5,168 matches
-
o partidă rapidă de Scrabble? Joan zâmbi plină de speranță spre cei din jurul mesei și toți trei am făcut tot posibilul să-i ocolim privirea. Graham recurse din nou la pretextul că trebuia să strângă farfuriile, Phoebe se concentră să soarbă încet vinul rămas în pahar, iar eu m-am arătat brusc absorbit de traducerea afișului Sindicatului Polonez, care mă privise drept în ochi în ultimele trei seri. Dar după câteva secunde, am simțit că ceilalți doi se bizuiau pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a fost suficient să mă pironească locului, lângă cuvertura bleu, sorbindu-o lacom cu ochii mei sticloși și impotenți din ușă - era un loc sigur, întunecat. Am stat și am privit; dar curând, în mod ciudat, m-am pomenit că îi priveam fața - fața pe care o văzusem zilnic în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ai dreptate în privința asta. — Știu că Major nu e de prea mult timp în post și toți suntem un pic îngrijorați că nu știe ce jocuri face. Dar ascultă-mă pe mine - e băiat bun. Face ce i se spune. Sorbi o gură de ceai. Și-n plus, poate că se mută în curând. — Deja? — Așa se pare. Margaret și Nigel par să dea atacul final. Bănuim că va fi un post liber la Numărul Unsprezece în curând. Thomas memoriză această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă voi ocupa de detalii mai târziu. Deci mi-am adus din bucătărie o sticlă de vin alb, mi-am turnat un pahar plin și am scris prima propoziție. Îl urmă în dormitor. Era un început bun. Nimic complicat. Am sorbit din vin și mi-am frecat mâinile. Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun. Era o Ce era totuși? Nu voiam deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit cafeaua, spuse doctor Gillam, după ce sorbi din ceașca ei de hârtie. Am schimbat băuturile. — Nu, ăsta ar putea fi ceaiul, am spus eu, gustându-l nedumerit. Dar n-am mai schimbat băuturile. N-avea rost. Ați trecut printr-un calvar ieri-noapte, începu ea după câteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ziua când s-a întâmplat? — Michael, ți-am spus. L-am mai văzut o dată, zece ani mai târziu. Și tu la fel. Ți-am mai spus asta. Cum adică l-am văzut? Nu l-am văzut niciodată. Mama lui mai sorbi o gură din ceai și începu să povestească. Era o dimineață dintr-o zi de lucru și eu eram în oraș la cumpărături. Mă simțeam cam deprimată și m-am dus la cafeneaua Reckham să beau o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea uimit ca să vorbească - până când, distrus, reuși să întrebe: — Și pe urmă? Pe urmă nimic, spuse mama lui. A plecat și nici unul din noi nu l-a mai văzut. Și n-am mai avut vești de la el. Când să mai soarbă din ceai, ezită. Doar că... — Da? — A întrebat dacă am putea să-i dăm o fotografie. Îmi amintesc și acum cum te-a descris - „singura urmă pe care am reușit s-o las în acești douăzeci de ani“ - și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
specialitatea ficțiune literară. Scrisul a fost Întotdeauna pasiunea mea. Of, ce siropos a sunat! m-am mustrat În gând. Chiar era nevoie să folosesc cuvântul „pasiune“? — Așadar, având Înclinații spre literatură, Înseamnă că nu ești cine știe ce interesată de modă? A sorbit o Înghițitură de băutură acidulată din paharul aflat În fața ei, după care l-a pus Înapoi În tăcere. O privire rapidă aruncată În direcția paharului m-a convins că era genul de femeie În stare să bea fără a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de centimetri a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de gunoi, timp În care mama se străduia să o convingă pe Jill să dea copilului numele diverselor rude defuncte. Kyle sorbea din ceașca de cafea și părea mulțumit de sine și, puțin Înainte de miezul nopții, tata și cu mine ne-am furișat În biroul lui, să jucăm Scrabble. El a adus aparatul pentru zgomot de fond pe care Îl folosea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care nu fusese programat să-l ofere și era, firește, singurul care conta acum. În acel moment, Lily m-a anunțat că terminase de făcut clătitele și cafeaua. M-am dus la bucătărie și m-am așezat la masă. Ea sorbea dintr-un pahar de Bloody Mary. Brrr. Era duminică dimineața. Cum putea să bea la ora asta? — Ai o criză-Miranda? m-a Întrebat ea și mi-a aruncat o privire plină de simpatie. Am dat afirmativ din cap. — De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acum, a rostit James fără să-și miște buzele, ca a un ventriloc, o văd pe Reese Witherspoon la dreapta ta. M-am răsucit imediat să mă uit, iar el s-a cocârjat de jenă - Într-adevăr, era chiar ea, sorbea dintr-un pahar de șampanie și Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James, dragule, mă bucur atât de mult că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
