4,981 matches
-
din Austro-Ungaria, în cazul în care acest stat s-ar fi dezmembrat. O uniune mai vastă ar fi putut include Grecia și România. În al treilea rînd, liderii sîrbi aveau posibilitatea de a adopta un program iugoslav, adică unirea tuturor sîrbilor, croaților și slovenilor într-o singură națiune. Să observăm în acest context că i s-a acordat o atenție foarte mică problemei absolut vitale a alternativei federalizării sau centralizării acestui stat. Dintre cele trei căi, aceea referitoare la federația balcanică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Iugoslavii nu au rezolvat niciodată în mod adecvat problema fundamentului pe care urma să fie realizată unirea. Această lacună va avea consecințe dezastruoase în perioada postbelică. Cu toate că unii dintre ei erau atrași de un concept mai vast, marea majoritate a sîrbilor gîndeau în termenii naționalismului tradițional. Această atitudine era foarte firească. Serbia era un stat independent, cu vechi tradiții istorice și religioase neîmpărtășite de croați sau de sloveni. După 1870, cea mai mare parte a mișcărilor naționale au urmat exemplele anterioare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care putea avea mai multe înțelesuri. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, obiectivul lor major fusese unificarea teritoriilor considerate de ei ca fiind sîrbești, în care intrau Bosnia, Herțegovina, Vechea Serbie, Macedonia și ținuturile din Imperiul Habsburgic locuite de sîrbi. Ei urmăreau și o unire cu Muntenegru un obiectiv practic, dată fiind convingerea majorității muntenegrenilor că erau într-adevăr sîrbi. O serie de grupuri, echivalentele partidelor croate mai numeroase din cadrul monarhiei, doreau obținerea tuturor ținuturilor slavilor sudici, inclusiv a regiunilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
grupuri, echivalentele partidelor croate mai numeroase din cadrul monarhiei, doreau obținerea tuturor ținuturilor slavilor sudici, inclusiv a regiunilor croate. Mulți dintre membrii acestora aveau atitudini similare cu acelea ale omologilor lor din rîndul naționaliștilor croați: ei îi considerau pe croați drept sîrbi renegați. Obiectivul Serbiei Mari, ca și Marea Idee a grecilor, era deci un stat bazat nu pe principii strict etnice, ci pe anexarea ținuturilor asociate istoric sau care fuseseră într-o anumită perioadă sub jurisdicția bisericii ortodoxe sîrbe. Idealul era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al său, Alexandru, care a devenit regent. Astfel, în primăvara și vara anului 1914, Serbia s-a confruntat astfel cu o criză internă, al cărei element major era capacitatea guvernului de a-i controla pe militari. Intensificarea sentimentului național al sîrbilor înainte de primul război mondial dusese la formarea a două societăți. Prima dintre acestea, Narodna Odbrana (Apărarea Națională), a fost fondată în decembrie 1908, în timpul crizei provocate de anexarea Bosniei-Herțegovina. Ea a organizat o rețea de agenți în ținuturile slavilor de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
serviciului secret al Marelui Stat Major al armatei sîrbe. Personal, el nu avea încredere în liderii civili. Ca și Narodna Odbrana, Mîna Neagră avea un program pan-sîrb. După cum se afirma în actul de constituire, țelul societății era: "unificarea sîrbimii; toți sîrbii, indiferent de sex, religie sau locul unde s-au născut, pot deveni membri, ca și oricine altcineva care e gata să slujească cu credință acest ideal." Ea intenționa să folosească "mai curînd acțiunea revoluționară decît cea culturală", și trebuia deci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în multe privințe un reprezentant tipic al tineretului revoluționar bosniac. Acesta citise foarte multă literatură radicală, și îl admira în special pe Bogdan Žerajić, care se sinucisese după ce nu reușise să-l omoare pe un oficial habsburgic. Amîndoi erau naționaliști sîrbi înflăcărați și obsedați de istoria sîrbilor. Atunci cînd unul dintre conspiratori a fost arestat, el a declarat: "Sunt un erou sîrb."4 Ei luaseră hotărîrea de a ucide pe arhiduce pentru că îl asociau cu programul Trialismului, care ar fi însemnat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al tineretului revoluționar bosniac. Acesta citise foarte multă literatură radicală, și îl admira în special pe Bogdan Žerajić, care se sinucisese după ce nu reușise să-l omoare pe un oficial habsburgic. Amîndoi erau naționaliști sîrbi înflăcărați și obsedați de istoria sîrbilor. Atunci cînd unul dintre conspiratori a fost arestat, el a declarat: "Sunt un erou sîrb."4 Ei luaseră hotărîrea de a ucide pe arhiduce pentru că îl asociau cu programul Trialismului, care ar fi însemnat unirea Bosniei cu celelalte teritorii ale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în sfîrșit trimis un ultimatum Belgradului. Acest interval nu a fost folosit pentru pregătirea corespunzătoare a terenului. Evident, era în interesul habsburgicilor ca războiul să fie unul de proporții locale. Punctul periculos îl reprezenta posibila intervenție a rușilor în sprijinul sîrbilor. După 1903, relațiile dintre cele două state slave fuseseră extrem de cordiale, așa că era de așteptat ca Rusia să reacționeze într-un fel oarecare la amenințarea Belgradului de către habsburgici. În politica lor din trecut în privința Balcanilor, guvernele rus și habsburgic respectaseră
