5,177 matches
-
și slujirea de învățător al adevărului creștin. O confirmare solidă o constituie că, după eliberarea sa și mai ales după moartea lui Constanțiu (361), eliberat de ingerințele curții, nu numai că a îmbrățișat cu entuziasm normele doctrinare și disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362), dar - condamnând deciziile sinodului eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja de "Conciliul Ecumenic din
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
O confirmare solidă o constituie că, după eliberarea sa și mai ales după moartea lui Constanțiu (361), eliberat de ingerințele curții, nu numai că a îmbrățișat cu entuziasm normele doctrinare și disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362), dar - condamnând deciziile sinodului eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja de "Conciliul Ecumenic din Niceea"), făcând să fie acceptată de toți
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
a fost un sinod național ținut în Dordrecht în 1618-1619 de Biserica Reformată Olandeză pentru a rezolva o serioasă controversă provocată în bisericile olandeze de răspândirea arminianismului. Prima întrunire s-a ținut pe 13 noiembrie 1618, iar întrunirea finală, a 154-a, pe 9
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
iar întrunirea finală, a 154-a, pe 9 mai 1619. Au fost invitați și reprezentanți cu drept de vot din Bisericile Reformate din opt țări străine. "Dort" era un termen englez colocvial folosit în acea vreme pentru orașul Dordrecht. La sinod se face referire și ca Sinodul din Dordt sau Sinodul din Dordrecht. După moartea lui Iacob Arminius, adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
pe 9 mai 1619. Au fost invitați și reprezentanți cu drept de vot din Bisericile Reformate din opt țări străine. "Dort" era un termen englez colocvial folosit în acea vreme pentru orașul Dordrecht. La sinod se face referire și ca Sinodul din Dordt sau Sinodul din Dordrecht. După moartea lui Iacob Arminius, adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au fost publicate într-un document numit
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
Au fost invitați și reprezentanți cu drept de vot din Bisericile Reformate din opt țări străine. "Dort" era un termen englez colocvial folosit în acea vreme pentru orașul Dordrecht. La sinod se face referire și ca Sinodul din Dordt sau Sinodul din Dordrecht. După moartea lui Iacob Arminius, adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au fost publicate într-un document numit "Remonstranța din 1610", iar
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
Ei susțineau alegerea pe baza prevederii credinței, o ispășire universală, depravarea parțială a omului, harul rezistibil și posibilitatea căderii din har. Simon Episcopius (1583-1643) a fost purtătorul de cuvânt al celor treisprezece reprezentanți ai remonstranților care au fost citați în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi și prezentând doctrina reformată corespunzătoare fiecărui punct, și anume: depravarea totală, alegerea necondiționată, ispășirea limitată, harul irezistibil și perseverența sfinților. Acestea sunt uneori numite " Cele cinci puncte ale calvinismului". "Decizia Sinodului din
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
pe baza prevederii credinței, o ispășire universală, depravarea parțială a omului, harul rezistibil și posibilitatea căderii din har. Simon Episcopius (1583-1643) a fost purtătorul de cuvânt al celor treisprezece reprezentanți ai remonstranților care au fost citați în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi și prezentând doctrina reformată corespunzătoare fiecărui punct, și anume: depravarea totală, alegerea necondiționată, ispășirea limitată, harul irezistibil și perseverența sfinților. Acestea sunt uneori numite " Cele cinci puncte ale calvinismului". "Decizia Sinodului din Dort în privința celor
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi și prezentând doctrina reformată corespunzătoare fiecărui punct, și anume: depravarea totală, alegerea necondiționată, ispășirea limitată, harul irezistibil și perseverența sfinților. Acestea sunt uneori numite " Cele cinci puncte ale calvinismului". "Decizia Sinodului din Dort în privința celor cinci puncte de doctrină în dispută în Țările de Jos", cunoscută îndeobște drept "Canoanele de la Dort", este o explicație a deciziei juridice a Sinodului. În prefața la original, "Decizia" este numită o Canoanele nu au fost