După Încă o zi am găsit În sfârșit ceva perfect: am constatat că Theresei Îi place cafeaua fără nici o aromă, cu frișcă și cu sirop caramel. Așa că mi-a adresat un zâmbet aproape fără dinți și a Început să o soarbă cu nesaț În fiecare zi În clipa În care i-o Înmânam. A treia cafea mergea la Rio, nigerianul care vindea CD-uri așezate pe o pătură. Nu părea a fi un ins fără adăpost, dar a venit spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Poate că nu e o idee rea, am gândit eu și i-am făcut un semn chelneriței. Poate că a bea e cea mai bună cale pentru a te descurca. Am comandat un Absolut cu suc de grapefruit și am sorbit lung. Mi s-a făcut și mai rău, pentru că tot nu avusesem timp să bag În stomac altceva În afara cutiei de Cola light și a pachețelului cu stafide aduse de Emily pe la prânz. — Sunt sigură că nu e nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu poate fi lăsat nimic la alegerea mea, altfel nu am nici cea mai mică șansă de a fi prezentabilă. Trebuia să o Însoțesc pe Miranda la vreun bistrou și să stau ca o mumie Într‑un colț, În vreme ce ea sorbea dintr‑un pahar de Bordeaux? O pereche de pantaloni Theory culoarea cărbunelui cu un pulover negru de mătase pe gât de la Celine. Trebuia să merg cu ea la clubul de tenis unde primea lecții particulare, ca să o aprovizionez cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am comandat unui om de la biroul lor un gin cu tonic. — Vă rog. Vă rog, trimiteți pe cineva să‑mi aducă un gin și tonic aici. Vă rog. Femeia mi‑a aruncat o privire, apoi a dat din cap. Am sorbit Întreg paharul din două Înghițituri, apoi m‑am dus la etaj să văd ce vrea. Nu era decât ora două din prima mea zi la Paris și voiam deja să mor. Atâta că nu aveam voie să mor. 17 — Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încât părea caricatura propriei persoane. Ca atunci când vizitasem Elveția pentru prima dată și nu putusem scăpa de impresia că seamănă cu decorul din EPCOT, Donatella semăna mai degrabă cu personajul din Saturday Night Live decât cu propria‑i persoană. Am sorbit din paharul cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbăreț, dar eu nu am răspuns mai nimic: voiam să mă bucur de ultimele momente petrecute În calitate de cel mai prost plătită, dar bine tratată asistentă din Întreaga lume liberă. Mi‑am turnat un ultim pahar de șampanie seacă și am sorbit Îndelung, Încet și cu poftă. Îmi trebuiseră unsprezece luni, adică patruzeci și patru de săptămâni, adică vreo trei mii optzeci de ore de muncă pentru a‑mi da seama - o dată pentru totdeauna - că ideea de a mă transforma În imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suflă nasul și-și șterse fața. Dar lacrimile i se uscaseră deja; se ridică fără ajutor și păru că merge puțin mai bine și are mintea mai destinsă. Duncan Îi luă haina. Domnul Leonard se ridică și se dezmorți, apoi sorbi puțină apă dintr-un pahar. CÎnd domnul Mundy Îi dădu banii, Îi luă ca și cum și-ar fi cerut mii de scuze. — Și diseară, bineînțeles, adăugă el, o să vă pomenesc În binecuvîntarea de seară. O să fiți gata pentru asta? Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-a ruinat total. Era genul ăla de copil care, de cîte ori intra Într-un magazin, Își dorea ceva. Mătușă-mea spunea: „Intră cu Duncan Într-un magazin care vinde lînă și-o să iasă dorindu-și un ghem...“ Își sorbi ceaiul și rîse din nou. Era un puști tare drăguț. Tata i-a dat trusa aia și nu-i venea să-și creadă ochilor. Stătea ore În șir și citea cartea, Încercînd să deslușească scamatoriile; dar În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmi venea să-l omor! Cred c-aș fi făcut-o, dac-aș fi știut cum. SÎnt convinsă că toți copiii sînt niște mici criminali perfecți, nu crezi? Viv aprobă - dar de data asta cu un aer mai absent. Își sorbi ceaiul, Își fumă țigara, și stătură cîteva minute fără să scoată o vorbă. Se trage cortina, se gîndi Helen, căci se obișnuise cu felul de-a fi al lui Viv: să facă mici confidențe, să Împărtășească amintiri și apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
suflet. După ce termină de mîncat, o trase spre el și se Întinseră pe pătură, el pe spate, cu brațul În jurul ei, ea cu obrazul lipit de golul cald dintre umărul și pieptul lui. Din cînd În cînd, se ridica și sorbea stîngaci din băutură; pînă la urmă, o Înghiți pe toată dintr-o sorbire și lăsă cupa goală să cadă. Își freca fața de capul ei, iar barba lui aspră i se Încurca În părul ei. Ea se uita la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fața din nou și zise cu un glas tremurat, plin de obidă. — Ar fi cazul să mă duc acasă. Așteaptă, zise Fraser. Mai Întîi bea puțină bere. — Bine. Dar s-o torni tu. Fraser ridică cana și umplu paharele. Duncan sorbi o Înghițitură, apoi alta. Trebuia să-și țină paharul cu ambele mîini să nu se verse. Între timp, Începu să-și revină. Își șterse gura și se uită la Fraser. — Presupun că mă crezi țicnit. — Nu spune porcării! Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șterse pe mîini, apoi Își ridică buricele degetelor la ochi, Îngrijorată să nu i se strice rimelul. Stai, nu te strica! zise ea. Tot rîzÎnd, deschiseră fereastra, se cățărară cu dificultate și ieșiră. Se așezară și-și despachetară sanvișurile, Își sorbiră ceaiul și se calmară În cele din urmă; apoi Își Încrucișară privirile și izbucniră În rîs din nou. Viv puse jos ceașca din care se prelingea ceaiul. — Vai, ce-or gîndi clienții? Rimelul se scursese pînă la urmă. Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]