5,479 matches
-
de catabolism azotați și pierderea de masă musculară), precum și hiperinsulinemia, cu consecințele sale importante asupra metabolismului lipidic. Un mecanism intermediar important pentru inducerea acestor tulburări este răspunsul hormonal „de stress” la stimulul proinflamator reprezentat de citokine, și anume supraactivarea sitemului simpatic central. Acest răspuns se manifestă în special prin creșterea importantă a activității catecolaminice, factor demonstrat de mai mult timp la pacienții cu IRC. 3.6.2. Semnificația creșterii nivelului plasmatic al proteinei C-reactive (PCR) PCR este o proteină cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
Optikum, din Germania, cu zeci de actori, acrobați și muzicieni ce brăzdau cu instalațiile lor uriașe marea miilor de spectatori, apoi conturul de foc realizat de francezii de la compania Carabosse cu numeroase ghivece cu flăcări înconjurând centrul istoric, chiar și simpaticul The Green Man, marțianul ce a deschis șirul spectacolelor de stradă făcând ghidușii în cea mai aglomerată intersecție... Bilă albă și pentru programarea reprezentațiilor, ordonate astfel încât să nu se mai suprapună și să nu fii nevoit să sacrifici nimic. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
cineva trecea întâmplător pe lângă ea și nu știa că sub grămada de vreascuri de la marginea luminișului se ascunde o casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte mici. Cât un nas cârn și pistruiat sau ceva mai răsăriți, cât o păstaie. Și pentru că sunt așa de mici, de cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Giuseppina. Avea părul tuns scurt (din ațeă, ochi din nasturi, gura brodată, și era umplută cu câlți. Mâinile și picioarele îi erau bufante, așa că se putea, la o adică, dormi pe Giuseppina. Păpușa adusă de la Milano era urâțică, dar foarte simpatică și veseloasă, drept care am iubit-o întotdeauna. Totuși, „păpușa“ pe care am utilizat-o cel mai mult în jocurile mele din copilărie a fost un uriaș motan negru, încălțat cu botine ciclamen, pe care l-am ferfenițat de atâta hurducăială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Great Sex. În mod previzibil, pe partea presupusă a fi malefică este inscripționată cu lucruri de genul: Lose Money, Guilt Complex, Paranoia, Bad Breath, Go Bald, No Sex, Computer Crash, Taxaudit, Hell Job, Trip to Dentist, Food Poisoning. Cel mai simpatic accesoriu este însă The Voodoo Handbook, adică manualul de folosire al păpușii cu pricina, semnat de Voodoo Loo, născut în Haiti, specialist în studiul aerului condiționat și al reparațiilor de frigidere! Ceai Dacă să devii înțelept e la fel de greu pe cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
și mai uman, o vor ajuta pe Molly să facă pasul și să se maturizeze. Filmul te cucerește de la primele secvențe prin recuzita bogată și colorată din platoul de peste 2.000 mp unde a fost filmat, dar și prin găselnițe simpatice care apasă pedala bună pentru a trezi copilul din fiecare. O ușă care se deschide tot în altă parte în funcție de cum rotești un volan, animale de pluș care mișcă, o zebră adevărată, lemuri adevărați, pe lângă faptul că mii de animale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
unul care este constrâns de imprejurări exterioare (gen traiul într-un lagăr de concentrare), repet, nu pot avea decât silă pentru lungul șir al „artiștilor“ careși-au luat viața din rațiuni „filosofice“. Recunosc, la nivel estetic, îmi vin acum câteva sinucideri simpatice - cum ar fi cazul personajului lui Milan Kundera care se spânzură de grindă, în mijlocul casei, ținând în mână un bilet pe care scrie „Mamă, vezi că te-a căutat vecina“ sau al lordului englez care își explică sinuciderea printr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
sa. Drama e în sondaje, acolo unde o mulțime de votanți nu par deloc interesați încă de principii politice sau morale, ci judecă precum la fotbal: țin cu echipa asta, indiferent câte blaturi face, pur și simplu pentru că mi-e simpatică. În politică, trăim încă vremea suporterilor, iar asta s-ar putea să ne coste. Românii e deștepți Poliția ne agasează (II) Pomeneam săptămâna trecută de deficitul de imagine al polițistului român. În condițiile în care instituția poliției funcționează mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
