5,217 matches
-
putut constata, în mai multe rînduri, cît de recente sînt normele explicite ale românei literare și cît de puțin pot corespunde ele variațiilor pe care le cunoștea uzul în limba mai veche. Un caz interesant îl constituie construcția prepozițională a pronumelui relativ care, cu funcția de complement direct: "cartea pe care ți-am dat-o". Norma literară este în acest caz cît se poate de clară: pe face diferența între poziția de complement direct și cea de subiect ("cartea care e
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
din 1966: de aici se vor răspîndi rapid, prin școală și prin diverse lucrări normative. Pe de altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
în corpusul autentic popular pe care l-a utilizat, construcția pe care nu apare nici măcar o dată! Comparînd situația din română cu fenomene asemănătoare din alte limbi, autoarea afirmă că cele două construcții au existență paralelă: În loc să vedem în construcția cu pronume invariabil o degradare a pronumelui relativ cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai rezonabil să considerăm că, încă dintr-un stadiu foarte vechi al românei, cele două aspecte discutate au cunoscut o existență paralelă. Pe măsură ce o normă a limbii
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
care l-a utilizat, construcția pe care nu apare nici măcar o dată! Comparînd situația din română cu fenomene asemănătoare din alte limbi, autoarea afirmă că cele două construcții au existență paralelă: În loc să vedem în construcția cu pronume invariabil o degradare a pronumelui relativ cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai rezonabil să considerăm că, încă dintr-un stadiu foarte vechi al românei, cele două aspecte discutate au cunoscut o existență paralelă. Pe măsură ce o normă a limbii scrise s-a stabilit prin
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
poceala primelor slove. Mai tînără cu vreo 21 de anișori decît Rebreanu - artista avea atunci 37 de ani - , autoarea epistolei mă pune ușor pe gînduri în alternarea unor verbe, conjugate cînd la singular, cînd la plural, ca și a înlocuirii pronumelui dumneavoastră cu dumneata. (Cu sau fără semnificație, Dumnezeu știe!)". Într-o bună zi, în casa vîrstnicului Mihail Sorbul pătrunde o jună care-i schimbă complet rosturile. La imputarea pe care Tudor Măinescu o face colonelului Borneanu, "scriitor militar", cum că
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice, cu formă scurtată și sens tot mai abstract. Așa au devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor vechi, avînd avantajul pregnanței, al posibilității de reliefare, tind să ia același drum al gramaticalizării. Adesea diferența e de lungime a corpului sonor. e un cuvînt bisilabic
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
se înmulțesc precum iepurii" (Gardianul, 15.05.2006); "România a început să-i atragă precum un magnet pe investitorii imobiliari din Europa" (europeanhouse.ro). Un semn al extinderii e apariția (încă destul de rară) a lui precum prepozițional, urmat de un pronume în acuzativ: " Dacă se cred precum mine sau chiar mai buni, le doresc viața mea! Succes!" (argesanu.go.ro); "observi, sper, că nu am folosit apelative, precum tine, fiindcă în mod sigur ai pierde" (fanclub.ro); Lasă vrăjeli de genul
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
că la un moment dat nici Traian Băsescu nu i-a știut prenumele. "Iar pentru ca domnul <Horia> Neamțu să nu aibă dificultăți în interpretarea acestui text simplu, fac precizarea că mă refer și la dumnealui (pentru că eu știu să folosesc pronumele personale de politețe)", a conchis ea.
Udrea către Neamţu: Mulţi se imaginează a fi noul Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42657_a_43982]
-
tranșante. Balada sângeroasă a celor 10 părți de vorbire ale gramaticii tradiționale, a lui Gerhard Ortinau, e, printre altele, un rechizitoriu al limbii de lemn: „adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor/ adverbele au sufocat verbele/ numeralele au luat locul unor pronume/ prepoziția și conjuncția au depus plângerile/ articolul a plecat să facă trotuarul pentru că/ interjecția s-a suit/ sinistru de tăcută/ pe/ tron” (p. 68). Cu Pantofii mei (datat 9 martie 1973), Rolf Bossert se prevalează de o aluzie atât de
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
de la un caz particular la altul. Leanca, nu întâmplător, comersantă de băuturi spirtuoase, trece de la „onoarea mea" la „situația care m-a-njurat", apoi la „clondirul cu trei chile mastică prima", ajungând la „venisem tomn-atunci". Nu trebuie să ne inducă în eroare pronumele relativ care. Nu are rolul de a introduce posibile relații de subordonare logică. Sintactica gramaticală, nu este folosită, ci doar mimată de moftangii. Retorica lor conține numai contradicții în care terțiul este acceptat cu seninătate. Admiterea contradicției, arată Piaget, este
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
nuanțe și analizînd obiecții - cum un asemenea luptător bate în retragere de îndată ce e pus în fața ifoselor feministe ale publicului occidental. Căci atunci cînd simți nevoia, chiar în preambulul cărții, să te scuzi că, în limba engleză, convenția morfologică face ca pronumele masculine să fie folosit mult mai des decît cele feminine și că la mijloc nu e vorba de o intenție de discriminare, ci pur și simplu de structura limbii în care scrii, cînd faci asta nu trebuie să te miri
