10,986 matches
-
final o dinamică spațio-temporală a formelor de manifestare/ afirmare exterioară ale fiecăruia dintre statele arabe, prin care acestea se integrează în sistemul relațional la scară regională și mondială. Pentru aprecierea cât mai realistă a tabloului spațial al relațiilor externe, dincolo de proiecțiile fenomenelor prin intermediul datelor concrete, dar seci în exactitatea lor cifrică, vom face apel și la aspecte calitative de ordin socio-istoric, politic și economic, care să expliciteze complementar anumite situații ori stări de fapt, ale căror particularități nu ar putea fi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
au intrat aproape în obișnuința vieții cotidiene, în care nefirescul a devenit stare normală. în Irak, în contextul extinderii endemice a violenței începând din 2003, acțiunile forțelor islamiste de diverse nuanțe (șiite, sunnite) au intrat în panoplia vieții curente, creionând proiecția unui stat în care restaurarea liniștii și securității interne într-o țară ruinată de dictatură și război, rămân încă la nivel de deziderate pentru noile autorități irakiene. în Arabia Saudită, considerată un bastion al puritanismului islamic în haină wahhabită, în ciuda restricțiilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
textele lirice ale autorului cu poezia suprarealistă și literatura absurdului. Imaginile șocante, ce nu ascultă de logica obișnuită a lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scriitorul este o funcție căruia autenticitatea îi este refuzată"104. Albert Camus, în Omul revoltat, observase că teoria și mai ales practica autenticității corespund unui eșec artistic. Autenticitatea extremă, cufundându-se total în viață, ucide arta care este transfigurarea, reflectarea, proiecția, semnificația vieții. Majoritatea criticilor și esteticienilor au observat că autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta pentru a se constitui are nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
blecheriene rămâne neputința eului de a evada din sine: ,,Trebuie să constat până la exasperare că trăim în lumea pe care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian constă în redarea acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru care să pot trăi și să pot muri221. Plecând de la acest considerent, putem afirma că atât personajul blecherian, cât și cel kafkian se află în permanență în căutarea adevărului pe care-l proiectează la nesfârșit în imaginar, toate aceste proiecții nefiind decât rezultatul unui refuz constant de a găsi ,,adevărul" în realitatea dată. Personajul Întâmplărilor... se simte închis în real ca într-un prizonierat care nu face decât să perpetueze ,,bizara aventură de a fi om"222. Tot în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să surprindă prin soluții neconvenționale, șocante, kafkiene ceea ce filosoful danez numea, în Jurnalul seducătorului, "interesantul vieții", acel moment critic care, în plan estetic, produce autenticitate. ,,Interesantul vieții" rezidă în posibilitatea proiectării de către personaj a altor identități decât cea dată. Aceste proiecții iau naștere sub tirania formelor și obiectelor din real. În fragmentul în care eul narator declară că este ,,absorbit" de filmele pe care le vizionează, încât se identifică cu personajele acestuia, creează de fapt proiecții imaginare prin care se conturează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
identități decât cea dată. Aceste proiecții iau naștere sub tirania formelor și obiectelor din real. În fragmentul în care eul narator declară că este ,,absorbit" de filmele pe care le vizionează, încât se identifică cu personajele acestuia, creează de fapt proiecții imaginare prin care se conturează posibile identități și tot atâtea realități paralele sau stări speciale ale minții care-i dau senzația ,,că a mai trăit cândva într-un alt decor"225. De altfel, nu de puține ori, naratorul-personaj declară că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de IPSE, în speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin suprapunerea textelor blecheriene, se pot decela acele imagini ,,obsedante", involuntare, care pot reliefa mitul personal al autorului. Care este rolul acestor proiecții nesfârșite în irealitatea imediată ? Majoritatea criticilor care au analizat textele blecheriene au oferit un răspuns constrâns de statut invariabil al personajului blecherian, acela de bolnav iremediabil, captiv într-un trup indezirabil, obsedat în permanență de dorința kierkegaardiană a eului de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
permanență de dorința kierkegaardiană a eului de a fi alt eu, altul decât ceea ce i-a fost dat să fie. În spatele acestei dorințe de a ieși din sine, dorință generatoare de lumi fantastice, se poate decoda și un alt rol, proiecțiile imaginare pe care personajul narator le creează cu o măiestrie inegalabilă seduc fără îndoială lectorul. Citit prin lumile pe care le creează, personajul blecherian este un seducător care ,,seduce prin lumea pe care el o deschide și care este o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o va căuta în celelalte romane
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
unui balon scăpat din mâna unui copil. În câteva clipe statuia deveni o simplă pată albă în cer, cât pumnul meu. Vedeam acum distinct două persoane albe, ținându-se de mână și alunecând pe cer ca niște schiori 234 . Aceste proiecții halucinatorii al căror motiv central este zborul vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va apărea naratorului-personaj, un prieten a cărui obsesie o va avea mult timp, amintre relaționată de primele experiențe erotice ale personajului. Erosul și boala se împletesc în textele blecheriene în sensul în care ambele sunt generatoare de lumi fantastice, de proiecții imaginare ale realului, ale altor personaje din contingent și în final, ale propriei transformări. Definiția cea mai reușită pe care Blecher o dă existenței sale reale, ,,identității topice", conform terminologiei lui Maingueneau, care i-a fost dată, o găsim tot
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toate fenomenele care apar și pe care le percepem sunt în strânsă legătură cu verbul ,,a fi". Obiectul fenomenologiei, în opinia lui Heidegger, ar fi tocmai ceea ce este ascuns și nu se lasă văzut de prima dată. Fără îndoială, toate proiecțiile personajului blecherian sunt în strânsă legătură cu modul său de a fi în lume, iar realitatea este percepută cu un sigur scop: de a revela ceea ce nu se vede. Este interesant de observat cum se produce în textul blecherian ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
