4,830 matches
-
TR, 1985, 34; Marian Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9; O istorie literară deschisă (în dezbatere: „Romanul românesc în interviuri”), AFT, 1986, 11 (semnează Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Traian Ungureanu); Călinescu, Biblioteci, 243-248; Nicolae Manolescu, Romancierii despre roman și despre realitate, RL, 1988, 30; Valeriu Râpeanu, „Romanul românesc în interviuri”, SLAST, 1988, 32; Piru, Critici, 8-11, 127-130; Ion Vlad, Măștile provocării, măștile sfidării, TR, 1992, 36-37; C. Stănescu, Lecția lui Eugen Ionescu, RMB, 1993, 849; Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
să îi configureze o poziție aparte în cadrul genului. Excedat de agitația derizorie a unor colegi de generație, ce se lăsaseră - după opinia sa - într-atât acaparați de o insignifiantă „mărturisire de sine”, încât nu mai aveau „ochi pentru prezent”, tânărul romancier ținea să se smulgă din acest climat de „apatie” printr-o mai decisă atașare la idealurile unei literaturi cu tradiție, mereu angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
Întreprinderea. Or, rolul cititorului se identifică aproape deplin cu cel al „omului care Înrămează”: el atrage atenția că partea de creație a luat sfârșit, pentru a lăsa loc interpretărilor, alternativelor și jocurilor de perspective. Într-un studiu adeseori citat, Narcisse romancier, Jean Rousset 14 pune o Întrebare pe cât de legitimă, pe atât de radicală: „Este autoportretul posibil?” După un ocol prin modalitățile specifice autoportretului plastic, Rousset identifică imposibilitatea sau, mai bine zis, dificultatea constituirii autoportretului literar, consecință a unei suspiciuni mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sew and button them”. (11) Petru Comarnescu, loc. cit., p. 149. (12) Eric Marty, L’écriture du jour. Le Journal d’André Gide, Éditions du Seuil, Paris, 1985, p. 15. (13) Béatrice Didier, op. cit., p. 182. (14) Jean Rousset, Narcisse romancier. Essai sur la première personne dans le roman, Librairie José Corti, Paris, 1973, p. 37. (15) Ibidem, pp. 43-44. (16) Ibidem, pp. 33-36. (17) R. D. Laing, Soi et les autres, Gallimard, Paris, traducere din limba engleză de Gilberte Lambrichs
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip special, pe care a știut să o exerseze magistral
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei scheme prealabil construită în atitudinile mentale ale subiectului. Astfel, în funcție de educația, mediul profesional sau social, gradul de cultură, se creează în fiecare persoană un nivel al limbii, caracteristic. Pentru mulți, modul profund original al limbajului poartă specificul profesional: poeții, romancierii, pictorii, sculptorii, muzicienii sunt preocupați de forma în care redau ideea, căci ea valorează prin ea însăși. Intelectual subtil reușește după o lungă succesiune de analogii, refuzuri, accepțiuni, să comunice accesibil și clar, pentru alte spirite adevărul sensului (semnificatul) printr-
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
vegetal și pe cel uman etc. Romanele lui S. introduc fantasticul spiritual, a cărui țintă definitivă este „drumul spre spirit”, cum formulează un personaj central din Domnul clipei. Finalitatea acestui gen de fantastic reprezintă de fapt finalitatea întregului demers al romancierului, care este aceea de a oferi o soluție de salvare. Paralel cu genul de fantastic paradisiac și soteriologic, și la fel de bine reprezentat, este fantasticul dizolvant, sumbru și terifiant: un măgar pătrunde în biserică și preotul vede în asta semnul că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Drîmba; 19 aprilie, Ion Pillat, poet al tradiției de Cornel Regman, Miniaturalul în poezia lui Tudor Arghezi de Romeo Dăscălescu; 23 aprilie, Rebreanu și Dostoievski de Eugen Todoran; 3 mai, Metamorfoza și poezie de Ion Oana; 14 mai, Un mare romancier - Hortensia Papadat-Bengescu de Ion Negoițescu; 17 mai, Teatrul lui Lucian Blaga de Petre Hossu; 21 mai, Bovarismul lui Flaubert de I. D. Sarbu. Numeroase reviste („Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Universul literar” ș.a.), recunoscând valoarea scrierilor studenților membri ai Cercului, vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286170_a_287499]
-
