5,409 matches
-
totdeauna. Doamne ajută. Badea Gheorghe Rădăcini Sunt multe lucruri pe care le prețuim abia atunci când le-am pierdut. Așa facem, de pildă, cu tinerețea, pe care o risipim cu inconștiență până când nu o mai avem mare înțelepciune se află în spusele lui Tagore „în viață pierdem ani, iar morții îi cerem clipe”... Așa facem cu sănătatea noastră, cu frumusețea noastră, adesea cu averea, cu prietenii, cu cei dragi din jurul nostru. Am cunoscut oameni care numai după dispariția partenerului de viață au
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ne-a recompensat cu așteptări viabile. Oriunde voi merge, orice voi întreprinde, am credința în bunul Dumnezeu că undeva acolo sus, între pulberi de stele sunt sufletele și energiile străbunilor noștri, care veghează atent pașii noștri, datoria fiecăruia fiind după spusele bunicului de a-și trăi viața în credință, iubire și demnitate. Bunicul a știut s-o facă, la fel și bunica, mintea și sufletul meu de copil identificând adesea acele vremuri cu o melodie celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Române... Se aprindea, striga, se supăra și citea lungi manifeste, adevărate progra me de regenerare morală, cu o voce groasă, răsunătoare, preci pitată, cu expresii crude și tari ca ciocanul, Încât mulți dintre noi, palizi intelectuali rafinați, eram convinși de spusele sale mai mult din cauza impetuozității verbului decât a justeții propunerilor sale.“ La aceeași dată, Cora Irineu publica articolul Înviere. Note de redacție, În care omagiază cele două cărți: „Beldie, Încercarea-ți antiintelectualistă e ploaia care caută să limpezească ochii noștri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastre, se oferi să mă conducă. Ce să-ți spun? Îl știi pe Procopiescu - e la fel și, potri vire ciudată, sunt concetățeni. Pune aceeași stăruință să venim aci cu conferințe, dorință care Însuflețește și pe cei din Brașov, după spusa lui M-me Soreanu, cu care a fost ca să mă-ntâlnesc tot prin Măinescu, așa că se găsesc și aici covrigi pe stradă, cum vezi... Scumpul meu Beldișor, Tot scriu la scrisoarea asta care parcă nu trebue să se mai sfârșească. Mi-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inima ta. Or, furat de proiectele mele, văpaia abia dacă a pâlpâit În această lună. Mai grav e că nici cele lumești n-au produs roade, pierzând pe ambele planuri. Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu gândul la spusele lui Atanasie Rakovalis: Unul care se Împărtășește des nu Înseamnă că se va sfinți. Mai am de luptat... 30 iunie 2012 Trezit la 4,55, am tras tare și până la 14 am putut pune punct noii configurații a PB6. După-amiază
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
aducând tot soiul de date și de argumente convingătoare. Monica asculta tăcută, atentă, cu ochii larg deschiși: lăsa impresia că este familiarizată cu asemenea idei. Chiar și Stan arăta a nu fi străin de părerile acestea virulent critice. Pentru Victor, spusele lui Stelian cântăreau foarte greu: recunoștea în ele propriile nemulțumiri pe care până atunci le ținuse înăbușite - se supraveghease strângând din dinți, nu-și permisese să creadă că le poate exprima nici față de sine însuși, darămite față de alții. Oricum, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
priveliști magice a „Întunericului de la amiază“ este dezvăluit, de obicei, În textul care o Însoțește. Cititorii acestei cărți nu vor ști prea multe despre sensibilitatea retinei mele - pe care eu Însumi abia o percep. Așa că nu vor putea confrunta cele spuse cu o placă fotografică, pentru a afla cu exactitate cînd anume a fost făcută fiecare dintre „fotografiile“ mele. Adică, dacă vă ofer o imagine și vă spun că a fost făcută noaptea, nu aveți decît să alegeți dacă mă credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
