7,890 matches
-
de la Berlin. În lunile următoare Mihail Kogălniceanu a depus o susținută activitate în vederea integrării României între statele suverane ale Europei. Deceniul VII al secolului XX este marcat de o activitate fructuoasă pe tărâm istoriografic. Au apărut numeroase lucrări studiind în profunzime istoria poporului român. O sinteză a istoriei românilor scrisă de C.C. Giurescu și D.C. Giurescu, Istoria Românilor. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, apare în 1971, în care înfățișează în linii generale evoluția societății românești și încadrarea ei în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
așa cum fac alții: „O plimbare cu Wittgenstein era foarte solicitantă. Despre orice ar fi vorbit, se apleca asupra temei cu intensitate, pe deplin serios și îmi solicita o enormă risipă de forțe să țin pasul cu gândurile saleă Prospețimea și profunzimea gândirii lui Wittgenstein cereau foarte mult de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema. Ceea ce spunea nu era niciodată banal.“69a Partenerii favoriți de discuție filozofică erau pentru Wittgenstein nu profesorii, profesioniștii domeniului, ci oamenii tineri pe care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
El credea că influența lui, ca profesor, a fost în ansamblu dăunătoare dezvoltării studenților săi ca oameni ce gândesc independent. Mi-e teamă că a avut dreptate. Și cred că pot înțelege, în parte, de ce lucrurile au stat așa. Datorită profunzimii și originalității gândirii sale, ideile lui Wittgenstein sunt foarte greu de înțeles și chiar mai greu de încorporat în gândirea proprie a cuiva. În același timp, magia personalității și stilului său erau foarte atrăgătoare și convingătoare. A învăța de la Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lucruri serioase, nefilozofice. Deoarece sunt temător, nu îmi place cearta, îndeosebi cu oameni la care țin. Dar mai degrabă ceartă decât doar discuții superficialeă În orice caz, dacă se va întâmpla să ne revedem, nu vom evita să mergem în profunzime. Nu poți gândi cum trebuie dacă nu vrei să-ți faci rău.“ (Ibidem, pp. 54-55.) TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ „ Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt exprimate în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în 1953, sub titlul Cercetări filozofice. (Wittgenstein a reluat de mai multe ori munca la acest manuscris. În ultimii ani ai vieții, obișnuia să se refere la el numindu-l „cartea mea“3.) De îndată ce este vorba de aprecierea importanței și profunzimii acestor schimbări consensul încetează. Unii autori subliniază continuitatea, alții, dimpotrivă, discontinuitatea în trecerea de la filozofia timpurie la filozofia mai târzie. Temele și motivele comune, care pot fi identificate în textele filozofice pe care le-a scris Wittgenstein, li se par
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asociată cu o scădere a riscurilor pentru sănătate. Fumatul controlat își propune să scadă riscurile, la persoanele care nu vor să renunŃe în totalitate la fumat, prin reducerea consumului de tutun, scăderea aportului de substanŃe nocive inhalate (scăderea frecvenŃei și profunzimii inhalărilor, folosirea de Ńigări cu conŃinut redus de nicotină, etc.). 2. Suport psihologic și comportamental, cu încurajarea pacientului de a opri definitiv fumatul Anticiparea situaŃiilor dificile apărute în timpul tratamentului și alegerea unor strategii acceptate de către pacient, personalizate, va oferi acestuia
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
total lipsite de fiorul transcendenței sacre. Nu e nevoie de nicio altă tentativă de explicitare a tragismului emanat de această conștiință a însoțirii perpetue cu un alter demonic, ostil și funest. Pe acest fundal cât se poate de liric în profunzime, energumenul Constantin Acosmei a știut, în orice caz, să-și joace pe viață și pe moarte cartea plină de spectre și umbre ale funestului. S-ar putea ca, într-adevăr, orice ipotetic "va urma..." să apară, din punctul acesta de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori, după-amiaza, îmbătrânesc)// ...