5,506 matches
-
scris “Drăcușori de Ciocolată” sau “Banane Foster”. Piure de cartofi. Macaroane cu brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață de raft până după ce majoritatea bebelușilor din ziua de azi or să fie oale și ulcele. Brioșe cu căpșuni cu durată de valabilitate de un secol. Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cafeneaua noastră. Oamenii care nici măcar n-au văzut anunțul vor jura că au fost acolo. Ei, deștepții care n-au fost de acord să meargă în adăpostul asta pentru scriitori. Altminteri ar fi morți. Sau bogați. În timp, cafeneaua, cu raftul ei de ziare gratuite și panoul de anunțuri plin de cărți de vizită care oferă irigarea colonului sau consiliere holistică a animalelor de companie, va trebui să fie cât un stadion ca să încapă toți cei care vor pretinde că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de plastic și s-o pună pe raftul de sus undeva în camera în care se țin probele. S-o uite acolo. Pe Betty, nu pe Cora. Abandonată. Fermentând în interior. Neluată în seamă, acolo împreună cu pungile de pastile și cocaină. Cu sticluțele și baloanele pline cu bile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfâșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca‑ntr‑o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n‑am reușit s‑o aflu. Apoi Îmi aduc aminte, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
călătorie tocmai În intenția de a mai uita de suferința care mă copleșise. Gândeam și eu, ca toată lumea, că schimbarea locului m‑ar putea ajuta să‑mi uit durerea, ca și cum n‑am purta‑o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povârnite, ținând cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitând pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi‑am dat seama de asta În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purta‑o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povârnite, ținând cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitând pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi‑am dat seama de asta În clipa În care m‑am mișcat din loc, ca să mă trag mai la lumină cu volumul uriaș. Brusc, m‑au trecut fiori, mi se păruse că zăbovisem mult prea mult, Încât domnul Cerber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întreba Îngrozit un redactor de la Times, ca o bandă de criminali să elaboreze un astfel de plan pe care la ora actuală să‑l pună senin În aplicare?“ Fondul bibliotecii În care se păstrează această supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe taine amenințătoare. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație prielnică, atunci aceste trei elemente se vor intersecta și vor răzbi din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încâlcit ne va duce la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și totuși atât de diferite, zăcuseră timp de aproape șaizeci de ani la o distanță de patru litere, ca‑ntr‑un interval cabalistic (chiar și cuvântul cabalistic Îl scriu cu teamă). Și În timp ce prima va părăsi lunga poliță Întunecoasă a raftului - suflarea ei otrăvitoare venind În contact cu respirația cititorului, iar marginile ei atestând urmele acelor Întâlniri, ale acelor iluminări (când cititorul va descoperi În gândurile altora reflectarea propriilor nedumeriri, a gândurilor sale lăuntrice) - ce‑a de‑a doua va zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înfrânt atunci când sângeri, și nici când ochii’n lacrimi ți-s: Cele mai crâncene înfrângeri Sunt renunțările la VIS ! Nu renunțați la VIS ! Luptați pentru EL și va deveni REALITATE! Dacă, vreodată, o să vă simțiți părăsiți și uitați, căutați în raftul bibliotecii aproape uitata poezie a lui George Coșbuc Lupta Vieții și ea vă va ajuta să mergeți mai departe. Eu vă doresc tuturor să fiți un neam de ÎNVINGĂTORI! și veți fi ! Leocadia-Georgeta Carp Iași, 5 decembrie 2001 PARTEA I
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
roman obișnuit. Cu toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt numai în al doilea rând oameni, dar în primul: axe universale, iar numele plutonian al lui Pirgu e de scârbă și de spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iar dacă o idee pierdută prin cine știe ce broșură neluată în seamă de nimeni și-ar întâlni amorsa care zace în altă broșură la fel de ignorată, explozia ar fi în stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam tremurând printre rafturile de cărți... Apoi, mă solicită ecoul unei promenade îngropate într-unul din textele mele vechi : noaptea, într-un autobuz, pe străzile pustii ale orașului. șoferul adormise la volan și conducea așa, cu ochii închiși. În autobuz se mai afla, în afară de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
intrat într-o anticărie, o dugheană, în care nu mai intrasem de când găsisem ploșnițe în cotorul unei cărți cumpărate de acolo. „N-ai mai trecut de mult pe la noi“, spunea anticarul. Nu i-am răspuns, m-am dus direct la raftul din dreapta, ceva mă atrăgea acolo ca un magnet, am scos din raft un tom vechi, îmbrăcat în piele roșcată, jupuită : Cornelius Agrippa, De Occulta Philosophia - o ediție princeps. N-aveam bani, am pus cartea la loc și am plecat. Am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