echilibrului narcisistic", în timp ce poetul Joseph Brodsky (1979:32) afirmă că "adevărata istorie a conștiinței începe cu prima noastră minciună". Teoria ce susține că a minți este un element esențial al dezvoltării conștiinței și independenței este aplicată și vieții adulte de către romancierul David Malouf (1976:170). El își încheie romanul Johnno, al cărui personaj central este un mincinos notoriu și plin de imaginație, prin spusele: Poate că, la urma urmei, ne definim chiar prin minciunile pe care le spunem. Și, uneori, ele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că, la urma urmei, ne definim chiar prin minciunile pe care le spunem. Și, uneori, ele ne oglindesc personalitatea mai bine decît cele mai sincere încercări ale noastre de a spune adevărul. Studiile cu caracter favorabil efectuate de psihiatri sau romancieri asupra mințitului nu se compară totuși cu cele ce aparțin psihologilor care cercetează etapele dezvoltării intelectului. Vom vorbi despre descoperirile acestora în capitolul 8. Majoritatea psihologilor preferă lucrul în laborator celui pe teren. De aceea, studiile asupra procesului prin care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1988 a fost sărbătorit în Australia atît pentru două sute de ani de pace instaurată de europeni, cît și pentru două sute de ani de ocupație ilegală și contestată de către mulți aborigeni. Într-o discuție ce a avut loc în anul bicentenar, romancierul Patrick White (1989: 189-190) a adoptat remarca atribuită lui Peter Brook: " În momentul în care o societate vrea să ofere o versiune oficială asupra ei însăși, aceasta devine o minciună". White s-a referit, drept urmare, la 1988 ca la "Anul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
faptul că, deși percepem diferența între ceea ce găsim în operele literare și ceea ce întîlnim în realitate, nu considerăm că sîntem mințiți. Patricia Waugh (1984:87-114) dedică un capitol al cărții sale Metaficțiune încercării de a răspunde la întrebarea retorică: "Sînt romancierii mincinoși?" și arată în ce mod pot fi aceștia (sau cel puțin majoritatea scriitorilor pe care-i amintește) considerați mincinoși. În general, nu luăm textele literare drept încercări ale autorilor de a păcăli cititorii. Dacă cititorii se simt sau nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Am aranjat patruzeci de directori de bancă") rămîne astfel deschis imaginației și credulității cititorilor (Sunday Sport 1991). Chiar dezmințirile convenționale pot fi folosite pentru a ataca noțiuni uzuale legate de adevăr, realitate și ficțiune. De exemplu, într-o "Notă introductivă", romancierul Oakley Hall (1973:5 ) spune: Însă orice similaritate între personaje și persoane reale, în viață sau decedate, nu este întotdeauna doar o coincidență, deoarece mulți oameni sînt figuri care se află la granița între istorie și legendă... Misiunea literaturii este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fără îndoială zugrăvit cu intenția de a-l reprezenta pe reclamant, și că autorul a atribuit în mod înșelător acestui personaj acțiuni negative pe care reclamantul nu le întreprinsese. Sutherland (1978) discută despre unele din problemele care apar din cauza vulnerabilității romancierilor față de acuzațiile de calomnie și menționează diferite atitudini pe care ei le-au adoptat pentru a se apăra. Pericolul persistă, în special atunci cînd comentariul politic ia forma unui roman. După cum spune Sutherland, "Romanul... reflectă viața reală pe riscul propriu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caracteristici. Spațiul urban e prezent în romanele Ceața (1984) și Pragul (1986). Aici accentul cade artificial și neconvingător pe momentele de criză care intervin în existența unor cupluri cu o evoluție psihologică ce se vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
a testamentelor literare. Volumul se deschide cu pagini inedite din jurnalul lui Octavian Goga. De Pavel Macedonski se ocupă Al. Raicu, despre dialogul epistolar al lui Liviu Rebreanu cu Caton Theodorian scrie Mircea Popa, iar Niculae Gheran publică din jurnalul romancierului relatările privind avatarurile primirii în Academia Română. Pot fi citite pagini din jurnalul lui Petru Comarnescu și, în traducere, din memoriile Sofiei Andreevna Tolstoi. Proza semnează Ecaterina Țarălungă, Vasile Rebreanu, Francisc Păcurariu, Mircea Micu și Artur Silveștri. Teodor Vârgolici scrie despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
de culise. La porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată la rezistența anticomunistă doar în măsura în care Ceaușescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