a Bucureștiului. Duetul și duelul chitarelor în care s-au lansat Keith Richards și Ron Wood ne-au ținut aproape cu răsuflarea tăiată. Pot spune liniștit, fără teama de a exagera, că Richards, cu moaca lui plictisită, mahmură, atât de simpatică, a avut momente de geniu. Unde mai pui că a cântat și două hituri, dintre care primul, You Got The Silver, mi l-a adus parcă în fața urechilor și pe Bob Dylan. Un alt moment memorabil l-au realizat Mick
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de poezie nou, Ștrumfii afară din fabrica. M-au amuzat îndoielile unora, mie omul abia acum a început să-mi placă cu adevarat. În rest, m-am tot plictisit uitându-mă la alții cum își obțin catarsisuri obosite cu manieriști „simpatici“ precum Foarță sau Brumaru. Despre proza nouă publicată aș mai aminti texte care „au mers“, care mi-au indicat posibile urme de viață pe planetă ficționala românească. Dan Lungu și babă lui comunistă i-au indignat prin clișee pe unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
să constituie o minireligie și pe la noi, ceea ce e foarte important. Editurile de pe la noi au prins cam repede și greșit gustul pentru comercial cu tot felul de antologii și evenimente care au fost succese, dar nu ale cărții. Oricât de simpatic mi-ar fi Radu Paraschivescu, volumul doi cu perle de la televizor e un semn îngrijorător că autorul nu mai e autor, iar cartea nu mai e carte... Mi-a placut lupta comercială în editarea cât mai frumoasă a clasicilor sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
mai bună demascare a comunismului nord-coreean. Pe de o parte, imaginile oficiale, prelucrate, pe de alta cele ale unui amator. Două lumi intersectate prin proiecție, punând întrebarea dacă ceva media poate fi adevărat. Atacul la adresa televiziunii continuă, ceea ce ne face simpatică expoziția de la etajul 1. Plus faptul că discursul său nu e deloc întâmplător: „Tot ceea ce strâng sau produc face parte dintr-un proces de refacere a verigilor lipsă. Înțelesul se materializează prin reconfigurări și juxtapuneri care pun în legătură elemente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Biata femeie, mică făptură plăpândă între mâinile acestor bărbați cumpliți și mândri care o strivesc ca pe o insectă! Soții și amanții sunt cei care dau marile lovitură și fac neasemuite isprăvi de vitejie. Dar femeile sunt cele interesante, emoționante, simpatice, pentru că ele iubesc, suferă și vibrează. Mai ales bărbatul este orgolios. Femeia este devotată, temătoare și ne emoționează. Într-adevăr, Ana este prea puțin vinovată; dar ce ați spune de aceasta? Stan era argat la un boier; din banii strânși
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se leagă cuțite ce sună ciocnindu-se sunt frecvente subiecte de balade roșii de sânge și sonore de ciocnirea oțelului. Regimul de teroare și opresiune sub care România a gemut mult timp a creat un tip particular, ciudat și totodată simpatic, haiducul. Acesta este un fel de tâlhar generos, luptător curajos, răzvrătit, independent, care se ridică, pe murgul său, împotriva boierilor și dușmanilor poporului. Dornic de libertate, el spune: Doar pământul nu-i al tău, Nici al tău nu-i, nici
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai scrie despre ea. După care, firește, mi-am amintit de „succesurile“ ei, de „oamenii care nu vor să vorbesc cu tine“ și mi-a apărut un zâmbet în colțul gurii. Ușor nostalgic, căci Elena e până la urmă o fată simpatică, am vrut să revăd filmulețul de pe youtube în care domnișoara a făcut acele dezacorduri drăguțe. Din păcate, am dat peste un alt filmuleț, pe care-l văzusem la televizor, dar îl ignorasem. Anume cel în care secretarul general al organizației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
kitsch obositor, unde oricând ai fi așteptat să apară câte-un lector profesionist, Ion Cristoiu gen. Nu a fost Cristoiu, ci un bestseller blond, obsesia celorlalți participanți. Apoi standurile unor edituri respectabile care se întindeau mult și degeaba. Două standuri simpatice răsăreau din marea plictiseală: cel al editurii Publica (singurul non-stand-concept, pentru că era de fapt compus din pernuțe puse pe o scară, unde oamenii se odihneau și citeau; cam singurul loc unde se putea citi din târg) și, surpriză, cel al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
