5,132 matches
-
îndreptându-se pieziș spre stelele ale căror luciri pâlpâiră în oțelul ei. Așteptă nemișcat, urmărind din ochi spinarea omului legănându-se deasupra porumbului. Apoi, în clipa potrivită, apăsă pe trăgaci cu putere, ținând pușca pregătită să tragă din nou. Când răsună pocnetul împușcăturii, capul negru și rotund zvâcni ciudat, ștergând câmpuri de stele, corpul păru să se chircească, o mână se întinse, ca și când trupul ar fi vrut să se lase într-o rână pe pământ. Apoi dispăru în porumb cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Landouzi, nimic despre faptul că era secretarul de redacție la celebra publicație franceză „Journal de Medecine Interne”. Sub tăcere sunt trecute și spiritul discuțiilor și polemicilor științific argumentate în care Paulescu excela, uimindu-și colegii și dascălii. Vocea lui Paulescu răsuna sub cupola Academiei Franceze în dispute care făceau deliciul asistenței, dar și impresionau prin argumentație. „Niciodată nu veți înțelege ce valoare științifică reprezintă Paulescu. Nu! V-o spun eu aceasta, eu care am lucrat cu el la Dastre, unde punea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la deschiderea programului sibian, la Revelionul 2007. (V. N.Ă Capitala Luxemburg, sărbătoare finală Capitala Culturală Europeană parteneră a Sibiului în 2007, Luxemburg, a sărbătorit deja încheierea programului. La exact un an de la deschiderea oficială, pe 8 decembrie, Luxemburg a răsunat de muzică, cu evenimente de stradă, muzicale și teatrale. Sărbătoarea luxemburgheză s-a desfășurat în aer liber, pentru toată lumea, așa cum a fost și deschiderea, incluzând însă și o ceremonie oficială, la Rotonda 1. Artiștii au pus stăpânire pe zona gării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și personaje fantastice. În Capitala Culturală Europeană al cărui simbol a fost cerbul albastru, un grup de girafe roșii a defilat pe Avenue de la Liberté, oameni uriași au străbătut străzile luminate de instalații de foc, în timp ce a doua Rotondă a răsunat de muzică electro, până după 1 noaptea. Spre deosebire de sibieni, luxemburghezii au ieșit însă în stradă în număr mult mai mic, fiind ținuți în casă și de vremea ploioasă și rece. Din Sibiu, au participat la festivități prefectul Ion Ariton și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
oare? Într-un an, de Paște, am rămas încremenit urmărind una din știrile tradiționale despre aglomerația de la mânăstirile trendy. Mașini parcate aiurea, înghesuite una într-alta, blocând întreaga circulație, și câțiva polițiști neputincioși, pe care nu-i asculta nimeni. Îmi răsună și acum în urechi replica unui personaj, probabil din lumea noastră bună, dar care mi-a rămas neidentificat, la apostrofarea timidă a unui polițist cum că ar fi oprit mașina într-un loc unde n-are voie s-o facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
posibil, aprobă Vasile în doi peri. Am făcut o concentrare împreună, în 1971, pe linele coline lugojene... Ba chiar bănui că, la telefonul pe care n-ai vrut să-l ridici din furcă, mult prea comodă Nora, lăsându-l să răsune-n gol aproape treizeci de secunde, era chiar el, care, știindu-mă aici, va fi vrut, cred, să-mi spuie nu știu ce. Se auzi a doua oară soneria... De fapt, întâia, fiindcă era vorba, acum, de-aceea de la ușă. În cadrul căreia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de ceea ce a reușit dirijorul să obțină de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o personalitate a muzicii internaționale, prezent pe scene din întreaga lume“. Împietrire Rahmaninov. Când Petukhov se avântă în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
