5,274 matches
-
le păstrează în case, pentru a le aprinde când se vor ruga în caz de pericol. Acest obicei al sfințirii luminilor de sărbătoarea întâmpinării este prezent în aproape toate riturile occidentale. Rugăciunea de sfințire a luminilor, care se folosește în ritul bizantin din Ardeal, circulă pe foi volante, dar textul este de tradițiune galică. Sfințirea luminilor se poate face în două feluri. Cea mai obișnuită este a se binecuvânta lumânările pe o masă lăturalnică, la liturghie, după rugăciunea amvonului. Se stropesc
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
celelalte lumânări, având grijă ca aceasta să se termine înaintea cântării lui Simeon. În timpul cântării lui Simeon, preotul se ține cu lumânarea proprie spre popor, pe solee, iar credincioșii cu luminile aprinse la locul loc. Înainte de toate, trebuie menționat că ritul bizantin propriu-zis prescrie liturghia înaintesfințitelor pentru miercurile și vinerile din păresimi, pe când zilele de luni, marți și joi sunt zile "aliturgice", adică în acele zile nu se săvârșește euharistie. Totuși ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
aprinse la locul loc. Înainte de toate, trebuie menționat că ritul bizantin propriu-zis prescrie liturghia înaintesfințitelor pentru miercurile și vinerile din păresimi, pe când zilele de luni, marți și joi sunt zile "aliturgice", adică în acele zile nu se săvârșește euharistie. Totuși ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
de a citi apostolul din Apocalipsă, iar evanghelia din șirul din Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
se află și la melkiți și a fost introdus și la Constantinopol în 1824. Dar se pare că s-ar fi răspândit mai întâi în Ardeal. Aceasta este o altă relicvă galică, a sărutării sfintei cruci din Vinerea Mare. Mai departe, ritul bizantin propriu-zis prevede ca epitaful să fie pus pe masa altarului în vinerea mare seara, la vecernie, apoi, la laudele de sâmbătă dimineața, să se facă o procesiune în jurul bisericii cu epitaful, iar apoi să fie așezat în mijlocul bisericii, până
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
biserică. Epitaful se așază pe altar, artoforul se bagă în chivot, și se trece la canonul sfântului Ioan din Damasc. Pentru sfințirea mâncărurilor și a coșurilor se sfințește apă nouă. Această sfințire a apei are o însemnătate deosebită. Înainte de introducerea ritului bizantin, apa se sfințea pentru botez, în noaptea de Paști. Cum după tipicul nou acest lucru nu se mai face, sfințirea apei nu a fost abolită, ci transferată între liturghie și sfințirea coșurilor.
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Catedrala nu are nici filiale, nici un cimitir propriu. Paroh: Pr. Eugen Bortos Sfinte Liturghii: La data de 8 mai 1999, în cadrul vizitei sale în România, Papa Ioan Paul al II-lea a concelebrat în Catedrala „Sfântul Iosif” Sfânta Liturghie după ritul oriental împreună cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco-Catolice din România. La sosire, papa a intrat mai întâi în capela de botez, unde l-a salutat pe cardinalul Alexandru Todea, în aceeași capelă în care episcopul Iosif Schubert l-a consacrat în
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
Bisericile catolice de rit bizantin, cunoscute sub numele de biserici greco-catolice, sunt bisericile răsăritene de rit bizantin (grecesc) care s-au format prin intrarea/unirea unor mitropolii sau episcopii ortodoxe în deplină comuniune cu Biserica Romană (acompaniată de ieșirea din comuniune cu Biserica Ortodoxă
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
Bisericile catolice de rit bizantin, cunoscute sub numele de biserici greco-catolice, sunt bisericile răsăritene de rit bizantin (grecesc) care s-au format prin intrarea/unirea unor mitropolii sau episcopii ortodoxe în deplină comuniune cu Biserica Romană (acompaniată de ieșirea din comuniune cu Biserica Ortodoxă). Bisericile catolice de rit bizantin fac parte din categoria mai mare a
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
numele de biserici greco-catolice, sunt bisericile răsăritene de rit bizantin (grecesc) care s-au format prin intrarea/unirea unor mitropolii sau episcopii ortodoxe în deplină comuniune cu Biserica Romană (acompaniată de ieșirea din comuniune cu Biserica Ortodoxă). Bisericile catolice de rit bizantin fac parte din categoria mai mare a bisericilor catolice de rit oriental. Denumirea „greco-catolic” este folosită pentru a face distincția între „bizantinii uniți” (= greco-catolici) și cei neuniți, cunoscuți ca „ortodocși”, „greco-orientali” etc. Cei mai numeroși credincioși catolici de rit
