6,619 matches
-
se freacă pe burtă a apreciere. E micul meu dejun preferat. Cele mai bune ouă Benedict le-am mâncat la Carlyle în New York, dar pun pariu că ale tale sunt și mai bune ! — Nu știu ce să zic ! Nu știu cum, reușesc să zâmbesc senină. De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau capul pe spate instinctiv, și mă uit la cerul senin al nopții. Încet, în timp ce ochii mi se obișnuiesc cu întunericul, încep să disting deasupra mea mici punctișoare de lumină, care formează tot felul de desene și de forme pe care nu reușesc să le descifrez. Are dreptate. Nici eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi închipui un miracol. Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult prea încordată ; am nervii întinși la maximum, în tot corpul. Odinioară îmi controlam perfect fiecare minut. Până la secundă. Și acum să stau și să aștept să lucreze drojdia ? Să stau cu șorțul pe mine, așteptând după... o ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuvintele sunt ca semințele? Le sădești ca să dea rod? Pfuuh, uite că sădisem frica În mintea celui dintâi păzitor care stătuse de vorbă cu mine, iar spaima rodise acum În tovarășii lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre ei și, intrând În peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noștri, până la celălalt capăt al lumii. - Oare dincolo, la celălalt capăt, o fi tot mare? mi-am Întrebat tovarășii. N-au știut ce să răspundă. Doar au pufnit și au fornăit, tot zgâindu-se la marea aceea și la cerul senin de deasupra ei. Am ajuns pe o limbă Îngustă de nisip și atunci l-am săltat pe Enkim din culcuș și am luat-o la fugă spre apă, el țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doar ca să-l atrag pe Enkim În cursă. Tot mergând așa Însă, deodată am ajuns la poalele unor munți Înalți. Mărunțeii se speriară, dar ne urmară voinicește până ce ajunserăm pe o culme stâncoasă, despădurită. Era o zi Într-atât de senină Încât Îmbrățișarăm, dintr-o singură privire, mai mult pământ decât văzuserăm toți laolaltă În toate viețile noastre puse cap la cap. La Răsărit, hăt, peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri și păduri. La Apus, cale de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
MACABEUS (Icnește ușor; tace.) PARASCHIV: Nu spui? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te apasă la inimă? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te simți ușor? Te simți ca o pasăre? Parcă n-ai avea nevoie de nimic? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Aha... Asta era... MACABEUS (Icnește senin.) PARASCHIV: Vrei să vin lângă tine? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Vin, Maco, vin... (Își ia trompeta și vine lângă MACABEUS; îi ia capul în brațe.) PARASCHIV: Așa... (Îl mângâie pe cap.) Așa e bine? MACABEUS: Da... PARASCHIV (Îi scarpină ușor scăfârlia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dorm pe ea... PARASCHIV: Bine... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: O cânt încet... Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a ceea ce fusese cândva Școala de ofițeri a Corpului de ingineri al Wehrmacht-ului. Pe peretele sălii de mese era o mare pictură murală, un tanc venind pe un minunat drum șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
plăcere la acest gând. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Când ne-am întâlnit în foaierul teatrului, Janey n-a adus vorba decât foarte aluziv despre micile neînțelegeri dintre Helen și Hugo din seara de dinainte. Era o seară frumoasă, cu cer senin și dacă am fi fost la Curtea Regală sau la oricare dintre teatrele din Adwych, clienții locului ar fi forfotit pe scări, scăldându-se în ultimele raze ale apusului, plini de sentimentul plăcut al virtuții celui care face ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste vânturi, peste calm și furtuni, stăpân peste soare și peste nori, stăpân peste zi și peste noapte. Era stăpân absolut peste sine însuși. Era liber. Lăsă cartea care vorbea despre oamenii care, cu cinci sute de ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
