4,867 matches
-
nepot. Ceilalți nu vor să aibă copii. Să știți că legile, oricât de aspre ar fi ele, nu vor mai reuși să sperie populația. Din păcate, dvs. nu faceți decât să scoateți legi și decrete prin care ne amenințați cu pușcăria. Unde și când s-a mai pomenit ca un țăran care muncește și crește vite să nu aibă dreptul să taie un vițel sau un miel? Dacă muncesc, am și eu dreptul să mănânc ceea ce îmi place. Cred că nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-ți intră în casă când ți-e lumea mai dragă: pe la opt seara, pe la nouă, pe la cinci, pe la ora cucuvelelor; ai, n-ai chef de el, îți pătrunde în dormitor, te persecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de pușcării, belește ochii ăia mari ai lui și te amenință: Nu scapi de mine! Mă dorești, nu mă dorești, eu tot dau năvală! La Ora Copiilor sau la Să învățăm semnele de circulație, el nu lipsește. Dacă te afli în vreun
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
România au loc inundații cu lapte și miere de Scornicești, iar oponenții au înnebunit iremediabil de prea mult bine. Acești aliați obiectivi ai regimului nu cunosc teroarea declanșată de Nicolae Ceaușescu prin înscenări, pseudoprocese și condamnări la ani grei de pușcărie. Nu știu nimic despre internările în clinici psihiatrice sub amenințarea unor nebuni veritabili, furioși și periculoși, despre închisorile din fiecare județ, pe care Gheorghe Chivulescu, ministrul Justiției, refuză să le patroneze, măcar formal, lăsând teroarei polițienești pe toți deținuții, prin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
comuniste În schimbul eliberării și a „umbrei” de normalitate pe care opresorii i-o promit. El așteaptă, crispat, tortura. Diavolii improvizați, Îngăduitori sau neglijenți (ca atâția dintre confrații lor În scrisul lui Kertész), nu Îl forțează, ci Îl trimit, liniștiți, la pușcărie. Diavolul nu este cu totul negru nici Într-o lume neagră, iar eroul nu se consideră deloc erou, conștient că, supus torturii, ar fi cedat și că „dacă aș fi semnat hârtia, mi-aș fi justificat, față de mine Însumi, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
drum” până în momentul când le venea rândul să fie eliminați. Exemplul cel mai bun în materie este al lui Guță Tătărăscu, folosit la Conferința de pace de la Paris din plin și după aceea, nu la mult timp, a intrat în pușcărie. De asemenea prin fracționarea partidelor național țărănesc și național liberal, li se slăbise rezistența. Încercaseră acest lucru și cu Mișcarea, însă elementele pe care ar fi vrut să le împingă la inițierea fracționării erau insignificante, ca muncitorul Andor de exemplu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în prealabil și pregătită. Am început să-i fac ușoare masaje ca să-i pun în mișcare mușchii, care se atrofiaseră, iar picioarele lui se subțiaseră cu totul. Scularea din pat la tinetă pentru necesități era un chin îngrozitor. Dar în pușcărie era o vorbă: „de reumatism nu se moare”. Pentru unii care abia își târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea ei". Avea experiența
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să băgăm frica în ei cu duritate și la nevoie cu bătaie, noi trebuie să facem la ei reeducare.” Referindu-se la regulamentele penitenciare pe care el însuși le caracteriza drept excesive învinuitului col (r) Crăciun Gheorghe afirma următoarele: „Regulamentul pușcăriilor era întocmit de doi specialiști de la penitenciare, coloneii Marin Constantinescu și Bădică Ilie... Sigur că regulamentele aveau și amprenta gen. Bodnarenco Pantelei (Pintilie).” în sfârșit învinuitul arată că la Aiud au fost ajutați în primul rând de colegi, de unii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
alimentar și a pedepselor, din iarna lui 1962 și apariția concomitentă a cluburilor, în vara anului 1962 mai multe sute de deținuți au fost scoși fără zeghe în cap, în curtea interioară a secției (în Aiud existau trei feluri de pușcării: celularul o construcție din cadre de beton pe trei etaje cu 324 celule, secția I și II cu camere mari, numai cu parter, închizând o curte interioară și Zarca având parter și etaj cu 40 de celule). (Anexa 10.1
