6,309 matches
-
l-aș vedea, să-i spun "mulțumesc, senor". Simt, într-adevăr, că acest oraș ale cărei străzi sunt botezate cu cifre în loc de nume îmi va rămâne în memorie prin această noapte. Și știu ce-ar zice Tatle. ― Numai zeii nu regretă nimic, senor. Umbra lor nu se scurtează și nu se alungește. Acum, se mai aud doar zgomotele de pe stradă. Și, din când în când, vântul răvășind noaptea zăpușitoare. La drept vorbind, în asemenea orașe nu e niciodată destulă tăcere. Chiar dacă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care am iubit-o din prima clipă când am descoperit-o. Nu e acesta momentul cel mai greu de atins al unei călătorii? Când frica de necunoscut dispare și nervii se relaxează într-un echilibru fericit. Aici pot spune: nu regret decât greșelile pe care nu le-am săvârșit încă. Și le pot spune celor care mi-ar reproșa că am vorbit prea mult despre mine, în loc să vorbesc, ca în enciclopedii, despre Mexic: nu, n-ați priceput că eu n-am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
luat blocul de desen! Și cuvintele ei au încins și mai puternic în mine vâlvătaia, au fost ca o rafală de vânt care sporește și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte dăți s-o desenez, și tot trupul mi-a fremătat amintindu-mi ce-ar fi fost dacă, o doream cu trup și suflet, înfometat și ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-amintesc, i-a spus că sunt încă teologi care nu-și dau seama cum se cuvine de importanța acestui moment cristic și cum un artist fără pregătire teologică poate avea acces la taine pe care puțină lume le cunoaște, regret că părintele Ioan nu mai este, în primul rând pentru Theo, și eu îmi plec capul oprindu-mi bărbătește lacrimile, el ar fi știut astăzi cum să-l împace cu sine însuși, pentru mine e atât de greu! Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i ușor, e ca o operație făcută pe viu, ca și cum ți-ai trage pe viu un rând de piele de pe tine, dar nu-ți pară rău după ea, fiindcă nu-i pielea ta, e o piele culturală, livrescă, o s-o regreți pentru că e frumoasă și-o să te doară să renunți la ea, dar dacă vrei să afli cu adevărat care ți-e chemarea trebuie să te lepezi de ea, după această operație vino la mine să-ți deschid Cartea și vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
preot, după război am făcut teologia și m-am întors aici și-am reînviat viața de obște, călugării fuseseră omorâți la un atac banditesc, în timp însă am reușit să ne constituim o comunitate și să supraviețuim și n-am regretat niciodată că am schimbat medicamentele pe cuvintele cărții și bisturiul pe semnul crucii, Tace acum părintele în colțul lui din odaia mea luminată doar de lună și eu aștept să facă legătura cu frământările mele și să-mi dea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în lume la ele, tatăl ei a murit împușcat de comuniști, mama mamii lor de, donez fundației casa, dar nu le-o pot pune pe tavă, n-au decât să umble juriștii lor, să se descurce, rămâi la masă! eu regret că nu mi-am adus cu mine blocul de desen, realitatea îmi face cu ochiul, Nicolae cuminte pe canapea, între noi creioane colorate, fetița și băiatul vorbesc într-o limbă pe care mă tot căznesc s-o înțeleg, Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și în următoarea secundă a regretat că a răspuns. —Oliver! Rahat! —... de unde... cum ai făcut rost de numărul ăsta? — De la mama ta. Vacă bătrână și băgăcioasă. —Lisa, când aveai de gând să îmi spui? ăăh, niciodată. În curând. Când îmi găseam unde să stau. Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta! Ești prea importantă. Sunt? — Te prefaci. Lisa se întoarse la teancul ei de comunicate de presă. Dar după o vreme ridică privirea pentru a o găsi pe Ashling uitându-se fix la ea. —Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Lisa, regretând amarnic că o invitase pe Ashling. —Scuze! Mi-e doar teamă că o să dispară totul. —Ce anume? —Aperitivele, pungile cu cadouri. Nu plec până la ora trei, așa că nu mă mai întreba. La trei și un sfert, Lisa își luă gentuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat seama cât de mult îi plăcuse acea perioadă scurtă de timp în care nu era legată sub nici o formă de nici un bărbat. Așa îmi trebuie dacă a început să îmi placă de un om de scenă. Cât de mult regreta că nu îl „bellase“ când avusese ocazia. Și acum era prea târziu, pentru că nu mai găsea biletul. Nu își amintea să îl fi aruncat - și-ar fi amintit pentru că sigur în momentul ăla i-ar fi trecut prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă feresc de fetele cu fumuri de actriță. Mi-am notat informațiile utile, apoi am întrebat: — Beth a fost o chiriașă bună? Miss Janeway clătină din cap. — Dumnezeu s-o ierte, dar era o chiriașă groaznică. M-a făcut să regret că mi-am încălcat principiile și am luat în chirie o actriță. Întârzia întotdeauna la plată, își amaneta bijuteriile pentru mâncare și încerca să mă convingă s-o las să plătească cu ziua și nu săptămânal. Voia să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aruncându-se pe scaunul de plastic liber de lângă ea. Încerca să nu mai tremure. — Umflat, spuse ea, privindu-l cu coada ochiului, fără să-și miște capul. Măcah nu ched că e hupt. Ce face phizoniehul? Logan se scutură și regretă imediat. — Ce fac ceilalți? Întrebă el, iar vocea Îi sună ca un geamăt dureros. Agenta Watson Îi arătă În jos pe coridor, către camerele de tratament. — Unuia dinthe Înghijitohii de câini i se vehifică coastele. Ceilalți sunt bine. Zâmbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a pictat, și mi s-a spus că plângea pe când picta. Pictura a fost trimisă apoi la Roma. — Nu mai există, spuse Germanicus imprudent. Știu că, după ce a expus-o în timpul triumphus-ului său, Augustus a distrus-o. — Și eu am regretat că n-am văzut-o; dar pentru ea și pentru Marcus Antonius senatorii decretaseră damnatio memoriae, ștergerea oricărei amintiri. Pronunția lui latină era prea clară și nobilă, bătrânul preot îl privea, iar el, obosit să se mai prefacă, spuse: — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au mai fost ciudat de albaștri, ci nemaipomenit de albaștri. Cerul, cerul Întreg coborâse În ei. Ba nu, mi se pare că ei urcaseră la cer... Ei duc dorul pământului și al clipelor lui de liniște, dar niciodată nu vor regreta cerul atât de mult dorit. Drumurile bătătorite nu sunt făcute pentru cei care au În ochi crâmpeie de cer albastru. 29 septembrie 1964 (marți) Voi, căderi la nesfârșit În gol, cât de adânc mi-ați străbătut viața, cât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult, cu atât vrei mai mult. Față de colegii mei de generație, cunosc mult mai multe aspecte ale vieții și de aceea nu mi-e greu să Îi compătimesc de multe ori pentru cei patru pereți pe care-i vor regreta amarnic la bătrânețe. Dar vai... mă copleșește faptul că nu voi putea cunoaște tot, ba chiar mă vizitează gândul că nu cunosc nimic. Sunt sigură că, atunci când o să fiu bătrână, o să zic și eu: „Ce rău că mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
situație. Vei fi proaspătă, În căutarea unui nou Doru și mereu te va Împiedica un fost Dan. — Auzi, Angelo, stoarce-l bine pe Doru, acum, dacă zici că e ultima oară... — Sunt pierită, distrusă... Dar să știi că o să mă regrete. — O, asta da. Cu siguranță că o să te regrete. Cred că nici nu o să te poată părăsi. De ce să nu-i dai omului speranțe? O, dar nu se pierde ea, Angela, atât de ușor. Crede numai că suferă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mereu te va Împiedica un fost Dan. — Auzi, Angelo, stoarce-l bine pe Doru, acum, dacă zici că e ultima oară... — Sunt pierită, distrusă... Dar să știi că o să mă regrete. — O, asta da. Cu siguranță că o să te regrete. Cred că nici nu o să te poată părăsi. De ce să nu-i dai omului speranțe? O, dar nu se pierde ea, Angela, atât de ușor. Crede numai că suferă. M-am ridicat de pe scaun cu greu, de parcă mai atârnasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
