8,522 matches
-
Dionisie Exiguul postea regulat, fără să-i condamne pe cei lacomi. Mânca rar, alimente simple aflate la îndemâna tuturor. Știa să se retragă sau să se abțină atunci când alții se dedau plăcerilor. Era de o sensibilitate rar întâlnită, astfel încât, ascultarea unor relatări violente sau cuvinte și expresii îl determina să plângă. La adunări sau la mese, când ceilalți se înfruptau din bunătăți, desfătându-se cu plăceri minore, eruditul dobrogean intervenea plin de tact cu observații de ordin pur spiritual, care îi îmbunătățeau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
s-a văzut nevoit să le așeze cu evlavie în biserica de aici anume construită. Cea de-a doua aflare a cinstitului cap a avut loc la Emesa Siriei în 453. Întâmplarea a fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi, critica modernă a stabilit cu certitudine cauzele pentru care capul Înaintemergătorului a devenit obiectul unor „erupții ale evlaviei populare”. Este știut faptul că Dionisie Exiguul a fost preocupat ani de-a rândul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doar câteva necesități: vasele de aramă, de la bucătărie, prea lungi și greu de manipulat, trebuiau prefăcute; era necesară repararea unei șuri, ca și a gardului înconjurător. În general, îndeplinirea acestor recomandații complete, aspectul în sine, "foarte satisfăcător". Mai importante sunt relatările privind "higiena și tratamentul bolnavilor", despre care A. Fătu menționează: "Saloanele sunt spațioase, curate și bine aerate încălzirea saloanelor este satisfăcătoare așternuturile bolnavilor s-au găsit curate căutarea medicală se face de către medicii Ospiciului din Târgu Neamț, care vizitează ospiciul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atribui neglijența D-lui Medic, ci subsemnatului..." și mai departe "...însuși D. Inspector Botzan sa (sic) încredințat despre aceasta și a rămas a vă raporta"). Epitropul primește, în adevăr, de la inspectorul Boțan, prin raportul nr. 293 din 7 iulie 1887, relatări de natură a-i întări poziția casierului, care, în ochii epitropului, putea foarte bine conduce singur ospiciul. Ca și Liteanu, Boțan considera ospiciul un azil care trebuie doar administrat și minimalizat activitatea medicală. Că ospiciul se afla în declin rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
timp de 50 de ani, când de multe ori a fost în primejdia maximă de a fi dărâmată. Cu toate acestea, biserica a fost totuși funcțională chiar și pe perioada ateist-comunistă (1945-1989), dar total neglijată ca mod de întreținere. Din relatările unor martori demni de crezare, pe când era director general renumitul profesor și savant Petru Brânzei, autoritățile comuniste locale au ordonat demolarea bisericii. Au fost aduse aici, împrejurul bisericii, mașini de tonaj mare și agregate cu destinație specială pentru demolări de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ospiciul administrându-se, pe cât posibil, cu mijloace proprii. Conform Hrisovului de întemeiere, s-au prevăzut posturile de ipohirurg, econom și stolnic, dar, în 1863, s-a numit ca director și, totodată, administrator doctorul Iosif Szabo (Sabo). Despre acesta, sunt interesante relatările relatările lui Pruteanu. Nu a fost psihiatru și nu cunoaștem nici un fel de preocupări teoretice de acest domeniu. A funcționat la Galata până în 1871. Condițiile igienico-sanitare ale așezământului au fost numai la început bune, prevederile regulamentului ale hrisovului fiind, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
administrându-se, pe cât posibil, cu mijloace proprii. Conform Hrisovului de întemeiere, s-au prevăzut posturile de ipohirurg, econom și stolnic, dar, în 1863, s-a numit ca director și, totodată, administrator doctorul Iosif Szabo (Sabo). Despre acesta, sunt interesante relatările relatările lui Pruteanu. Nu a fost psihiatru și nu cunoaștem nici un fel de preocupări teoretice de acest domeniu. A funcționat la Galata până în 1871. Condițiile igienico-sanitare ale așezământului au fost numai la început bune, prevederile regulamentului ale hrisovului fiind, cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