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au lansat zvonul că ei sunt însărcinați de Crăciun să aplice metodele de la Pitești, pentru a accelera reeducarea. O îngrijorarea generală cuprinse toată lumea, care nu avea de gând să-i facă pe plac lui Crăciun. Cei mai încercați în ale pușcăriilor așteptau în liniște desfășurarea evenimentelor, ceilalți, cei mai de curând intrați în închisoare, erau foarte înspăimântați de ce va urma. Intre aceștia era un student la litere, un băiat foarte fin, bine educat și sensibil, Miron Chiraleu. El fusese arestat în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
adverse cu securitatea, neaspirând cu abilitățile și relațiile consistente la o, neapărat, revoluție. Dar nu cunoșteam că numitul CaSSian Maria Spiridon este fiul unei secretare pcr fidelă cauzei, care a dat pe mâna securității oameni, condamnați la ani grei de pușcărie politică, stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
derizoriu . În acțiunea de minimalizare , de calomniere au fost singurii , în afară de serviciul “D” al securității . Pag. 270 - “Asta nu înseamnă că nu se putea întâmpla ca după mișcarea noastră totul să rămână la nivelul încercării , iar noi să murim prin pușcării , că PATRU DINTRE NOI ERAM DEJA CONDAMNAȚI LA MOARTE”. N.n. Declarație într-o oglindă deformată , numită eufemistic paranoia . Pasiunea pentru morbid și mitomanie se continuă la pagina 202) . Pag. 202 -Domnul Casian Maria Spiridon , unul dintre liderii conspirației , ne-a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
nebunie, operele genialului zburau în bucăți, lumea scanda etc . Așa am părăsit , în amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ,Casa morților din dealul Copoului ...” Pag. 245 - Eu am ieșit din arest pe 22 decembrie la amiază. Am fost alungat din pușcărie efectiv. Nu știau cum să mă dea afară și eu și colegii mei am fost rugați să ieșim mai repede . Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr; tumefiați, cu
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
arest pe 22 decembrie la amiază. Am fost alungat din pușcărie efectiv. Nu știau cum să mă dea afară și eu și colegii mei am fost rugați să ieșim mai repede . Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr; tumefiați, cu tălpile ca niște anvelope de trabant; punctați corporal cu echimoze, ochi cianotici, numai buni de ieșit pe stradă spre groaza trecătorilor. Chiar în situația unicat, profesorul George Pruteanu l-a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Petrescu -, iar pamfletele, de o violență ieșită din comun, îl fac temut, dar îi aduc și necazuri. În urma unui proces de lezmaiestate (îl atacase violent într-un articol ce a stârnit vâlvă, pe prințul Nicolae), agresivul condeier e aruncat în pușcărie, experimentând disconfortul temniței șaptezeci și cinci de zile și nopți, la Văcărești. Tot așa, când în 1941 Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naționale, se arată nemulțumit de orientarea ziarului „București”, D., în calitate de director, protestează în maniera lui insolentă, ofensatoare, încasând un an de
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Sprie -, C. redebutează cu volumul de poeme Eseu, urmat, după un an, de acela intitulat Dimineața nimănui (1967). Poezia lui gravitează în jurul a două teme esențiale: dezabuzarea și singurătatea, rezultate din distilarea poetică a unor suferințe greu de imaginat. Experiența pușcăriei, nenumită ca atare, este pretutindeni prezentă, făcând din autor un al doilea Ulise, dar nu unul care se întoarce fericit în Ithaca, ci unul care, trecând prin infernul oamenilor, și-a pierdut orice iluzie: „Am uitat undeva o parte din
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
materiale pentru căsnicie 0.04 0.24 Importanța confortului în gospodărie pentru căsnicie -0.05 0.18 Religiozitatea ”Cât de important este Dumnezeu în viața dvs.?” + 0.10 0.00 Toleranță ”Consumatorii de droguri ar trebui să fie închiși în pușcării” -0.03 0.32 Încredere în oameni ” Dumneavoastră credeți că se poate avea încredere în cei mai mulți dintre oameni?” -0.14 0.00 Familiarizare cu diversitatea culturală Subiectul sau soția are prieteni de alta etnie sau religie -0.14 0.00
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
iadului comunist, din care poeta avea să încerce a evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate, în amintiri/ oricât de senine/ certificatele noastre de existență furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