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
curînd experiența pasivă a unui stimul extern, și a băga în seamă "a da atenție", în care componenta intențională e mult mai puternică. Probabil că la transformarea sintactică și semantică a locuțiunii a băga în seamă într-o construcție cu pronume reflexiv (mai curînd de tipul "reflexivului dinamic", cu sens intensiv, participativ) au contribuit și unele verbe cu sens apropiat: a se afirma, a se remarca, a se impune etc. În limbajul juvenil al momentului actual, construcția reflexivă a se băga
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcția a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) - și cu pronume în reflexiv, indicînd interesul, participarea (îmi cer scuze). Ultima construcție nu este un caz izolat în limba română; ea apare și în a-și cere iertare, a-și cere voie să plece etc., fiind îndreptățită din punct de vedere gramatical
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
Am venit să-mi cer iertăciune"). În explicarea construcțiilor în cauză sînt invocate atît evoluții interne, cît și posibile calcuri din franceză. Interesant e că, așa cum arăta Mioara Avram în articolul citat, ambiguitatea expresiei nu este creată doar de valorile pronumelui în dativ, care poate indica destinatarul (îți sau vă) sau participarea intensă, interesul agentului (îmi), ci și de relația dintre verbul a cere și complementul scuze. Pentru unii vorbitori este oricum neclară expresia a cere scuze, care în principiu poate
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
Al dumneavoastră iubitor" (Goga, 1906), "Al tău binevoitoriu" (I. M. Moldovanu, 1876), "Vă salut cu deosebită stimă, al d-voastră devotat serv" (Lacea, 1914), "Al dumitale amic sincer" (Spiru Haret, 1897) etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
sincer" (Spiru Haret, 1897) etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg și prieten" (Iorga, 1914), "Al dv., cu
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
limbii române), culegînd din proza și presa epocii sale numeroase exemple de folosire a structurilor simetrice, repetitive (cu sens concesiv) voie, ne-voie; bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic și în scris: e desigur o negare accidentală și stilistică, cu rolul de a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O regăsim
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai puțin obișnuită și produce un anume efect de surpriză. Oricum, tiparul există, internetul oferind și alte exemple: "după aia tabla. Netratată, subțire, nenimic la ea. O porcărie" (gamesmania.ro); "bagă
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai puțin obișnuită și produce un anume efect de surpriză. Oricum, tiparul există, internetul oferind și alte exemple: "după aia tabla. Netratată, subțire, nenimic la ea. O porcărie" (gamesmania.ro); "bagă în ei până crapă, nespălați, netunși, nenimic
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
căreia se țes atât prima lui carte, Africa fantomă (1934), cât și acest, de fapt, lung poem. De ce poem? Întâi pentru că naratorul declară încă din primele pagini că „Îmi este mai greu ca oricui să mă exprim altfel decât prin pronumele EU; nu pentru că ar fi un semn particular al orgoliului meu, ci pentru că acest cuvânt, EU, rezumă pentru mine structura lumii.” Apoi, pentru că este una dintre acele cărți pe care nu le poți povesti: reții, de exemplu, că... un vagabond
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]
-
probleme ale ortografiei românești - folosirea cratimei (trimite-ți), scrierea în finală de cuvînt cu un i sau doi (pot găsii). Se reacționează la vechi tendințe considerate de multă vreme abateri de la normă - înlocuirea lui a plăcea prin a place, folosirea pronumelui relativ care fără prepoziția pe, frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
se pierd cu trecerea timpului, ci își păstrează misterul și lirismul prin care au cucerit inițial, dar și își sporesc vizibil originialitatea, nuanțându-se și rafinându-se, la nivelul scriturii, de la o carte la alta. La cele două amintite adaug Pronume, Căpșuna în capcană, Biserică în Troia, Cerneala violetă și antologia Școala exilului, toate cu exigență și rigoare cumpănite. Poetul se află într-o permanentă evoluție: poemele dobândesc accente din ce în ce mai grave, cu o deschidere constantă atât către un limbaj modern, cât
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
în primul rînd, exemplele arată că poate, ca formă de indicativ prezent, persoana a III-a, a verbului a putea, are particularitatea de a apărea în forma trunchiată chiar și în afara combinației cu conjuncția să: atunci cînd e însoțit de pronumele reflexiv - "Păi zău așa, se poa'?" (EZ 22.02.2000); cu aceeași formă abreviată e folosit - ba chiar mai des - și adverbul provenit din verb: "poa' vin cu o idee" (gameszone.ro); "poa' se cară" (colegi.ro); "poa' facem ceva
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]