epocii staliniste. Aceasta, spre marea iritare a culturnicilor oficiali, care prin tovarășul Florescu adjunct de șef de secție la C.C. l-au și atacat în Flacăra, luând ca pretext un articol publicat de același Augustin Buzura în Secolul XX, unde romancierul pleda, între altele, tocmai în favoarea unei culturi române nepoluate propagandistic. Romanele și prozele lui N. Breban și Ștefan Bănulescu se înscriu în aceeași orientare. Literatura lui Marin Sorescu și Ion Caraion, poezia lui Ștefan Augustin Doinaș și Mircea Dinescu pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
confruntă două sisteme de gândire. Adevărate bucăți de bravură, de o claritate ideologică, de sinteză și chiar de politologie și de luciditate istorică, în expresii percutante și replici ce-ți taie răsuflarea. Pagini antologice ce descoperă în Bujor Nedelcovici, alături de romancier, și un ideolog și un politician raisonneur. încă o surpriză: acest roman poate fi citit în mai multe chei. Dar, deoarece el se prezintă ca o inocentă utopie (ceea ce ține de regula jocului) să-l urmărim în acest sens. Scenariul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
utopie (ceea ce ține de regula jocului) să-l urmărim în acest sens. Scenariul se desfășoară scenă cu scenă în mod implacabil, până la capăt. Conducătorul are nevoie de un scriitor celebru care să-i laude regimul și să i scrie discursurile; romancierul la rândul său trebuie să plătească pe loc catedra, pe care o revendică, precum și publicarea romanului care așteaptă de 11 ani. Conducătorul știe dinainte că criticul va fi până la urmă îmblânzit prin sistemul său de constrângere și represiune. Revolta va
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
loviturii de stat ar fi, într-adevăr, doar treaba profesioniștilor (p. 218), și astfel vom avea despre pasivitatea acestei frumoase insule o imagine mai credibilă și mai adevărată decât cea care se lasă întrevăzută... Ne mai putem întreba de ce eroul, romancierul Danyel Rainal, părăsește de fapt așa de repede partida și trece de partea cealaltă, în mod odios, devenind la rândul său un călău. Mecanismul sistemului, angrenajul explică desigur multe lucruri. Dar nu pe toate. Este și pentru că acest romancier de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
eroul, romancierul Danyel Rainal, părăsește de fapt așa de repede partida și trece de partea cealaltă, în mod odios, devenind la rândul său un călău. Mecanismul sistemului, angrenajul explică desigur multe lucruri. Dar nu pe toate. Este și pentru că acest romancier de elită dorește să publice, să aibă succes, poziții sociale, bani etc. cu orice preț. Orgoliul și vanitatea scriitorului (situație aproape generală) sunt pe primul plan. Și desigur totul se plătește, mai ales în acest tip de sistem. Dacă ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevăr, de un Bordel în flăcări, pentru a relua expresia lui E.M. Cioran, sau de o tiranie corcită, descompusă, arbitrară, personală, incompetentă, o impostură, o continuă improvizație și dezordine. Aceste sisteme sunt în realitate mult mai șubrede decât cred unii romancieri utopici. Rigiditatea lor este reală, dar slăbiciunile, lipsa de combativitate, spiritul pragmatic și de compromis al altor sisteme sunt și mai reale. Puterea lor constă și în slăbiciunea altora. Nu facem fără îndoială procesul lui Bujor Nedelcovici, al cărui talent
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este exagerat să solicităm atenția diasporei și asupra unor astfel de publicații. Ele trebuie sprijinite, inclusiv material. Și ar mai trebui să convingem pe compatrioții noștri de pretutindeni că actuala cultură română nu este numai una de poeți, eventual de romancieri și, mai ales, de publiciști dacoromâni. Ea este mult mai bogată. Are chiar și... politologi, critici, teoreticieni, comparatiști etc. Sigur: sfera lor de acțiune este, inevitabil, mai restrânsă. Dar o cultură care s-ar reduce doar la plachete de poezii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
caracteristice. Este demn de semnalat, în această ordine de idei, prezența activă a scriitorilor propriu-ziși în sfera publicisticii politice. O astfel de evoluție, în regim de libertate a expresiei, n-are de ce să surprindă. Mai întâi, scriitorul, mai bine spus romancierul, este deprins să observe și să descrie. Poate reține psihologiile individuale și stările de spirit colective. Are un anumit instinct al esențialului și caracterizării sintetice. în noul climat, el poate trece deci cu ușurință de la ficțiune la realitate. Mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]