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
s-au format prin intrarea/unirea unor mitropolii sau episcopii ortodoxe în deplină comuniune cu Biserica Romană (acompaniată de ieșirea din comuniune cu Biserica Ortodoxă). Bisericile catolice de rit bizantin fac parte din categoria mai mare a bisericilor catolice de rit oriental. Denumirea „greco-catolic” este folosită pentru a face distincția între „bizantinii uniți” (= greco-catolici) și cei neuniți, cunoscuți ca „ortodocși”, „greco-orientali” etc. Cei mai numeroși credincioși catolici de rit bizantin trăiesc în jumătatea vestică a Ucrainei. Importante comunități greco-catolice există în
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
rit bizantin fac parte din categoria mai mare a bisericilor catolice de rit oriental. Denumirea „greco-catolic” este folosită pentru a face distincția între „bizantinii uniți” (= greco-catolici) și cei neuniți, cunoscuți ca „ortodocși”, „greco-orientali” etc. Cei mai numeroși credincioși catolici de rit bizantin trăiesc în jumătatea vestică a Ucrainei. Importante comunități greco-catolice există în România, Slovacia, Ungaria, precum și în Statele Unite ale Americii. De asemenea greco-catolici sunt melkiții (sirieni) și italo-albanezii (sicilieni și corsicani băștinași). Poziția oficială a bisericilor catolică și ortodoxă în ceea ce privește
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
convertirea ortodocșilor. Întrucât însă secolele de prigoană dovediseră rezistența acestora la tentativele directe de convertire, s-a apelat la o altă formă de atragere, numită unire. Se oferea, prin această formă, posibilitatea ca ortodocșii care o acceptau să își păstreze ritul și tradițiile, inclusiv limba de slujire, dar cu acceptarea celor "patru puncte florentine", respectiv: "primatul papal, Filioque, purgatoriul" și "azima" pentru Împărtășanie. Pregătirile pentru această politică de convertire prin uniatism începuseră încă din sec. XVI, când, de exemplu, papa Grigore
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
este o biserică catolică, "sui iuris", de rit bizantin. Biserica Română Unită cu Roma a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturii și educației române moderne, iar tradițional este considerată una din cele două biserici naționale românești. Întâistătătorul ei din 1994 și până în prezent este arhiepiscopul major Lucian
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
faptul că în formulare era tipărită deja confesiunea ortodoxă și a susținut că autoritățile au făcut presiuni asupra celor recenzați să nu se declare greco-catolici. Independent de Biserica Română Unită, în România există de asemenea șase episcopii (dieceze) romano-catolice (de rit latin), care formează Biserica Romano-Catolică din România. Conform datelor recensământului efectuat în anul 2002 de autoritățile române, județele cu cea mai numeroasă prezență greco-catolică erau: Cluj (30.012), Satu-Mare (29.200), Maramureș (28.182) etc. Inițial Biserica Română Unită cu
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
inaugurată în partea de vest a orașului noul centru parohial iudaic pe locul unei vechi case parohiale creștine. Comunitatea judaică are în prezent 482 de membri și este ca formă de organizare o cumunitate a unității care se orientează după ritul iudaic ortodox, dar care acceptă evrei de orice orientare religioasă mozaică. Majoritatea membrilor actuali provin din fostul bloc comunist și sunt vorbitori de limbă rusă. Majoritatea cărților religioase din Sinagogă sunt în această limbă. Limba rusă fiind limba actuală de
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
mai mare - la creștinism, în munca lor de propagandă religioasă din secolul al XVII-lea, iezuiții au adaptat creștinismul la tradițiile filozofice chinezești; criticii au considerat însă că iezuiții au mers prea departe, fapt care a determinat papalitatea să suprime riturile chinezești apărute: iezuiții, flexibili și deciși să convertească China, merseseră până într-acolo încât traduseseră în chineză noțiunea de "Dumnezeu" prin "t'ien" ("cer"), dar biserica i-a obligat să-i învețe pe chinezii convertiți că dumnezeul creștin este personal
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