li se taie capetele și dup'aceia se ard în foc cu acel dobitoc împreună, cu carele să va fi împreunat". Este, în această prevedere, un ecou străin amintind de procedee medievale occidentale. De altfel, nu am putut găsi vreo relatare concretă a aplicării acestei prevederi, cu excepția aceleia amintite mai sus, a execuției înaltului prelat Gheorghe, dar care a fost, se pare o înscenare. Denumite relații sexuale "preste fire", aberațiile par să fi fost cunoscute: malahia (anevrismul), slabozna (ejacularea în afara vaginului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a doua, raptul rusesc de la 1812. Acum urma ca Rusia să mai "libereze" o dată Basarabia de la Gurile Dunării și de la Marea Neagră, precum și țările din Balcani. Alexandru al II-lea făcea pregătiri intense pentru atacarea Turciei. În 1876, Eminescu oferă dese relatări despre semnele pregătirii războiului. Ziarele rusești se întreceau în a sublinia "jertfele" pe care le face Rusia pentru a-i "apăra pe creștini". Era și un mod fățarnic de a-l determina pe țar să se "supună" sentimentului "creștin" al
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
70 ai secolului trecut era împărtășită, când tacit, când la vedere, nu doar de anumiți evrei, ci, sub influența lor, și de lideri americani și europeni încă de la începutul secolului, cu prelungire între cele două războaie mondiale și mai târziu. Relatări, dintr-un interviu mai vechi al lui Șerban Micloveanu 272, readuc în memorie faptul că, la conferința de pace de la Paris, președintele american Woodrow Wilson ar fi venit cu propunerea înființării unui stat evreiesc european cu capitala la Lemberg (azi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în modul în care se vorbește și se scrie. Ținta atacului lui Kraus a fost cu deosebire limbajul foiletonului, un gen jurnalistic foarte gustat în Viena timpului. Ceea ce acuza Kraus la acest gen era amestecul O VIAȚĂ DE EROU? 21 relatării faptelor cu opiniile autorului. Lumea sentimentelor și reflecțiilor foiletonistului era în acest fel proiectată asupra faptelor. Kraus considera că amestecul până la deplină indistincție a faptelor și a reacțiilor personale față de ele înseamnă nu numai o manipulare a opiniei publice prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pasionat în lunile și anii care au urmat despre ceea ce îl interesa cel mai mult: despre relația tensionată cu sine, despre religie, literatură și artă, cu deosebire despre ceea ce a dorit să spună în Tractatus. Corespondența lor și, mai ales, relatările lui Engelmann sunt de cel mai mare interes pentru cunoașterea omului Wittgenstein și pentru lectura operei sale de tinerețe. Scrise în ultimii ani ai vieții lui Engelmann și neîncheiate, aceste amintiri au apărut la o jumătate de secol după elaborarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
afecțiune puternică și adâncă față de el și, presupun, l am cunoscut bine, sunt foarte sigură că nu l-am înțeles. Cred că este greu să nu oferi o versiune a atitudinilor sale care să-ți fie ție accesibilă, dar atunci relatarea este de fapt numai despre tine; este infectată de propria mediocritate sau micime sau lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale acestei zbateri chinuitoare. Ca și încercările repetate ale lui Wittgenstein de a și anihila vanitatea prin acte de penitență. Încă în 1931, la scurt timp după ce a început să predea la Cambridge, a simțit nevoia să pună pe hârtie relatări despre momente ale vieții sale care îi inspirau sentimente de rușine și de căință. Le-a cerut unor membri ai familiei sale, prietenilor din Viena, precum și lui Moore, Skinner și Drury să le citească. Dorea ca acești oameni, a căror
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
după moartea lui, cu titlurile Caietul albastru și Caietul brun. Își dorea însă ca accesul la aceste însemnări să fie strict limitat. Ele urmau să fie puse la dispoziția altor persoane numai cu aprobarea lui expresă. Wittgenstein protesta împotriva oricărei relatări publice a vederilor prezentate în lecțiile sale. Era convins că ele vor deveni în acest fel obiect al distorsiunilor sau al plagiatului. Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