frumoase se termină. Programul cu totul special de care Capitală Culturală Europeană a anului 2007, Sibiu, a avut parte a ajuns la final. Nu e cazul să ne întristam; rămân festivalurile cu tradiție, rămân și muzeele, sălile de concert vor răsună a muzică și de acum înainte. Chiar și pentru publicul larg, consumator de evenimente doar sub cerul liber, în Piața Mare, vor mai fi destule prilejuri de bucurie. Să privim în urmă, la cele mai frumoase momente din 2007. Ianuarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Henriettei Yanovskaya. Octombrie Maratonul de poezie Aproape o sută de poeți au participat la Maratonul European de Poezie, cel mai amplu eveniment literar organizat vreodată în România. Timp de 18 ore, de la 9 dimineața până după 2 noaptea, versurile au răsunat în Aula Magna a Universității „Lucian Blaga“. Evenimentul, inițiat de scriitorul brașovean Andrei Bodiu și organizat de ASPRO în colaborare cu USR Sibiu, a fost cel mai ambițios proiect literar din cadrul programului sibian. Dintre poeții prezenți: Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
că există librării la Lyon unde se vînd cărțile sale; de asemenea, el scrie unui tînăr poet că, dacă s-ar hotărî să-și publice versurile, acestea ar putea fi citate de oameni și ar fi răspîndite peste tot unde răsună limba latină. Dezvoltarea bibliotecilor este un alt semn al expansiunii cărții. Numărul bibliotecilor private se mărește la începutul constituirii Imperiului; existau colecții de mii de suluri: cea din Epaphrodit număra 30 000, iar cea din Sammonicus atingea 60 000. Deja
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
literaturii române. D-nul Goga se bucură încă de voga marelui său succes. Originar, ca și Coșbuc, din Transilvania, el nu și-a părăsit patria muntoasă pentru câmpiile mai însorite ale României. Este reprezentantul unui popor oprimat care face să răsune în accente de o frumusețe și o sonoritate inimitabile suferințele și suspinele compatrioților săi. Acest poet a turnat foc în sângele poporului său, iar recrudescența opoziției naționale a românilor și transilvănenilor față de opresiunea maghiară a fost puternic susținută de opera
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în care vechiul fond oriental a fost impregnat de dogma creștină. Doina, melancolică sau războinică, mod cu adevărat național al lirismului popular: "Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile Și privighetorile. Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă. De-mi mai mângâi zilele, Zilele si nopțile. Frunza-n codru cât
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unde este necunoscută. Miorița este o pastorală deopotrivă pitorească și emoționată. Moldoveanul are trei ciobani care se pricep să tundă lâna și să închege laptele. Oile pasc iarba bună și înmiresmată lângă niște izvoare limpezi, iar seara păstorul face să răsune trilurile fluierului. El are o oaie preferată, Miorița, iar aceasta nu mai mănâncă. "Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place?" Dar oița este tristă pentru că i-a auzit pe ciobani punând la cale moartea stăpânului. Acesta răspunde cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Este vorba despre o stână fără fadoarea pastoralelor lui Gesner și Florian. Realismul este aici crud și violent; tușele de culoare locală au îndrăzneală și energie. În mirosul de fermă, lapte și fân se răspândește mirosul sângelui. Țipetele fac să răsune staulul unde behăie mieii, iar ungherele întunecoase ale grajdurilor au ceva înspăimântător. Nici cea mai mică fantezie, nici cea mai mică divagație nu strică tabloul prin neverosimilul lor, este o pastorală trăită de păstori adevărați, murdari și brutali, printre oi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de E. Jelinek din acest extras în care "directorul", întruchipare caricaturală a puterii masculine, se aruncă asupra unei femei în baie. Dar bărbatul îi face deja nasturii să plesnească. Tras de pe ea, capotul i se înfășoară în jurul urechilor. În vintre răsună un zgomot de fiare captive care încearcă să scape izbind cu picioarele. Cămașa de noapte din batist, lumânare luminoasă și alburie, e îndesată în gura femeii și natura bărbatului apare, șovăitoare, din exterior: o apă nevinovată și nepăsătoare. Străbătând ceața
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
atâta ? Cabinetul din Petersburg trimise, în mai 1842, ca comisar extraordinar, pe generalul Duhamel, care îndeplinise mai multe misiuni diplomatice în Asia. Despre scopul misiunii sale, iată ce zice Billecoq: ...Generalul Duhamel... pare însărcinat de împăratul Neculai a face să răsune la urechile principelui Ghica cuvintele cele mai amenințătoare, dacă el nu se supune la tot ce Cabinetul din Petersburg pretinde de la dânsul. Luând din capul locului ca program adresa Adunării, trebuie să reamintească toate învinovățirile cuprinse într-însa... D. Duhamel