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
perseverența sfinților. Acestea sunt uneori numite " Cele cinci puncte ale calvinismului". "Decizia Sinodului din Dort în privința celor cinci puncte de doctrină în dispută în Țările de Jos", cunoscută îndeobște drept "Canoanele de la Dort", este o explicație a deciziei juridice a Sinodului. În prefața la original, "Decizia" este numită o Canoanele nu au fost concepute ca o explicație comprehensivă a doctrinei reformate, ci numai ca o expunere a celor cinci puncte în dispută. Actele Sinodului au fost legate de intrigi politice ce
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
este o explicație a deciziei juridice a Sinodului. În prefața la original, "Decizia" este numită o Canoanele nu au fost concepute ca o explicație comprehensivă a doctrinei reformate, ci numai ca o expunere a celor cinci puncte în dispută. Actele Sinodului au fost legate de intrigi politice ce s-au iscat în timpul celor doisprezece ani de armistițiu în Războiul Țărilor de Jos cu Spania. Decizia Sinodului a reprezentat osânda foarte respectatului și influentului om de stat Johan van Oldenbarnevelt, care fusese
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
a doctrinei reformate, ci numai ca o expunere a celor cinci puncte în dispută. Actele Sinodului au fost legate de intrigi politice ce s-au iscat în timpul celor doisprezece ani de armistițiu în Războiul Țărilor de Jos cu Spania. Decizia Sinodului a reprezentat osânda foarte respectatului și influentului om de stat Johan van Oldenbarnevelt, care fusese protectorul remonstranților arminieni. Pentru crima de "tulburare generală în starea națiunii, atât în Biserică, cât și în Stat" (trădare), el a fost decapitat pe 13
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
Johan van Oldenbarnevelt, care fusese protectorul remonstranților arminieni. Pentru crima de "tulburare generală în starea națiunii, atât în Biserică, cât și în Stat" (trădare), el a fost decapitat pe 13 mai 1619, la numai patru zile după întrunirea finală a Sinodului. El e considerat, și de calviniști, ca unul din cei mai mari oameni din istoria Țărilor de Jos. De asemenea pierdut pentru națiune ca o consecință a înfrângerii arminienilor a fost fenomenalul jurist Hugo Grotius, unul dintre susținătorii de până la
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
El e considerat, și de calviniști, ca unul din cei mai mari oameni din istoria Țărilor de Jos. De asemenea pierdut pentru națiune ca o consecință a înfrângerii arminienilor a fost fenomenalul jurist Hugo Grotius, unul dintre susținătorii de până la Sinod ai drepturilor remonstranților. Grotius a fost condamnat la închisoare pe viață, dar a evadat cu ajutorul soției. Atât van Oldenbarnevelt cât și Grotius fuseseră închiși începând cu 29 august 1618. Teologia arminiană a căpătat mai târziu toleranță oficială din partea statului și
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
la închisoare pe viață, dar a evadat cu ajutorul soției. Atât van Oldenbarnevelt cât și Grotius fuseseră închiși începând cu 29 august 1618. Teologia arminiană a căpătat mai târziu toleranță oficială din partea statului și a continuat în diverse forme în cadrul protestantismului. Sinodul a decis și ca Biblia să fie tradusă în olandeză direct din textele originale ebraice și grecești. Au fost numiți traducătorii, iar Statelor Generale li s-a cerut să finanțeze proiectul. După ce traducerea a fost publicată în 1637, a devenit
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
Romei - Simmacus - a avut la început de partea sa și favoarea împăratului. Însă, când susținătorii lui Bonifaciu au reușit să îi facă cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravenna pentru luna februarie a anului 419 un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtați din Roma. Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susținut de partizanii săi, a încercat - în perioada sărbătorilor de Paști - să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eșuat, iar el
Antipapa Eulaliu () [Corola-website/Science/303752_a_305081]
-
care să-l înlocuiască pe "Kneajeski Sudebnik" al bunicului său Ivan al III-lea care data din 1479. Plasează în posturile-cheie ale imperiului oameni noi, proveniți dintr-un mediu modest. La 23 februarie 1551 Ivan convoacă cel de-al treilea sinod bisericesc unde înmânează prelaților un document numit "Stoglav" cu privire la reformele pe care intenționează să le facă pentru a însănătoși funcționarea Bisericii; stareții și mănăstirile nu vor mai putea face nici o achiziție fără încuviințarea suveranului, se va interzice mănăstirilor să dea