minte că regizorul a rămas interzis când a văzut manuscrisul de la Raiul..., zeci de pagini cu litere mărunte și înghesuite... Apoi, în această vară a venit un amic din Franța și cu aparatul foto a făcut un filmuleț scurt și simpatic cu Filip Rareș, băiețelul meu de câteva luni, ronțăind ediția germană din Raiul... „Ceea ce scriu, în primul rând, trebuie să-mi placă mie“ Cu toate că voi demonstra din nou o lipsă absolută de originalitate, risc și vă rog să-mi povestiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ideea din articolul scris de Bobi în săptămâna precedentă. După care cu siguranță voi încerca să-i dau un titlu haios, ca să mai salvez puțin din mediocritatea textului. Și gata. Simplu. Eu cam așa aș vedea viitorul... N-ar fi simpatic? ENȚICLOPEDIA ENCARTA Un amor d’antan Luiza VASILIU Pentru viol, pedeapsa era tăierea nasului, iar pentru sodomie, moartea prin tăierea capului și arderea trupurilor. În fapt, sentințele date de diferitele tribunale (ecleziastice sau împărătești) nu erau decât arareori atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
străbate lumea, care rulează în acest moment pe ecranele românești. N-am mai văzut de mult la cinema un film atât de dens, de colorat și de bogat, o poveste care se îmbogățește fir cu fir, niște personaje credibile și simpatice - deși par să fie efigii, niște actori necunoscuți atât de bine „pe rol“, dar mai ales o așa exaltare controlată a imaginației care să dea întregului ansamblu o formă mereu în mișcare. Nu mă îndoiesc că Dick Clement e topit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
la teatru. La început am crezut că orașul e de vină: citeam într-un ziar local că oamenii de aici vor să construiască și pendulul lui Foucault, și Turnul Babel. Dar nu, orașul e minunat, iar clădirea teatrului e chiar simpatică. Holurile ciudate, care duc peste tot, legenda că pe aici toți monștrii sacri (sau moanstrele sacre, cum am auzit că se mai zice pe plan locală au jucat primele lor piese fac din acesta un spațiu potențiabil. Însă piesele selectate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Securitate, Temistocle, elev genial în clasa a șasea, domnișoara Zenovia, diriginta lui Temistocle și elevă a lui Nicostrat Zăvorâtul, inițiator în secretele Kama Sutra, domnul Anghel, veșnic suferind de „râie“, domnul Ilie cu a sa motocicletă dezasamblată, toate aceste personaje simpatice reprezintă râsu’-plânsu’ României postrevoluționare, al unei Românii în căutarea spiritualității pierdute. Despre oamenii recenți din blocurile vechi ale comunismului Proprietarii de vise din blocul cu opt etaje se confruntă cu o problemă a cărei rezolvare nu mai suportă amânare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
însă și de obstrucții ori rezistențe individuale. Dacă Anton Ego, temutul critic culinar, e urât de mai toți, Skinner, patronul parvenit, ne devine odios pe parcurs. El ia mitul dispărutului Gusteau și îl exploatează la modul josnic-industrios. Îi folosește imaginea simpatică pentru a vinde tot felul de semipreparate și alimente congelate, în logica globalizării. Pe acest front de luptă își face apariția noul combatant, micuțul sensibil, inteligent și - înainte de toate - talentat, pentru care gătitul este o artă, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ce mirosea a pasăre opărită. Asta sța întâmplat, tot aievea, dar în altă realitate... De ce vța atras construcția unui spațiu rural, cu margini fantastice, când trendul prozei este spre citadin? În nici un domeniu nu țin cont de ceea ce atât de simpatic se numește „trend“, cu atât mai puțin în ce mi se întâmplă să scriu. Pe mine nu avea cum să mă „atragă“ lumea rurală, căci nu eram în afara, ci înăuntrul ei. Eram (de) acolo. Dacă aș fi copilărit pe Calea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de obicei, ca să apese sănătos corzile chitării, răgușeli, subțirimi, fiecare cânta cât îl ținea gura, troli și pricolici în pijamale psihedelice, veste din piele de vacă pe piele de om, și orga electronică gâdilind la încheieturi, și câini slăbănogi dar simpatici veniți cu stăpânii și stăpânele, și câte-un măscărici cu megafon, și mașinile salvării pentru cei care leșinau de epuizare, și semnul V între degete, ca două cornițe voioase de melc, și microbuze, și rulote, și poliția făcând foarte puțină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
la celebrul tablou al lui Magritte, Voice of the Winds (cel cu bilele metalice din aer). Alvin și veverițele e un alt desen animat, combinat și cu actori. Acuma, cele trei celebre veverițe, lansate în anii ‘60, sunt cel mai simpatic lucru în acest film care duce lipsă de poveste. Când nu sunt veverițele în cadru, cadrul e trist, iar oamenii sunt ca niște caricaturi. Totuși, copiii n-o să fie dezamăgiți. Încheiem „periplul nostru cinematografic“ cu cel mai amar film văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]