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te afli, în timp ce fanfara cânta neîncetat. Alămurile răsunau la mare distanță. De acasă, deși ne aflam la patru cinci kilometri, auzeam toată noaptea sunetele stridente amplificate, reunite unele cu altele în eter. În bâlci vacarmul era de-a dreptul amețitor, încât când scăpai de acolo răsuflai ușurat. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai ieftină decât banii pe care îi punea fiecare în joc). Electronica a schimbat înfățișarea bâlciului. În locul fanfarelor au apărut boxe, microfoane, portavoce. Bâlciul era luminat de sute de reclame multicolore, lumina se înălța spre cer ca o văpaie. Muzica răsuna asurzitor peste tot. Vacarmul năucitor îl întrecea pe cel de altădată. Circarii au mai inventat ceva: sub cupola de pânză unde aveau loc spectacolele de iluzionism au instalat discoteca. Nu departe au apărut și jocurile mecanice cu rachete teleghidate. Centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
scârțâia din toate încheieturile, drumul alb nu se mai vedea, ne apropiam de râu și de podul de lemn șubrezit, cu pilonii de susținere putreziți de apa tulbure, vijelioasă. Auzeam chițcăiturile popândăilor și ciripitul nocturn al păsărilor. Dar, deodată, a răsunat un scârțâit puternic ca de copaci retezați, urmat de câteva plescăituri în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră a apărut un moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bunicul. Și așa nu mai mergeam pe la el, deși locuia peste drum. Eu mă duceam până la gard și-i râdeam în nas. El replica în ciudă: Bagă-ți urechile în căciulă, blegule! Mai umilit nu m-am simțit niciodată. Îmi răsunau în minte cuvintele lui. Aș vrea să-l întreb: De ce mă făceai bleg, bunicule?! Îmi puneam căciula pe cap și mă uitam în oglindă: și mă simțeam bleg, cel mai mare bleg de pe pământ. Nu mai vroiam să dau ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
niciodată, era perfect, mulțumirea de sine, nemărginită. Țintuirea la podea nu ți se părea deloc dezagreabilă, de fapt, n-aveai timp să te gândești lucrai cu plăcere, interesat. Deodată, ușa s-a dat în lături și în secunda următoare a răsunat o voce ca un tunet de vulcan în plină activitate: Când aduci dosarul ăla?! Vârtejul colosal te-a săltat fulgerător, te-a aspirat cu repeziciune pe fereastra deschisă. Noroc de copacul mare și verde din apropiere, de rămurișul lui des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stârni pe alee, frunze galbene se ridicau în aer, cutreierând parcul. Luptătorii blonzi n-au mai rămas nici unul, spuse înfricoșată. Sunt toți morți! Ceilalți o gloată fericită ce se adună cu greu de pe câmpul de luptă. Strigătele lor de bucurie răsună ca un ecou întârziat, mulți abia se țin pe picioare, sunt răniți și murdari, săbiile lor pline de sânge... Cine sunt ăștia, ce vor? De ce te-ai gândit la ei? Neliniștea Teodorei creștea, apoi cobora iar. Ea nu știa de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
auzea de undeva, de departe, glasul plăcut al unei fete, cântând. Aproape pe nesimțite lumina se stinse, grăbind sosirea timpului când intrau în stăpânirea somnului. Dar somnul lui putea fi altceva decât continua repetare a faptelor zilei?! Când încă mai răsuna în mintea sa ațipită acel cântec reverberație târzie a unei melodii demult uitată își aminti o zi luminoasă de vară, cu ani în urmă. Se afla pe culmea unui deal, în vale se întindea un mic sat, iar în apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Privi în lung și în lat, dar nu vedea pe nimeni. Înaintă câțiva pași în speranța că se va liniști, că aerul proaspăt îi va înviora trupul și mintea. Rafalele de vânt se întețiseră. Pășea prudent și în urechi îi răsunau încă acordurile muzicii de jazz. Îl urmăreau ca o umbră adâncă, ca o femeie seducătoare, ca o nălucă în noapte. Vedea fulgii ușori de nea dansând în ritmul trepidant al mișcărilor de dans. Se gândea că n-ar strica ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]