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
grațiile împăratului Constantin cel Mare. Acesta, după ce a unit toată puterea în mâna sa (324), l-a onorat pe Eusebiu cu încrederea și prietenia sa. Eusebiu a avut legături cu cele mai importante figuri ale arianismului epocii sale. La Primul sinod ecumenic de la Niceea Eusebiu a avut un rol activ de mijlocitor între arieni și ortodocși. Poziția sa în timpul controversei ariane a fost oscilantă, iar aceasta a dat posibilitatea unor evaluări discordante în privința personalității și ortodoxiei sale. La începutul controversei el
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
fiind închinoviat la Catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia, care are regim de mănăstire, schimbându-i-se numele din Petru în Petroniu. În aceeași zi a fost ridicat la rangul de protosinghel. În sesiunea de lucru din 12 septembrie 2000, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales ca arhiereu-vicar al Eparhiei Oradiei cu titlul de "Sălăjanul". Este hirotesit ca arhimandrit la 14 septembrie 2000 de arhiepiscopul Andrei Andreicuț de Alba Iulia. La data de 1 octombrie 2000 a fost hirotonit
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
din Oradea și predă disciplina „Formare duhovnicească”. Ca ierarh a efectuat vizite pastorale, misionare și ecumenice în diverse țări ale lumii, precum: Austria, Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Mexic, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii. Din noiembrie 2003 este reprezentantul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în Comisia Mixtă Internațională de Dialog Teologic Ortodox-Catolic.
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
150 de ani, la 20 aprilie 2001 (de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor), mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iași, ca mănăstire de călugărițe, aparținând de Mănăstirea Galata. Reactivarea a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). La 29 aprilie 2001 a avut loc slujba de reactivare a mănăstirii, săvârșită de un mare
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
al Moldovei și Bucovinei a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iași, ca mănăstire de călugărițe, aparținând de Mănăstirea Galata. Reactivarea a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). La 29 aprilie 2001 a avut loc slujba de reactivare a mănăstirii, săvârșită de un mare sobor de preoți și diaconi în frunte cu mitropolitul Daniel. Cu această ocazie, biserica
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
(867 - 1056) a fost o dinastie de împărați bizantini, întemeiată de Vasile I, după asasinarea împaratului bizantin Mihail III Bețivul. Vasile I îl reneagă pe patriarhul Fotie, printr-un sinod ținut la Constantinopol și restabilește unitatea dintre Roma și Bizanț. Sub dinastia macedoneană, Imperiul Bizantin redus la Asia Mică, Grecia și Balcani sub efectul invaziilor arabe și menținând doar câteva insulițe în Italia, departe de a fi slăbit, își găsește
Dinastia macedoneană () [Corola-website/Science/304197_a_305526]
-
în lume: Republica Azerbaidjan - 4 000, Federația Rusă - 4 000, Ucraina - 600, total 10 000). După dizolvarea Catolicosatului Albaniei, udinii care din punct de vedere juridic aparțineau confesiunii gregoriene au fost înregistrați uneori ca armeni. Într-un document al Sfântului Sinod rusesc se vorbește despre un alban care cerea permisiunea să-și schimbe credința în favoarea luteranismului, pentru că din cauza credinței gregoriane el era considerat armean (document din anul 1908). Provincia Karabah a fost repopulată parțial de refugiați armeni din Persia și (din
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
Iosefin, alt sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană, iar jumătate Casei de Educație Națională. A fost zeci de ani a fost deputat în Congresul Național bisericesc din Sibiu, membru în Consistoriul Diecezan din Arad și în Sinodul protopopesc din Timișoara. Împreună cu primarul Timișoarei, Stan Vidrighin, la 27 martie 1921 a organizat consfătuirea privind înființarea Parohiei Ortodoxe Române din Cetate. A fost cetățean de onoare al Timișoarei și membru de onoare al PNȚ. La 12 noiembrie 1929 un
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]