desantiștilor“ din 1983, este construit ca un personaj de gradul zero. Identificabil cu lectorul romanului (și deci al jurnalelor și scrisorilor protagoniștilor). Autorul refuză să intre În text, fiind prezent doar printr-o scăpare pe care presupunem că o și regretă deja: „Acum se Înțelege exact că personajul meu șcine e acest eu? - n.n.ț nu are nici o aptitudine, nici o calitate: este chiar omul fără calități care mai poate fi numit și cititor“ (vezi la pag. 436). Paradoxul face Însă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a unei ficțiuni. Iată-ne, așadar, În fața unui roman non-fictiv pe care nu mai știm cum să-l citim. Dacă-l citim În legea romanescului, trebuie să observăm ratarea jumătății sale feminine. Dacă-l citim În fărădelegea non-fictivului, trebuie să regretăm artificiile sale de construcție romanescă. Din această dilemă noi neputând ieși, propunem cititorului să facă abstracție (dacă poate) de subtitlul cărții și să o citească Într-un alt cod. Pe de o parte, ar fi necesară lectura jurnalului lui A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai ales când ești beat. Acest gând nu-l împiedică să mai ia o gură de whisky însă și să continue: - Câteodată, realitatea este prea dură, comentă el fără să poată să se abțină să-și privească membrele fără vlagă. Regretă imediat ce spusese și mai ales privirea pe care o aruncase, așa că încercă să schimbe subiectul. Dar Kara nici nu încercă să ofere vreo mostră de simpatie sau milă. Spuse: - Știi, nu sunt sigură că există atâta realitate. Rhyme se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
știu... știu, nu te deranjam dacă nu era important. Te rog, Hol - doar puțin. M-am simțit mai bine imediat ce pusesem telefonul jos și aproape c-am sunat-o să-i spun să nu vină, dar știam că doar aș regreta. Chestia asta a fost dintotdeauna un mister pentru mine - cum de ideea de a vorbi cu Holly putea să-mi îndepărteze durerea, dar odată ce ne aflam față în față, nu prea mai voiam să duc la capăt conversația. Sau preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
glezne. Am trecut de la a întreba dacă trebuie să mi se examineze creierul la a ști că ăsta e lucrul cel mai important pe care l-am făcut pentru sănătatea mea. Vino-aici, Stacey! Treci de Partea Cealaltă- n-o să regreți. Dragoste și pupici, Crystal Stacey C ând am citit scrisoarea de la Crystal chiar m-a pus pe gânduri. Stăteam la masa din bucătărie cu mami și tocmai terminam un iaurt organic, practic fără grăsimi. De fapt, îl terminam pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare, regretă pe loc. Uitându-se la ea, era un tip cu înfățișare clasică — păr negru și des, ochi cu riduri mici, zâmbet relaxat cu dinți drepți și albi — care îl făcea aproape universal atrăgător. Nu era genul frumos de picai sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era foarte sigură — Jesse își ținu privirea ațintită asupra chipului ei și îi zise: — Unde a dispărut editoarea mea cea sfioasă? Sper că nu pentru mine te-ai deranjat atât. Leigh îl privi așezându-se pe scaunul din fața ei și regretă instantaneu că se îmbrăcase așa. Era pregătită pentru cele mai sexy comentarii din partea lui Jesse — Henry o prevenise — și, judecând după statutul lui de rock star literar, se aștepta ca el să se poarte ca un îngâmfat, dar, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Se auzi un apel pe cealaltă linie chiar când șoferul intra pe strada 405, iar Adriana spuse: — Toby, trebuie să răspund. Vrei să ne întâlnim la hotel când ești liber? — E William? întrebă el pe un ton posesiv. — Nu, dragule. Regret să te informez că nu e cineva interesant cum ar fi un iubit secret. Nu e decât maică-mea care mă sună. — Deci recunoști că există un iubit secret? Ea râse veselă și decise să-l lase pe bietul om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]