8,304 matches
-
vor strădui să o ticluiască pe cât pot mai bine, nu pentru adevăr, ci pentru gloria Franței. În câte zile crezi că voi fi la Paris? ― În aproximativ două săptămâni. Aici am schițat cel mai convenabil itinerar. Verificat deja. Napoleon îi smulse harta din mână și o îndepărtă mult de ochi, strâmbându-se. Îl deranja acest semn de bătrânețe. ― Da, bun! Îl voi face în șapte zile! Nici o zi în plus! Se așeză pe un scaun. Și acum, vreau să mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai multe lădițe de voiaj. Cei doi bărbați urcară. Bagajele fură ancorate cu funii la spatele trăsurii. Câteva minute. Unul dintre vizitii urcă la locul lui, pe capră. Un strigăt. Biciul rotit prin aer. Trăsnetul loviturii și prima trăsură fu smulsă din loc de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era pustiu acum. Pictorul se gândea la fiola cu otravă zărită în trusa de toaletă a împăratului. O trusă ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne prinde mama și mă bate, că nu se cade. Mai bine aici, nu ne vede nimeni - hai să ședem pe ei, hai la mama, hai... Mă trage după ea, de mâinile prinse. Trag și eu, orișicâtuși, bărbat. Mi-am smuls mâinile, cu ele Îmi fac loc, ajung În uliță. - Nu mai miroase, zic, amușinându-mi o mână. Muuult mai binemiroase inima ta, decât eroii - uite... - și-i dau să adulmece. - De ce-mi dai miros de la mine? Dă-mi de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce îi stătu în puteri să găsească un unghi ideal pentru figura lui Sampath, mai întâi având pe fundalul asfințitului de soare, apoi al florilor de lotus. Maimuțele, care smulgeau frunzele unui copac vecin, văzând această invadare a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a apărut din neant și i-a smuls chiar de sub nasul ei. Păcat că pantofii ăia erau chiar numărul Juliei și ultima pereche din magazin! Susan s-a prăbușit pe spătarul scaunului, de parcă tocmai ar fi terminat de citit Declarația de la Gettysburg. —Și ce-ai făcut? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și s-a aplecat ca s-o șteargă pe Jessica la nas. Exercițiu care a durat însă mai mult decât s-ar fi așteptat oricine, pentru că fetița detesta să fie curățată și se smulgea din brațele maică-sii. —Tatăl tău e un om bun, a spus Fiona după ce și-a terminat treaba. Se simte îngrozitor de vinovat pentru că s-a despărțit de mama ta, dar, la vremea respectivă, decizia a fost luată cu-adevărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
simțit nevoia să te culci cu ea? Julia s-a uitat la el cu o privire de rănită sfădare. — Nu știu... e complicat. —Încearcă-mă. Bărbatul s-a foit pe scaun. Arăta de parc-ar fi preferat să-i fie smuls părul de pe testicule cu penseta decât să poarte discuția aia. Vrei să știi adevărul? Nu, vreau să mă duci iar dracului cu zăhărelul, a scuipat Julia cuvintele. Normal că vreau să știu adevărul. —Ok. Păi, atunci, presupun că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mulți au fost cei care, în anii următori, au întreprins nebuneasca aventură de a găsi urmele caravanei, cu vaga speranță de a pune stăpânire pe niște bogății ce, potrivit unei legi nescrise, aparțineau celui care era în stare să le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fapt, plănuise să se ascundă după primele dune și să se întoarcă în aceeași zi. Mai aruncă o privire spre pustiul ce începea să se transforme într-o pată cenușie fără relief. — Dacă te prind, zise, jur c-o să-ți smulg pielea fâșie cu fâșie. își făcu rugăciunile de seară, își puse pe umăr un săculeț de piele cu un pumn de curmale, pe care le mâncă încet în timp ce pornea la drum, mereu spre apus, cufundându-se în umbrele ce puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva invaziei nisipurilor. „Vreau să-l prind pe împuțitul ăsta de targuí, își zise. Și să-l prind viu, ca să-i smulg vălul, să-i văd chipul și el, la rândul lui, să-l vadă pe-al meu și să înțeleagă că de mine nu-și bate nimeni joc.