găsisem ploșnițe în cotorul unei cărți cumpărate de acolo. „N-ai mai trecut de mult pe la noi“, spunea anticarul. Nu i-am răspuns, m-am dus direct la raftul din dreapta, ceva mă atrăgea acolo ca un magnet, am scos din raft un tom vechi, îmbrăcat în piele roșcată, jupuită : Cornelius Agrippa, De Occulta Philosophia - o ediție princeps. N-aveam bani, am pus cartea la loc și am plecat. Am mai hoinărit un timp, pe străzi. Îl întâlnisem sau nu pe Agrippa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că o va întâlni pe Angela, el intră în cofetărie. Acolo dădu cu ochii de Angela care stătea la masă cu Eva. El o salută printro ușoară plecăciune a capului și se opri în fața tejghelei privind marfa expusă pe rafturi. Eva intrând după tejghea îl servește zâmbindu-i radioasă, cu o cafea mică și un pachet de țigări Snagov. Radu se așeză la o masă singur și își aprinse o țigară privind spre rafturi, acum simțindu-se puțin jenat. Eva
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fața tejghelei privind marfa expusă pe rafturi. Eva intrând după tejghea îl servește zâmbindu-i radioasă, cu o cafea mică și un pachet de țigări Snagov. Radu se așeză la o masă singur și își aprinse o țigară privind spre rafturi, acum simțindu-se puțin jenat. Eva care se întoarse la masă îi zise Angelei: -Nu arată rău deloc. -Nu, bietul, Făt-Frumos cel miluit!, zise Angela cu un zâmbet ironic. Radu înțelegând că cele două femei vorbesc despre el, se simți
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de gală, destinul, Însă chiar În clipa aceea am știut că alesesem cartea pe care aveam să o adopt. Ori poate că ar trebui să spun cartea care avea să mă adopte pe mine. Se deslușea timid la capătul unui raft, legată În piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul În litere aurite ce ardeau În lumina distilată de cupola din Înalt. Am Înaintat pînă la ea și am dezmierdat literele cu buricul degetelor, citind În tăcere. Umbra VÎntului Julián Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
alcătuia un zîmbet interminabil lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă ce Înconjura biblioteca personală a librarului Îmi oferi un cald bun-venit. Pereții acoperiți cu rafturi ticsite formau un oval În centrul căruia odihnea o masă de lectură și două fotolii de feldmareșal. Cum știam, Clara păstra cartea lui Carax Într-o vitrină de lîngă arcul pavilionului. M-am Îndreptat Într-acolo tiptil. Planul meu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o scot de acolo, să i-o predau acelui lunatic și să nu-l mai văd niciodată. Nimeni nu avea să știe de absența cărții, În afară de mine. Cartea lui Julián Carax mă aștepta, ca Întotdeauna, arătîndu-și cotorul din fundul unui raft. Am luat-o În mînă și am strîns-o la piept, ca și cînd aș fi Îmbrățișat un vechi prieten pe care fusesem pe punctul de a-l trăda. Iuda, m-am gîndit. M-am pregătit să ies de acolo fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
urmărise și că se temea că acel Coubert voia să pună mîna pe cărți ca să le distrugă. Nuria mi-a spus că venise să ascundă cărțile lui Carax. A pătruns În sala mare și le-a ascuns În labirintul de rafturi, ca unul care Îngroapă comori. N-am Întrebat-o unde le pusese, și nici ea nu mi-a zis. Înainte de a pleca, mi-a spus că, atunci cînd va reuși să-l găsească pe Carax, se va Întoarce după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și are atîtea scrijelituri și zgîrieturi, Încît nimeni n-o să-și dea seama, decît dacă va ști ce caută... I-am urmat sfatul și am pătruns din nou În inima labirintului. Ori de cîte ori coteam, mă opream să marchez rafturile cu un C și un X pe marginea culoarului pe care intram. Douăzeci de minute mai tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop romanul mi s-a dezvăluit din Întîmplare. La dreapta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la vînătoare de volume exotice pentru a satisface comenzile clienților, se Îndeletnicea cu organizarea stocurilor din prăvălie, cu conceperea de stratageme de promoție comercială În cartier, cu lustruirea firmei și a vitrinelor ori cu redarea strălucirii cotoarelor de cărți de pe rafturi, cu o cîrpă și cu alcool. Dată fiind conjunctura, am optat pentru a-mi investi timpul liber În două aspecte pe care le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc la enigma lui Carax și, mai cu seamă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
librărie pe ușa din dos, care dădea spre holul clădirii, și m-am dus la dulapul meu. Mi-am pus șorțul pe care obișnuiam să-l folosesc În prăvălie pentru a-mi proteja Îmbrăcămintea de praful de pe cutii și de pe rafturi. În fundul dulapului păstram o cutie de alamă care Încă mai mirosea a biscuiți de Camprodón. În ea țineam tot soiul de ciurucuri, de care Însă eram incapabil să mă despart: ceasuri și stilouri stricate În mod iremediabil, monede vechi, bibelouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]