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
punctul de a semna o alianță cu Germania. Dacă Serbia ar fi fost forțată să devină vasală Vienei, influența Rusiei în peninsulă ar fi dispărut. Dacă liderii habsburgici considerau că nu mai pot tolera ceea ce ei luau drept provocări din partea sîrbilor, atunci nu era de așteptat ca guvernul țarist să accepte o înfrîngere umilitoare într-o regiune unde irosise atîta sînge și cheltuise atîția bani în trecut. Pe lîngă faptul că monarhia nu a reușit să ajungă la o înțelegere cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
foarte primejdioasă, atît din punct de vedere militar cît și politic. Cu toate că guvernul sperase să evite un conflict, acest stat, care avea 4,5 milioane de locuitori, s-a trezit luptînd cu un imperiu însumînd 50 de milioane de oameni. Sîrbii aveau aliați puternici, dar aceștia erau foarte departe și preocupați în primul rînd de apărarea propriilor lor frontiere împotriva atacurilor germane, neavînd trupe sau arme de rezervă pe care să le poată trimite în Serbia. În general, toată lumea se aștepta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
frontiere împotriva atacurilor germane, neavînd trupe sau arme de rezervă pe care să le poată trimite în Serbia. În general, toată lumea se aștepta ca armata habsburgică să obțină o victorie rapidă și ușoară, dar primele succese au fost realizate de sîrbi. Armata acestora a reușit practic să respingă două atacuri în 1914, ba chiar să continue ofensiva și să pătrundă pe teritoriul habsburgic. Înaintarea rușilor în Galiția a forțat monarhia să transfere o parte din trupe în zona aceasta. În plus
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
monarhia să transfere o parte din trupe în zona aceasta. În plus, soldații sîrbi dobîndiseră experiență în timpul războaielor balcanice și erau foarte eficienți în luptă. La începutul lui decembrie s-a produs însă o răsturnare de situație, Belgradul fiind ocupat. Sîrbii au repurtat apoi o victorie majoră de-a lungul cursului Kolubarei și au recucerit capitala la mijlocul lunii decembrie. Pierderile lor erau extrem de mari. Guvernul nu dispunea de nici o posibilitate de a înlocui oamenii sau de a obține mai mult echipament
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sau cu dezertările în masă din rîndul forțelor rusești în timpul revoluției. Imperiul și-a menținut integritatea pînă în ultimele luni ale războiului. De fapt, unele partide, cum erau conservatorii și partidele clericale din Croația și Slovenia, sprijineau un război împotriva sîrbilor ortodocși. Chiar și detașamentele sîrbești din armata habsburgică au rămas loiale tradițiilor Frontierei Militare. Printre trupele care au lansat atacul împotriva Serbiei în august 1914, existau corpuri de armată formate din 20-25 % sîrbi și 50 % croați. Iată relatarea unui istoric
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Croația și Slovenia, sprijineau un război împotriva sîrbilor ortodocși. Chiar și detașamentele sîrbești din armata habsburgică au rămas loiale tradițiilor Frontierei Militare. Printre trupele care au lansat atacul împotriva Serbiei în august 1914, existau corpuri de armată formate din 20-25 % sîrbi și 50 % croați. Iată relatarea unui istoric iugoslav contemporan: În bătălia de la Mačkov din septembrie 1914 luptau pe de o parte Regimentul 4 de la Užice șsîrbescț, iar pe de alta un regiment de la Lika, din care făceau parte un mare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