“ Petrecuse o lungă noapte treaz în patul lui de campanie, visând că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putut vedea. — Bine, sergent, răspunse în cele din urmă. Vom pleca mâine în zori. întrerup și închid. Lăsă microfonul pe masă, închise întrerupătorul și rămase tăcut, privind radioemițătorul, de parcă ar fi așteptat un răspuns de la el. Glasul lui Souad îl smulse din îngândurare, readucându-l la realitate. — Nu-ți face plăcere misiunea asta, așa-i? îl întrebă din bucătărie, abia ițindu-și capul. — Nu, bineînțeles, recunoscu. Nu m-am născut ca să fiu polițist și nici ca să urmăresc un om prin deșert doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Așa-i... Vărul meu Suleiman și-a cumpărat unul. A cărat două luni cărămizi ca să-și ia ceva care sună și face zgomot! Așa m-ați găsit, nu? Locotenentul Razman încuviință în tăcere. Gacel întinse mâna, apucă receptorul și-l smulse, aruncându-l departe. Apoi, cu patul puștii făcu zob ce mai rămăsese din aparat. Nu e drept, spuse. Eu sunt singur, voi sunteți mulți. Nu e drept ca, în plus, să folosiți și metodele francezilor. Locotenentul își dăduse jos pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căută în lada mare de lemn unde erau proviziile. Deschise o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din stâncile negre ale masivului Sidi-el-Madia, ce se desenau tot mai precis în zare. — Unde mergem? vru să știe locotenentul. Gacel arătă un punct la dreapta lui: — Acolo e puțul. Noi ne îndreptăm spre cealaltă stâncă, din stânga. — O dată am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la fel de adevărat e că sunt și primul imohag care s-a lecuit de oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un râs strident, îl privi în ochi pe Gacel, străinul, căruia părea că-i dedică personal povestea sa, și spuse așa: „Alah este mare. Lăudat fie - tăcu o clipă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dunei, stăpânindu-se să nu dea frâu liber lacrimilor și înfigându-și unghiile în palmă până la sânge. Nu mai era bărbatul bogat care se întorcea la liniștea căminului său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi și traversase cu el infernul „pământului pustiu“, lăsându-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina vreodată; și ar fi rămas pironit locului acolo ceasuri întregi, dacă un zgomot mare de mașini, în spatele său, nu l-ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te convinge pe cont propriu că nu-i chiar atât de Doamne ferește, cum încercaseși să ți-o închipui. O veritabilă alteță, ce mai, o gladiatoare bună să se lupte cu ursul, pe care uite că reușiseși s-o îmblânzești. Ai smuls din rădăcină buruiana păcatului, făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul, până se pomeni alergând. Fugea pe trotuar printre oameni, ca și cum ar fi vrut să prindă autobuzul care tocmai oprise în stație, la douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă-i dă imboldul lui Rafael să se smulgă din poziția de mort lungit în sicriu, cu gesturi lente, descleindu-se parcă, stricând simetria trupului în formă de cruce. — De-acum încolo o să ia pământul foc, spune ridicat într-un cot. — Mai intri în apă? Rafael strâmbă din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de tipi arătoși și cu trupuri perfecte, dar Derek lua premiul Întâi pentru chipul lui atrăgător și aerul de completă degajare. Nimic nu părea să-l frământe pe Derek, nici acum, nici În trecut. La dracu’, femeile aproape că-și smulgeau costumele de gimnastică de pe ele și le aruncau spre el, urlând: „Ia-mă pe mine, ia-mă pe mine“; se menținea Într-o formă excelentă fără să trebuiască să lucreze ore Întregi la sală, În fiecare zi, așa cum erau siliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
consecință, ești mai puțin pretențios În privința calității divertismentului. Rachel avea să mă Înjure pentru că, Într-un moment de neatenție, lăsasem să-mi scape locul În care mergeam. Am zâmbit politicos și m-am făcut nevăzută Înainte să apuce să-mi smulgă un angajament ferm. În timp ce Închideam ușa biroului În urma mea, am prins cu coada ochiului expresia lui Derek. Se Îndreptase de spate, iar degajarea Îi pierise; arăta teribil de preocupat de ceva. Poate că el fusese cel care rătăcise benzile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici o jenă. Se părea că Felice Bortshe vorbea doar cu semne de exclamare. Îmi Întinse mâna, dar am ezitat s-o ating, căci mă simțeam cam murdară prin comparație cu igiena ei evident fără cusur. În plus, riscam să-i smulg din greșeală una dintre unghii. Erau fără Îndoială prea frumoase ca să fie adevărate. I-am Întins și eu binișor mâna, iar ea mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]