidante. Scrie elaborat, gândit, peren. Proza să alternează între clișee aproape cinematografice și fraze lungi supradimensionate , cred unii dintre lectorii săi - de introspecțiifilosofico-psihologice și constatative, ce îl duc, undeva, în direcția unui postmodernism în continuă acțiune de statornicire.” Dumitru Munteanu în Scriitori români la frontiera mileniului III - Dicționar critic - volumul I Bistrița-Năsăud, Editura George Coșbuc Bistrița, 2009. „Cercul scalen” este un român care ghidează personajele spre calea cunoașterii, Victor Știr înfățișând stări dintr-
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
bine zis analiza filosofică, pot aduce lumină în zonele de graniță relativ obscure ale cunoașterii juridice. Evitând cu dibăcie o abordare ideologică, semnalează faptul că, în condițiile în care mulți teoreticieni s-au instalat "”într-un confort intelectual tipic faimosului postmodernism, care tinde să ne facă să credem că nu ni se mai poate întâmpla nimic foarte grav”," ar trebui, totuși, să înțelegem că "”în fond, democrația este doar o componentă în procesul de evoluție, de progres, ceva care devine o
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
au punctat influențe ale operelor clasice, cum ar fi "Mahabharata" și "O mie și una de nopți". Analiza lui Srinivas Aravamudan a fost percepută de alți critici ca fiind o părere cum că romanul este o dovadă ce „demonstrează compatibilitatea postmodernismului cu postcolonialismul într-un singur roman.” "Versetele satanice" a continuat să releve apetitul lui Rushdie de a-și organiza operele în termeni de narațiuni paralele. În carte „există trei mari povești în paralel”, alternând secvențele de vis și de realitate
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]