croați. Iată relatarea unui istoric iugoslav contemporan: În bătălia de la Mačkov din septembrie 1914 luptau pe de o parte Regimentul 4 de la Užice șsîrbescț, iar pe de alta un regiment de la Lika, din care făceau parte un mare număr de sîrbi ai căror strămoși fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea, Purić i-a apostrofat: " Predați-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au răspuns: "Ai pomenit vreodată ca sîrbii să se predea?"5 După începerea războiului, primul stat care a ajuns la o concluzie în legătură cu loialitatea a fost Imperiul Otoman. Sub presiunea lui Enver Pașa, ministrul de Război pro-german și unul dintre cei mai influenți lideri ai Junilor Turci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Major s-au opus. Venizelos a demisionat în martie 1915, pentru a-și reocupa postul în urma unei victorii majore în alegeri. După intrarea Bulgariei în război, Aliații au exercitat mari presiuni asupra guvernului grec pentru ca acesta să-i ajute pe sîrbi. Grecia avea realmente obligații față de aceștia conform unui tratat semnat în 1913. După cum am văzut, trupele aliate au debarcat la Salonic în octombrie 1915, aparent pentru a-i sprijini pe sîrbi. Între timp, tensiunea dintre cele două facțiuni de la Atena
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asupra guvernului grec pentru ca acesta să-i ajute pe sîrbi. Grecia avea realmente obligații față de aceștia conform unui tratat semnat în 1913. După cum am văzut, trupele aliate au debarcat la Salonic în octombrie 1915, aparent pentru a-i sprijini pe sîrbi. Între timp, tensiunea dintre cele două facțiuni de la Atena crescuse, așa că Venizelos a demisionat din nou. În octombrie 1916 țara trecea printr-o gravă criză internă. Venizelos a format la Salonic un guvern separat, susținut de forțele aliate de aici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unor presiuni extrem de mari, Imperiul Habsburgic s-a dezmembrat în componentele lui naționale. La 13 noiembrie a fost instituită o Republică Austriacă, iar o Republică Ungară a fost proclamată trei zile mai tîrziu. La 1 decembrie a luat ființă Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor. Imperiul Otoman capitulase deja la 30 octombrie. Războiul a luat deci sfîrșit prin deplina victorie a puterilor aliate, dintre care făceau parte și trei state balcanice România, Serbia și Grecia. Bulgaria și Imperiul Otoman se aflau printre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dori aceștia Transilvania, Basarabia, Bucovina și o parte a Banatului. Dezavantajul acestui aranjament era faptul că minoritățile constituiau acum 28 % din populația totală a României, aspect care va complica pe viitor politica ei internă. Fazele prin care a trecut Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, pe care, cu toate că această titulatură a devenit oficială abia în 1929, îl vom numi Iugoslavia, pentru a lua ființă sunt analizate mai jos în amănunt. Să menționăm totuși pe scurt că, la începutul războiului, obiectivele sîrbilor nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, pe care, cu toate că această titulatură a devenit oficială abia în 1929, îl vom numi Iugoslavia, pentru a lua ființă sunt analizate mai jos în amănunt. Să menționăm totuși pe scurt că, la începutul războiului, obiectivele sîrbilor nu erau clar definite, dar includeau cel puțin dobândirea Bosniei-Herțegovinei și a unei ieșiri la Marea Adriatică; guvernul dorea de asemenea o serie de teritorii habsburgice. Deși monarhia nu a opus deloc o rezistență majoră în timpul războiului, unii lideri politici croați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început să negocieze cu Comitetul. În 1917 s-a ajuns la un acord, conform căruia slavii de sud de pe teritoriul habsburgic urmau să se unească cu sîrbii spre a forma un stat condus de dinastia Karagheorghevici. Nu a fost luată nici o hotărîre în privința organizării politice a acestuia, adică a problemei cruciale referitoare la alternativa administrației federale sau centralizate. Viitoarea constituție urma să fie elaborată de o adunare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asupra teritoriilor slavilor sudici a constituit un important factor încurajator pentru ca reprezentanții sîrbi, croați și sloveni să ajungă la o înțelegere. În octombrie 1918, chiar înainte de prăbușirea habsburgilor, liderii de la Zagreb au fondat un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor, care a votat ulterior în favoarea unirii cu Serbia și Muntenegru. Primul pas spre unire a fost făcut la 1 decembrie, cînd prințul-regent Alexandru a acceptat propunerea Consiliului Național. Cu toată opoziția regelui Nicolae, care nu voia să-și piardă regatul, acțiuni similare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tratativelor și includeau deci cel mai mare număr de minorități etnice: Iugoslavia și România. Afacerile interne iugoslave vor fi dominate mai ales de aceste chestiuni rămase nerezolvate. Conflictele cele mai importante din Iugoslavia aveau să fie cele dintre grupurile dominante, sîrbii, croații, slovenii și musulmanii bosniaci. În plus, regimul dominat de sîrbi încerca să-și mențină controlul asupra districtului Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]