El nu-i răspunse, ci intră În camera de zi cea lungă și apoi În balcon. Aceasta era partea cea mai bună din zi pentru Brunetti, căci putea vedea, din terasa lor, apusul În zare către vest. Într-o zi senină, putea vedea Dolomiții de la fereastra mică a bucătăriei, dar era atât de târziu spre seară, Încât acum ar fi fost Încețoșați și invizibili. Rămase unde se afla, sprijinit de balustradă, studiind acoperișurile și turnurile care nu Încetau niciodată să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de raze mângâietoare ale soarelui vesel ne fac să simțim o stare de melancolie și ne duc cu gândul la crângurile înmiresmate și la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii și de prezența primăverii senine. Regina Primăvara scrie în fiecare zi câte un lucru magic în sufletele noastre. Nu magia iluzioniștilor, ci magie despre soare galben ca spicele de grâu și pomi proaspeți, înmuguriți. Iepurii scoși de magicieni din pălării sunt ceva minor pe lângă spectacolul
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la viață întreaga natură. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii, iarba a prins colț fraged. Soarele s-a arătat de după un norișor albastru și a început să se minuneze. Cerul e senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
care doresc să se înalțe. Ioniță vorbea cu înflăcărare, luându-l pe Mihai Eminescu de după umeri. După o clipă de gândire însă își continuă ideea pe un ton abia șoptit: Ce zici să legăm un jurământ? Eminescu își ridică privirile senine spre noul său prieten, dar pare ușor nedumerit: Anume? Ce jurământ vrei să facem? Să jurăm că oriunde vom merge, oriunde vom ajunge și vom călca pe pământ românesc, să aprindem o flacără de cultură și de omenie, să luminăm
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
joc, Că-i cu noroc! I Ion avea o pălărie Întinsă-așa ca o tipsie Și a pierdut-o (nu știu cum). Marian ar fi găsit-o-n drum... Și-a pus-o, deci, pe cap, Marin Și a pornit la drum senin. Acum, să vezi ce ghinion: Marin se crede-a fi Ion, Ion are și el un spin: Că e Marin sau nu-i Marin. O codobatură, spre han, De sub o frunză de lipan, Strigă senin Spre chimion; -Eu sunt Marin
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
din față, ceea ce făcea ca zâmbetul ei să aibă un aspect obscen. Era îmbrăcată în roz țipător. Hugo s-a întrebat unde-i era jumătatea. E, ăăăă, prea ocupat ca să vină aici, a recunoscut Laura când Lotti i-a pus senină aceeași întrebare. Nici un tată n-ar trebui să fie prea ocupat ca să vină aici, și-a dat cu părerea foarte sonor Jake. E de datoria lui. —Fergus lucrează în publicitate, la Londra, a sărit Laura. Dezgustat, Jake și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uita la el cu adorație. Din ceea ce Amanda - spumegând de furie - îi povestise despre Alice, atunci, la primul curs, Hugo își dăduse seama că greșise când o considerase ca fiind o tipă curată și inocentă. Se părea că expresia ei senină era doar o mască sub care se ascundea o complotistă plină de talent și de răutate, care nu ezita să-ți înfigă cuțitul în spate. O mână s-a ridicat din partea dreaptă a semicercului cursanților. — Scuzați-mă, a spus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să meargă la tipografie. În special secțiunea cu scrisori reprezenta o lectură fascinantă. I-auzi, i-a atras atenția Jake într-o seară când verificau paginile: „În zona mea din China, nu avem decât cam douăzeci și cinci de zile cu cer senin pe an. Cerul senin e bun pentru rufe; când cerul se întunecă, îmi spun: Pantalonii ăștia n-o să se usuce până la apusul soarelui, așa că trebuie să aștept până mâine ca să spăl. Eu așa simt degradarea mediului.“ Alice a izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În special secțiunea cu scrisori reprezenta o lectură fascinantă. I-auzi, i-a atras atenția Jake într-o seară când verificau paginile: „În zona mea din China, nu avem decât cam douăzeci și cinci de zile cu cer senin pe an. Cerul senin e bun pentru rufe; când cerul se întunecă, îmi spun: Pantalonii ăștia n-o să se usuce până la apusul soarelui, așa că trebuie să aștept până mâine ca să spăl. Eu așa simt degradarea mediului.“ Alice a izbucnit în râs. În schimb, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo. Și, ăăă, mulțumesc... În timp ce își bâlbâia recunoștința către spatele femeii care se îndepărta, Hugo a realizat că ploaia începuse să se înmoaie. De fapt, aproape că se oprise. Găuri zdrențuite apăruseră în norii cenușii, lăsând să se vadă cerul senin. Hugo simțea chiar și soarele mângâindu-l pe spate. Copertina fusese instalată la timp ca să fie strânsă. Cu Theo transpirând sub apărătoarea de plastic, Hugo s-a îndreptat grăbit către Chicklets. Clădirea era plină de oameni; coridorul era sufocat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]