// copiii din parc îmi amintesc de mine/ umbrele acelea cu gri de femeie/ îmi sfâșie ceva de neînțeles// la câteva clipe mai departe/ nopțile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ceea ce observă mai întâi este faptul că, la fel de mult ca și pictura sa, poezia lui Petru Aruștei datorează foarte mult unei vocații a tragicului, ce transformă practic aproape fiecare frază în mediul perfect de emergență al unui expresionism autentic, de profunzime. În deplină consonanță cu pânzele artistului grafic, textele sunt expresiile explozive, autosuficiente, ale agonicului, ale torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o primă vedere, discursurile sale îndrăgostite (și, în general, avalanșa de gesturi demodate pe care le practică), ea este totuși contrazisă de textul testimonial în care, pe de o parte, detectivul postulează un cod atitudinal menit să proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă, și aici, cu anularea prejudecăților interpretative: "Trebuie să stai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plantele știu să respire sau poate îngerii o lungă și delicioasă desfacere a mirării în Ether" (Fântâna lui Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă atenția unui lector răbdător spre supoziția că, citit din această perspectivă, ultimul volum al poetei este un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și cum ai turnat în bronz/ icoane pentru "Clopotul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gândită și structurată, integral, ca un omagiu adus unui topos în speță, cel venețian -, caligrafiile delicate ale poetei au doar un pretext descriptiv. Venezia profundis nu apare, de altfel, atât ca un elogiu adus Veneției, fie ea și una a profunzimilor, cât ca un exercițiu al reflecției autodirijate. Sigur că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui, ci din cauza imposibilității de a-și transforma actul discursiv într-un act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a românului timpului. Surprinderea esenței filozofico-po(i)etice a personajului Parizienei în ceea ce are el definitoriu relevă semnificațiile și elementele de profunzime, dincolo de aparente. Semnificația teoretică și valoarea aplicativa a lucrării constă în faptul că studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui personaj fascinant al modernității care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
franceze din secolul al XIX-lea renovează interpretarea intrigii românești și a caracterului dintre actanții povestirii. Urmând tradiția franceză, prezentul studiu practică treceri frecvente de la literatura la sociologie, de la istoria mentalităților la etnopsihologie și teatrologie pentru a urmări subiectul în profunzime, din diverse unghiuri. Lucrarea este literară, dar de o literatura deschisă altor demersuri de cunoaștere, prin caracterul sau interdisciplinar și transdisciplinar. CAPITOLUL I PERSONAJE EMBLEMATICE ALE MODERNITĂȚII: PARIZIANA Identitatea feminină și cea pariziana pot fi abordate pe mai mulți versanți
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Prin contrast, femeia este întotdeauna limitată de loc, timp, particularitatea corpului și pasiune. Secole de-a rândul societatea a construit un eșafodaj de roluri, drepturi și datorii extrem de dezavantajoase pentru femeie. Modernitatea franceză în problema de gen este marcată în profunzime de un eveniment Revoluția din 1789 și de un text Codul civil 23 din 1804, care operează o ruptură în istorie în general, și în cea a femeilor în particular. Noutatea este complexă: femeile franceze, care au jucat un rol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
le diable lui-même pour la damnation des grands enfants à barber!" [Maupassant, Notre cœur, p.151]. Imaginea Parizienei că păpușă prețioasă de porțelan, care sugerează frivolitate diafana și eterica, trimite la un vid existențial. Dincolo de aceste aparente însă, Pariziana are profunzime și substrat metafizic. Femeile pariziene au, de regulă, reputația unor femei inteligente 118. Massival o caracterizează astfel pe Michèle de Burne: "pleine d'intelligence" [Maupassant, Notre cœur, pp.51, 52], ea este o persoană sigură de sine, convinsă de justețea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dorința permanentă de transgresare a canonului. Este sugestiv faptul că personajele masculine din domeniul artisticului sunt cele care percep noutatea acestui tip. Romancierul Gaston de Lamarthe, un alter-ego al lui Zola, reușește să descrie această rasă contradictorie și pătrunde în profunzimea esenței acestui tip feminin. În calitate de romancier, observator și psiholog, Gaston de Lamarthe se consacră în Notre coeur studierii persoanelor mondene, făcându-le portrete ironice. El pretinde a cunoaște și analiza femeile cu o agerime infaibilă și unică. Scriitorul o clasează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
profondes émotions. Songez donc! elle avait dix-huit ans!" [Barbey D'Aurevilly, Le Rideau cramoisi, în Leș Diaboliques, p.54]. Ce este și ce pare să fie personajul sunt două categorii semantice prin care se pot defini mai bine structura de profunzime și cea de suprafață a povestirii. Raportul între a fi și a părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]