are chiar și o singură picătură de sînge colonizator, ar putea realiza ceea ce ei au putut doar să viseze, pînă În ultimele clipe ale vieții. Din felul În care Îi tremura pumnul strîns, oricine ar fi putut ghici că cele spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un produs tipic al unei astfel de „educații“ care Îl strică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
reminiscență, și chiar și blocurile masive din piatră, din care era format templul, au fost mutate din locurile lor de odihnă. În apropiere de Sacsahuamán, pe drumul de Întoarcere spre Cuzco, există un exemplu tipic de construcție incașă unde, după spusele ghidului nostru, se Îmbăiau locuitorii. Asta mi s-a părut o treabă un pic ciudată, avînd În vedere distanța dintre acel loc și Cuzco; e plauzibil doar dacă era vorba de un loc ritualic de Îmbăiere a monarhului. Străvechii Împărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spunea că acest lucru nu era posibil, că pe această șosea oricine În afara unui șofer experimentat ar fi căzut de mult În prăpastie. Plin de tact și răbdare, Alberto i-a smuls adevărata poveste. Omul suferise un accident care, conform spuselor lui, l-a lăsat cu o vedere slabă, ceea ce explica de ce luase atît de multe gropi. Am Încercat să-l facem să-și dea seama de pericol - la care se expunea el, dar la care Îi expunea și pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza unei „vinganza“∗, potrivit spuselor sale. Întreaga noapte a fost o revărsare de țînțari ce se luptau pentru carnea noastră aproape virgină. CÎnd am aflat că este posibil să ajungi din Manaos În Venezuela pe rîu, starea noastră psihică s-a Îmbunătățit remarcabil. Următoarea zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Cristos Isus”. Semnătura. Către prea Cucernicia sa Pr. Dumitru Lucaci: „Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am nimic de dorit”. Semnătura. Pentru conformitate, Pr. Anton Dămoc, martor ocular în multe din cele spuse Arestarea Pr. Dr. Anton Bișoc declarația Domnului Petru Sescu din Săbăoani (NT) Pentru început câteva detalii scurte, și câteva nume de oameni pentru a lămuri împrejurările în care a fost arestat Cucernicia sa. La acea vreme, în 1949, semnatarul acestor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
frați ai Ordinului nostru. Împreună cu fratele religios Ghe. Dâncă, eram o casă franciscană formată. În ochii statului și ai conducerii diecezei Iași de atunci nu eram bine văzuți și ca atare s-a împlinit visul Mons. P. Pleșca - care după spusa Pr. Petrișor (paroh diecezan de Răchiteni) „ajutați-mă să-i distrug pe franciscani”. În luna decembrie, pe la mijloc, Pr. Iosif Chelaru (OFMConv.), parohul de Săbăoani a fost arestat în timp ce mergea spre Roman pentru a face cumpărăturile necesare pentru Crăciun și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din partea securității statului, am condus parohia până în luna martie, la sfârșit, 1962, când a fost numit paroh Pr. diecezan Mihai Agiurgioaie, iar eu am fost transferat provizoriu la parohia Răchiteni, unde era paroh Iosif Petrișor, care mi-a relatat cele spuse mai sus. În luna mai 1962 am fost ridicat de organele securității comuniste ale regiunii Bacău și supus timp de nouă luni - timp foarte greu - anchetelor. Securitatea voia să facă din mine un turnător, deci martor fals împotriva preoților noștri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cuvânt spus, ca din întâmplare, de părintele Matei Ghiuzan: „Vasile, tu ai putea fi un franciscan bun”. Am primit acest cuvânt cu destul de puțin interes. Întâlnindu-mă cu directorul meu spiritual, părintele profesor Dr. Eugen Popa, i-am comunicat cele spuse de părintele Matei Ghiuzan, la care dânsul mi-a răspuns, aproximativ așa: „Un astfel de gând nu trebuie respins cu ușurință”...Atâta tot! Întâlnirile și conversațiile mele care au continuat cu frații franciscani au început să cuprindă, tot mai mult
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