nu va reuși să convertească mentalitatea acestuia spre Tradiție și sacru; de aceea, la 5 martie 1930, după moartea soției, a părăsit definitiv Franța, stabilindu-se pentru tot restul vieții la Cairo, în Egipt. Din acest moment va adopta toate riturile și cutumele musulmane, fără a-și abandona funcția universală. În 1934 s-a căsătorit cu Fatima, fiica cea mare a șeicului Mohammad Ibrahim. Au patru copii, două fete și doi băieți, ultimul născut dupa moartea lui Guenon. Deși "sihăstrit" în
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
coasa dar rămâne în uz în situații când folosirea coasei este incomodă puținii supraviețuitori au fost închiși în rezervații cele mai multe dintre posesiunile sale sunt imaginare dar pot fi furate această teză absurdă nu a fost dezvăluită telespectatorului imediat în toate riturile răsăritene în afară de cel bizantin capa a înlocuit definitiv felonul vechi alții susțin că bătălia înseamnă doar respingerea unui raid și nu a fost un eveniment marcant de altfel capitala este centrul religios al țării precum și un centru important al întregului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
profunde a zeiței, caracterul predominant al lui Isis este aceea de zeiță a forțelor magiei. O nouă zeiță, Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor canoptice și a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis. Zeița joacă un rol central în rituri și formule magice, mai ales în cele care invocă protecția și vindecarea divină. În multe formule ea chiar se contopește cu Horus, iar o invocație a zeiței presupune și o implicare a puterilor lui Horus. După ce autoritatea Thebei a crescut
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
-lea î.Hr., până când a fost interzis de creștini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda popularității în creștere a misterelor lui Isis, există dovezi care sugerează că acest cult nu era prea bine primit de clasele dominante de la Roma. Riturile sale erau considerate de împăratul Augustus "pornografice" și capabile să distrugă moralitatea romanilor. Tacitus scrie că după asasinarea lui Iulius Caesar, a fost decis să se construiască un templu în onoarea zeiței Isis. Augustus a suspendat acest plan și a
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
stingerii la Eminescu, care-l leagă de anumite prezențe în realitatea înconjurătoare, prima fiind aceea a teiului care devine sălașul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care cu freamătul ramurilor sale, cu ploaia de flori, este mereu cel care oficiază ritul de auto-înmormântare pe care poetul îl înscenează. Teiul este deci sacru, de o sfințenie care-i oferă prilejul de a fi un mijloc de apropiere de adevăr. Teiul este un arbore al somnului, arborele morții. Pădurile de flori, în care
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
să se formeze un grup de țărani liberi care deserveau abația. Pe lângă aceștia se vor aduna aici și mulți români, care nu aveau drept de a se așeza în cetatea Clujului. La Cluj-Mănăștur a existat de asemenea o mănăstire de rit grecesc, zidită de „quondam Paulus a Macedonia", negustor în Cluj, împreună cu ginerele său, „Georgius Literátus Christophor", de asemenea negustor în Cluj, cărora episcopul Teofil Seremi le-a dat din soborul ținut în Alba Iulia la 17 iunie 1696 lor și
Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/297968_a_299297]
-
și idolatria. Adepții Reformei nu vor întârzia să numească catolicismul superstiție. Calvin este cât se poate de clar, declarând cultul Fecioarei Maria și a sfinților ca fiind o superstiție (Instituția religiei creștine, i, IV, 3). Pentru protestanți, "superstiție este orice rit care nu este cerut și aprobat formal de Dumnezeu, adică de Scriptură". Francis Bacon, asociază superstiția cu teologia, atunci când definește cele 3 surse de eroare și falsă filozofie.. Pentru Spinoza "toate religiile sunt superstiții care învață oamenii să disprețuiască natura
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
invizibile imaginate dar care nu sunt acceptate public, se numește superstiție.". Constantin François de Chassebœuf, conte de Volney spunea, parcă repetând cuvintele lui Lucrețiu: "Frica și speranța fac principiul oricărei idei religioase." (De Volney, Ruines). Pentru Kant declarația de credință, ritul, ascetismul și rugăciunea sunt toate forme de nebunie superstițioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice tentativă de a place lui Dumnezeu alta decât intenția morală este nebunie religioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]