caracterul său fantastic. Ritualul propriu-zis este compus din opt părți. Despre ultima parte a acestuia, aradhana nu se cunosc detalii, astfel că numărul etapelor se reduce la șapte, cifră care desemnează în același timp și cei șapte chakre. Văzute în proiecție, aceste chakre constituie o mandala, al cărei centru este marcat de brahmarandhra. În acest "centru" se va produce ruptura de nivel, săvârșindu-se actul paradoxal al transcendenței. În acest centru, personajele ar trebui să experimenteze depășirea samsarei și "ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
parcurs toate certitudinile și incertitudinile existenței mele, pentru a reveni definitiv și dureros în solitudinea mea"330. Ieșirea personajului din acest spațiu închis nu se face prin strigăt, nici prin lumina pe care iluzoriu o zărește întotdeauna când are o proiecție imaginară a propriului eu, ci prin moarte. Imaginea eului luminat apropie textul lui Blecher de un alt tablou al lui Munch, Spre lumină. Edvard Munch, Spre lumină, 1914-1916331 ,,Transele" pe care le are personajul, după cum el însuși declară, nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
inimă, în cel mai intim mod posibil. Distorsionarea realului implică în mod obsesiv, în primul roman al lui Blecher, o percepție cu totul aparte asupra eului. Astfel, am putea spune că lumea se schimbă, iar odată cu ea și eul narator. Proiecțiile imaginare ale eului narator au o trăsătură comună: imaterialitatea. ,,Metafora obsedantă" a acestui text este cea a identității dezirabile. O primă ipostază a eului o avem în imaginea omului negru care apare atât de des în textul blecherian. Interesant este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din primul roman, de a nu putea fi decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul are clar conștiința eului, nu-și mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin un bolnav adevărat... Că tot ce iau acum drept lenevie și odihnă va deveni un prizonierat teribil... Mi-e frică de scoborâș
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aceea se va opri un om, va scoate o cutie de chibrituri din buzunar și va aprinde o țigară 370. Vizuina luminată este fără îndoială metafora obsedantă a acestui ultim roman, ,,o cavernă" din care izvorăsc în mod miraculos toate proiecțiile onirice, halucinațiile eului narator. ,,Lumea realității ce zace sub piele"371 este adevărata substanță epică în textul lui Blecher. Analogia dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-cavernă" al lui Blecher nu este nici pe departe singura asociere care se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Blecher. Analogia dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-cavernă" al lui Blecher nu este nici pe departe singura asociere care se poate face între cei doi. Este interesant de observat cum acest suflet-prizonier într-un trup imobilizat poate declanșa proiecții a ceea ce este/ poate fi el de fapt și a ceea ce este/ ar dori ca lumea să fie. Devin toate aceste proiecții ,,niveluri ale realității"? Sau putem vorbi de o suprarealitate care include toate aceste realități? Unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
poate face între cei doi. Este interesant de observat cum acest suflet-prizonier într-un trup imobilizat poate declanșa proiecții a ceea ce este/ poate fi el de fapt și a ceea ce este/ ar dori ca lumea să fie. Devin toate aceste proiecții ,,niveluri ale realității"? Sau putem vorbi de o suprarealitate care include toate aceste realități? Unul dintre cele mai controversate tablouri ale lui Salvador Dali, Crâne avec danseuse, ridică tocmai această problemă: aparență vs esență. Perfecțiunea în artă este dată de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
stabilind clar punctul de vedere al autorului. Din perspectiva abordării transdisciplinare, imaginarul narativ este ,,calea" prin care personajul blecherian poate merge ,,dincolo". Astfel, interesant de observat ar fi, prin suprapunerea mai multor texte, care este mecanismul de funcționare al acestuia. Proiecțiile în imaginar ale personajului blecherian sunt rezultatul provocării, aproape intenționat, a unei stări psihice interioare, a exacerbării simțurilor datorată condiției de bolnav permanent în care acesta se află. De altfel, personajul Viziunii luminate declară că viața nu i-a oferit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să înțelegem că ea ar fi guvernată de legi din afara naturii 384. Astfel, distorsionările ,,incompatibile cu realitatea" originează, atât la Blecher, cât și la Poe, în interiorul unui eu suferind și bolnav, exasperat de limitele în care este nevoit să trăiască. Proiecțiile imaginare iau naștere datorită nevoii stringente pe care o simt ambii autori de a analiza ,,situațiile limită" pe care le experimentează. Exteriorul și psihologicul, în egală măsură, sunt generatoare de circumstanțe neașteptate în care sunt amplaste personajele. În povestirile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
străinătate. Relația familie - școală. Singura persoană din familie care manifestă interes în raport cu activitatea școlară a elevei este bunica paternă. Această nu frecventează foarte des școala, iar atunci când o face îi acuză pe profesori de lipsă de înțelegere si compasiune. Școala - proiecții de viitor ale elevei. M.L. dorește să finalizeze cele opt clase, după care intenționează să plece în Grecia la tată său. Nu-si manifestă dorința de a urma pe viitor o altă formă de învățământ. Relația clientei cu persoana care
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
o sună periodic pentru a afla care este situația școlară a fiicei sale. M.L., persoana care se ocupă de supravegherea elevei în prezent nu se implică în activitățile școlare ale acesteia, susținând că nu are autoritate în acest sens. Școala - proiecții de viitor ale elevei. Clienta își dorește ca în viitor să urmeze o facultate, dar nu este hotărâtă încă în ce domeniu. Relația clientei cu persoana care o supraveghează: Din discuțiile avute cu eleva am constatat că persoana care se
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]