început a fost Moartea! și abia apoi, mai târziu, din povestirile unor medici, prieteni de-ai lui Ticki, sau prieteni ai unor prieteni de-ai lui Ticki, din datele desprinse de la proces, din zisele celor care au fost achitați, din spusele celor care au ieșit de la închisoare după ispășirea pedepselor, care n-au fost mari de altfel (după măsura loviturii de stat incriminate), s-a alcătuit treptat, treptat povestea care urmează. Într-o dimineață de început de noiembrie, când tocmai mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și totodată o „coreligionară“ a Tatei. Era o cucoană aparent foarte oarecare, dar indiscutabil dotată cu deosebite calități mediumistice. și ea îi vorbi Alicei despre toate câte i se întâmplă sufletului omenesc după moarte și, ca un argument la cele spuse, doamna Rădulescu îi arătă becul miraculos cu monograma lui Mihai... Madame Luscalov se uită lung la dânsul, căci era una din specialitățile ei mediumistice de a citi în globuri de sticlă. La un moment dat, Alice ieși să pregătească cafeaua
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o jumătate de zi, până ce propriul tău cap nu mai știa nici al cui este. După ce, în sfârșit, eram lăsați să plecăm, ne strângeam din nou laolaltă ca să ne sfătuim cum e mai bine să procedăm, cum să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amestecul augustei trinități: apă, sare și mălai și fiartă la foc moderat familia Aciocîrlănoaiei se afla într-o situație limită. Voi, cei care întâmplător aveți curajul și răbdarea să citiți aceste rânduri, să nu vă îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceea și care primise sufragiile tuturor iubitorilor acestui gen. Cu siguranță se va păstra în fonoteca de aur a creațiilor muzicale. Pentru edificare, vă voi prezenta doar textul primei strofe evident, fără partitura muzicală pentru a vă convinge de adevărul spuselor mele. Iat-o: "Cârciumare dă-mi o bere vreau să beau (bis) Ce știu ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu dă pe tine nici un ban." (Cântec sârbesc) Mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
existență viitore: Dragul tatei, uite, maică-ta ți-a cumpărat o capră ca să bei zilnic lapte, să fii mereu sănătos. Să nu bei nimic altceva în toată viața ta decât lapte. Mă uitam la el complet aiurit, neînțelegând nimic din spusele lui. Ce anume voia tata să sublinieze? Știa cum se va desfășura existența mea viitoare? Era vreun Nostradamus? Din păcate n-am ținut cont și n-am dat importanță sfatului său înțelept. Și ce-a fost mai departe... A sosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind moldovean get-beget era mare consumator de borș. Prin urmare, nu scăpa niciodată ocazia să-i adreseze cuvinte elogioase pentru modul în care gătea acest produs culinar. Vai, Antonică, ce borș minunat ai făcut! Și pentru a o convinge că spusele sale nu sunt numai așa, niște cuvinte de politețe fără o bază reală, își continua gândul pe un suport concret: Draga mea, dacă ai putea să-mi pui un supliment, aș fi cel mai fericit om de pe planetă! Desigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
categorii de alimente (carnea, brânza, ouăle) sunt sensibile, ceea ce justifică efortul de a face circa 15 kilometri pe bicicletă. În încăperea unde se depozitează cărucioarele, o țigancă frumoasă, dolofană, cam pe la 50 de ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un cărucior din depozit. Facem conversație înainte și după ce recuperez căruciorul de cumpărături. Îmi spune că este din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încă de excesele alimentare ale perioadei precedente petrecute acasă. În sala de informatică, două studente de 20 ani. Buric gol, îmbrăcăminte sexy, crocante. Ciripesc tot timpul ca două vrăbii gureșe pe o creangă, pentru a se face remarcate. Le aud spusele și pot arunca un ochi pe ceea ce scriu, așa cum sunt așezat la un calculator, lângă ele. Pregătesc un subiect de seminar. Gender studies. Paginile pe care le cercetează de zor sunt dedicate unui subiect-cheie: "dominația masculină". Încă odată, nu mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]