4,863 matches
-
lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde era, fără a se aventura mai În față, pe podeaua scăldată de soare. — Spune, Emma, Întrebă domnul Stein, ai primit vreo veste de la soțul tău? — Nu. Încă nu. Nu, spuse ea și adăugă cu o tristețe senină: Nu te poți baza pe el când e vorba să țină legătura cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
călăuzea în întuneric! 4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, 5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; 6. cînd mi se scăldau pașii în smîntînă și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! 7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății, și dacă îmi pregăteam un scaun în piață, 8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vechi. Furaseră lăzile, crezând că vor găsi în ele cine știe ce, dar, au găsit niște focoase nucleare. Înfricoșați, sărmanii hoți, au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud și să admir eroismul, dar, mai cu seamă, vigilența civilă, militară și de alte naturi, ale jandarmilor puși să însoțească trenul cu focoasele periculoase
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei, devenea tot mai pasionată și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
păsările iarna către Sud, va pleca și el, pe jos sau târâș, și în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în pat și dormi tot restul zilei și noaptea următoare. Când se trezi, adulmecă aerul. Un miros acru plutea peste tot; miros de grăsime de animal, sudoare de om și sămânță de bija; miros de yubani care nu s-au scăldat de multă vreme. Nu era nimeni în colibă. Tocmai plecaseră sau erau pe aproape. Căută la picioarele patului, dar nu găsi oase și nici coji de banană. Totul era așa cum lăsase cu o zi înainte și se putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cap: Nu Banana! Ai înțeles? Eu, nu Banana... Piá rămase în așteptare, sperând că își va lovi pieptul și că-și va spune numele, dar a fost în zadar. El luă o bucată de săpun și se duse să se scalde în lagună. Pe când se săpunea, își aminti ceva ce citise odată despre nume: „Pentru primitivi, numele nu este doar ceea ce îl distinge pe purtător. Numele este dublura persoanei lui și acolo unde este numele, este și persoana. Cel care cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deplin, pentru că n-avea nevastă, pentru că n-avea bani, pentru că n-avea nume, pentru că n-avea carte de credit... Liber pe deplin! Ieși la suprafață, râzând de sine însuși și se miră să dea peste Piá, care venise să se scalde și se săpunea cu grijă, dar fără să renunțe, din pricina asta, la tunica ei ponosită. Văzându-l că râde, fata râse și ea cum nu se putea mai fericită. — Și, mă rog, tu de ce râzi? o întrebă el. Ei? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase cu spumă albă, și prin ape liniștite, și prin șuvoaie, chiar și prin mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o lume complicată și să rămâi în continuare curat spiritual. Nu răspunse. Se mărgini să se sprijine de copacul cel mai apropiat și să privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o scrisoare pentru ministru. Este tot ce pot face pentru dumneavoastră. Îi însoți până la ușă, întinse o mână moale, îl lăsă pe un secretar să-i conducă pe scări în jos și închise ușa fără zgomot. Traversară în grabă piața scăldată într-un soare nemilos ale cărui raze se reflectau pe pereții albi și căutară adăpost la umbră pe terasa hotelului. Berea era caldă și nu se simțea nici o adiere. Temperatura trecea de patruzeci și cinci de grade și - aproape deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
propriile probleme...? Îi văzuse pe copiii yubani jucându-se și alergând prin împrejurimile satului. Poate că nu erau copiii cei mai curați și mai instruiți din lume, dar se vedea că sunt fericiți și bine hrăniți. Respirau aer curat, se scăldau în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie și începu să-i cheme strigând pe yubani. Când José Correcaminos ajunse lângă el, îi ceru să lase hainele și obiectele pe care le luaseră. — Ar fi bine să meargă să se scalde în râu, încheie el. O să caut săpun și o să-i învăț cum se folosește. A fost ciudat spectacolul celor cincizeci de războinici goi săpunindu-și spatele unul altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără alți pereți, decât pădurea de o parte și râul de cealaltă parte. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
10. Iubitul meu este alb și rumen, deosebindu-se din zece mii. 11. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca niște valuri, sunt negre cum e corbul. 12. Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor, scăldați în lapte, și odihnindu-se în fața lui plină. 13. Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă. 14. Mîinile lui sunt niște inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
-mi iau ochii de la ea, mi se părea indescriptibil de atractivă și cred că mi-a crescut tensiunea de cum s-a așezat lîngă mine... m-a hipnotizat instantaneu... e greu de descris în ce fel de fericire absolută m-am scăldat ore în șir numai privind în ochii ei... parcă eram în altă lume. Asta înseamnă oare că într-adevăr am înnebunit după ea? Oricum e o certitudine că îmi place 100%... fără teamă și fără îndoială. Sper ca și ea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu zimți ca de seceră. Sosesc acuși, te claponește fata ta, o să te îngrași și o să arăți ca un porc fără fudulii. Nu putea asculta muzică, fremăta de nervi și imaginile din capul ei se succedau rapid, mai toate fiind scăldate în sînge. Îți dă fata nuntă, te face de gen neutru și apoi, după ce te vindeci, o să-ți dau... Rîde gîlgîit și este mulțumită de imagine. Din nou ninge și pe șosea se așterne un strat grosuț de zăpadă. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe jumătate prăbușite și clasice statui albe, cu brațe lipsă sau capete răsturnate sau socluri sparte, ce-și înclinau stăpânii bătuți de vremuri în unghiuri care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a dezintegrat într-un concept ud și adânc, iar eu am înotat și-am recitat Mantra lui Ryan Mitchell ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eram conștient - vag, de la distanță - de acest sentiment de îngrijorare), pur și simplu nu exista presiunea suficientă pentru ca acel calorifer mic să-și facă simțit cum se cuvine efectul până în inima sistemului. Am intrat în foaier. O lumină slabă, gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un prelungitor negru. La etaj, la parter, prin magazii și camere pentru personal și toalete și birouri și săli de fizioterapie. Cablul de alimentare mă conduse într-o secție mare. Cum storurile erau trase, mare parte din încăpere era scăldată în întuneric, dar o a doua lampă cu picior, așezată în mijlocul camerei împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din cușcă. — Și dacă fuge? Nu cred că îi stă în fire. — Dar știi ce vreau să spun. — Unde să se ducă? Oricum, nu prea cred că avem de ales, doar dacă nu vrei să-l cari mâine toată ziua scăldat în propriul lui pișat și căcat. Am deschis un ochi. — Încântător. — Păi, asta o să se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul unde Scout ședea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându-mă. N-a fost vina ta, șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta, nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]