repetă obsedant aceeași propoziție), într-o proză construită din fragmente de dialog juxtapuse aparent la întâmplare (Meandre), urmând capriciile unei inteligențe ludice. Ca dramaturg, A. este interesat îndeosebi de situațiile-limită: refăcând, din perspectivă morală, procesul celor care au intrat în pușcăriile comuniste fără a fi vinovați (Mansarda, 1980) sau prezentând drama unor tineri condamnați la moarte pentru sabotaj (O șansă pentru fiecare, 1980), autorul explorează cu finețe psihologia unor personaje care acționează în confruntări fără ieșire. Mlaștina (1992) abordează complexitatea condiției
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
călăii mei spirituali / 271 Penitenciarul Iași: Iadul pe Pământ / 272 Salcia: foame și Hahău / 274 Scrisul, dincolo de Securitate / 278 Vina de a prefera Deșteaptă-te, române! (Dumitru BAZON) / 281 Fiul sosiei lui Carol al II-lea / 281 De la nuntă la pușcărie / 282 Justiția Securității: condamnare, torturare, judecare / 284 Jilava. Cu tineta după aer curat / 288 Penitenciarul Iași. Cu Guzgă, consăteanul torționar / 289 De la "cabinetul stomatologic" Gherla la colonia negrilor de la Salcia / 291 Caralii și bandiți la Grind / 294 Credință, foame, frică
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cuiva, dar mai greu este s-o primești și s-o înduri. Vreau să spun cu aceasta că ar fi bine măcar o clipă să ne transpunem și să gândim ce însemna, de exemplu, pentru un individ abia eliberat din pușcăria comunistă faptul că era respins peste tot și nu era primit pe niciunde să lucreze, și mai avea acasă și un copil, doi de întreținut. Sau la presiunile pe care le făceau cei din partid și securitate asupra soțiilor de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fel de relații interumane au fost prevalente și în ce măsură au favorizat sau nu dezvoltarea individuală? Căci nu poți să nu te întrebi, chiar dacă contrafactual, și ținând cont și de evoluția pe care au avut-o și după ce au ieșit din pușcăriile comuniste, ce fel de Românie am fi avut dacă tuturor acestor oameni nu li s-ar fi mutilat în mod violent și barbar destinele pe motive de nimic, iar viața lor n-ar fi fost redusă doar la o sălbatică
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
plecaseră de la facultate de la Cluj, tot în urma unor conflicte politice și aveau experiență. Știau cam ce anume ar urma dacă ar vorbi, pentru că li s-ar fi replicat imediat că au știut și n-au denunțat și ajungeau direct în pușcărie. De la Securitate, după ce m-au aranjat, m-au îndreptat, mi-au făcut ei mustață când m-au bărbierit, cu gândul să arăt mai bine, ca să nu se mai vadă dedesubturile... C. I.: Eu văd în fotografia asta un tânăr lucid
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iar prin distrugerea celulelor se făcea un suc pe care-l puneam în bidonul ăla militar și seara adăugam arsura aia de mămăligă. Mă îngrășasem, că este o vorbă, neamul prost se îngrașă în două situații: în armată și la pușcărie. Mă făcusem de vreo 80 de kilograme, mă îngrășasem enorm pentru că mâncam sfeclă și era natural zahărul ăla din sfeclă. Mai combinam sucul acela cu frunze de salcie culese, cu cojile de mămăligă... duceam o viață de huzur, nu pot
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a dat dispoziție să fie arestat, judecat și a fost condamnat la doar 6 ani. Era un om inteligent care spunea: "Vedeți, mie mi-au dat numai 6 ani!" C. I.: Și cum, un fost aghiotant al lui Dej făcea pușcărie cu ceilalți deținuți politici, dușmani de clasă, nu avea un regim special, că doar era comunist?! S. Ț.: Era comunist, desigur, dar făcea pușcărie ca oricare altul. Dar ce era singurul? Erau anchetatori care au condamnat dintre foștii comuniști, nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
au dat numai 6 ani!" C. I.: Și cum, un fost aghiotant al lui Dej făcea pușcărie cu ceilalți deținuți politici, dușmani de clasă, nu avea un regim special, că doar era comunist?! S. Ț.: Era comunist, desigur, dar făcea pușcărie ca oricare altul. Dar ce era singurul? Erau anchetatori care au condamnat dintre foștii comuniști, nu existau mănuși pentru nimeni, regimul nu se purta cu mănuși cu nimeni. Dacă cineva greșea, indiferent cine era și indiferent ce poziție avea, era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]