probabil o lungă O VIAȚĂ DE EROU? 83 perioadă de timp. În 1946, cunoscutul filozof englez Alfred J. Ayer a susținut la radio o conferință despre filozofia britanică contemporană, al cărei text a fost publicat apoi în revista Listener. Potrivit relatării sale ulterioare, apreciase că deși Wittgenstein nu publicase nimic nu putea omite orice referire la influența ideilor sale. Iar singura sursă de informații erau relatările celor care îi ascultaseră mult timp lecțiile de la Cambridge. Principala sursă pe care a utilizat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre filozofia britanică contemporană, al cărei text a fost publicat apoi în revista Listener. Potrivit relatării sale ulterioare, apreciase că deși Wittgenstein nu publicase nimic nu putea omite orice referire la influența ideilor sale. Iar singura sursă de informații erau relatările celor care îi ascultaseră mult timp lecțiile de la Cambridge. Principala sursă pe care a utilizat o Ayer au fost publicații ale unui filozof de la Cambridge, John Wisdom, prezent mult timp la cursurile lui Wittgenstein. Bazându-se pe ceea ce afirma Wisdom
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care pornea în noile sale cercetări. Mulți erau, fără îndoială, impresionați de personalitatea profesorului, de caracterul neobișnuit al interogațiilor, de stilul cu totul aparte al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare a metodei socratice deoarece adesea lecțiile lui constau într-un schimb de întrebări și răspunsuri între el și cei prezenți. Se pare că avea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai important. Am avut și eu de câteva ori prilejul să-l văd la lucru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să fie doar una realistă, dacă ținem seama de faptul că numelor li se atribuie referință prin raportare la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt parteneri dominanți în relația cu numele, Tractatus-ul începe cu o relatare despre obiecte și nu introduce imaginile înainte de 2.1“45. Există bune argumente împotriva interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Asemenea argumente au fost formulate de autori ca Heidé Ishiguro, Rush Rhees, Brian McGuiness și Cora Diamond. Ei cred că expresia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmă, filozoful american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe totuși sarcina filozofiei ca fiind aceea de a da o relatare a priori a ceea ce înseamnă că ceva este obiect al cunoașterii empirice. Sub acest aspect, el aparține tradiției lui Kant pentru care, în măsura în care este avută în vedere rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest aspect, el aparține tradiției lui Kant pentru care, în măsura în care este avută în vedere rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant, cât și Wittgenstein cred că este posibil să se dea o relatare a priori despre ceea ce este un obiect al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant, cât și Wittgenstein cred că este posibil să se dea o relatare a priori despre ceea ce este un obiect al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
imposibilității de a afirma ceva despre limbajă“ (Fr. Stadler, op. cit., p. 179.) Și mai departe: „Așa-numita «mistică a tăcerii» era pentru Neurath, Carnap și alții expresia unei recăderi în filozofia metafizică.“ (Ibidem, p. 232.) 82 Iată doar o singură relatare semnificativă în această privință. În 1929, Wittgenstein și-a susținut doctoratul la Cambridge, înaintând ca teză Tractatus-ul. Comisia era formată din Bertrand Russell și George Moore. În discuția care a avut loc la examenul oral, Russell a încercat să-i
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
autorul are pretenția că a dat aici o soluție „definitivă“ problemelor pe care le-a abordat. Nimic din toate acestea nu se poate spune despre însemnările pe care le-a lăsat Wittgenstein în grija moștenitorilor săi testamentari, nici despre alte relatări asupra vederilor sale filozofice. Editorii manuscriselor sale sunt cei care au decis asupra selecției și ordonării însemnărilor pe care le-au publicat. Ce anume ar fi ales Wittgenstein să publice și cum ar fi ordonat el materialul nu știm și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]