8,805 matches
-
însetat și tulburarea mă adusese într-o ciudată stare. Căutam să-mi lămuresc pricina pentru care hanul era pustiu. Mă așezasem în odăița îmbrăcată din fund; mă gândeam în tăcerea adâncă; îmi făceam sute de închipuiri care de care mai stranii, mă tulburasem de-a binelea și n-ajungeam la nici un capăt. Tăcerea și pâcla întunericului măreau jalea clădirii mute. După un răstimp, mi s-a părut că negura nopții de toamnă se luminează puțin. Aceeași tainică lumină ca și ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut să duc la târg un car de lemne. Începu să tușească... Își șterse domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la câmp, la Cioara. Acolo muncim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu te spăria... Bea dintrodată... Scapi de mare pacat... Pentru ceea ce-ai făcut tu, Haie, legea cere pietre și foc... Ș-o cățea, Haie, acuma-i mai curată decât tine!... Fata se ridică deodată în cot, c-o privire stranie, puse tremurând mâna pe ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unii la alții, veselindu-se, în limba aceea rumânească, ce părea totuși străină. Vorbirea lor răsuna răstit în aerul pur; auzeam și cele mai depărtate glasuri. Era o vorbire deosebit de colorată, în care la fiecare trei cuvinte se asociau sudălmi stranii și două ori trei vocabule dintre cele mai rușinoase. În societatea bună, în adunări politice ori academice, asemenea vorbe și expresii n-au căpătat drept de cetățenie niciodată de când ființează regatul. Adevărul este - știu și eu - că în comitete restrânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau zeii păgâni și zeii lari: dovadă că jargonul special se păstrase din vremea păgânismului. Găseam în viața fierbinte a mocirlelor, cu toate dihăniile și gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e putrezirea vieții și viața își înfige rădăcinile în moarte: După legea Minții prea înalte, Fiecare-i la purcesul celeilalte, cum spune bătrânul poet Solomon Cornea, răposat de curând, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am uitat pe cineva a) sunt stânjenită la culme și b) îmi pare foarte rău. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot dragului meu Tony. Mai presus și nemăsurat. Prologtc "Prolog" Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut numele și adresa... O femeie rațională nu ar deschide așa ceva. O femeie rațională ar arunca plicul la coș și ar ieși pe ușă. Dar, cu excepția unei scurte perioade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ne-am întâlnit prima dată, când am vărsat cafeaua pe tine, tocmai luasem o nouă hotărâre solemnă - încă una - de a-i fi perfect credincios lui Janie. Îmi doream sincer s-o fac. Deci de-asta se purtase așa de straniu când îl invitasem în oraș. Nu spusese „Mersi, dar parcă nu“ sau „Hei, sunt măgulit, dar...“. În loc de asta, părea învăluit într-o aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nelămurită, multifuncțională, ce domnea peste „plasele de prins vise“, chakre și fuste cu franjuri îmi stârnea imaginația. Mai ales pentru că puteai să tot adaugi reiki, cristale, guarana etc.; lista, atâta timp cât rămânea „spirituală“, putea continua la nesfârșit. Coincidențele și orice lucru straniu îmi dădeau fiori - orice îmi făcea viața mai interesantă de fapt. Am învățat să ghicesc în cărți de tarot și nu mă descurcam prea rău; îmi plăcea să cred că e pentru că aveam capacități paranormale, dar, de fapt, citisem cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Hei, micuțo, a zis. Cum îți merge? — Bine, am răspuns, dând din cap disperată. —Ești sora lui Rachel, nu? Eu sunt Angelo. Ne-am întâlnit într-o dimineață la Jenni’s. Cum de putusem să-l uit? Arăta atât de straniu cu fața lui trasă, suptă, cu ochii negri înfundați în orbite, cu părul lung și puterea de atracție à la Red Hot Chili Peppers. —Ți-e mai bine? a întrebat. — Nu. Mă simt foarte rău. Mai ales azi. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau vădit șocați. Eugene m-a luat în brațe, apoi Ornesto ne-a strâns în brațe pe amândoi, o îmbrățișare stranie, dar binevoitoare, de grup. — O să fie mai bine, să știi, mi-a promis Eugene. Chiar o să fie mai bine. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Mi-e rușine să-ți spun, Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obținusem apartamentul. (În mintea mea, ne mutasem deja, locuiam acolo și cumpărasem o plantă.) Aidan mi-a strâns mâna în a lui. — Iubito, știu că ești necăjită. Dar ne vine nouă o idee. O să găsim o casă. —Știu. Găseam o stranie alinare în gândul că eu și Aidan eram la fel, că aveam aceleași valori. —Nici unul din noi nu are instinctul ucigaș. A fost ca și cum l-aș fi lovit. S-a dat înapoi. Îmi pare rău, iubito, a zis. Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
totul, dar nu voiam. Știam deja. Și mai aveam nevoie de puțin răgaz să-mi amintesc de viața mea cu Aidan, așa cum o știam eu. Capitolul 52tc " Capitolul 52" —Anna, Anna! Franklin m-a readus în prezent. Cu o privire stranie. În biroul Ariellei, acum. —O-K. M-am târât până acolo. De-aia nu mai puteam. Închide ușa, a zis Ariella. —O-K. M-am așezat fără a aștepta permisiunea Ariellei. I-a aruncat o nouă privire intrigată - „Ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
altă voce mi-a spus să plec. Dar era prea târziu. O descuiam și acolo, în cutia poștală, mă aștepta o scrisoare, care îmi era adresată. Ca o bombă miniaturizată. Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut numele și adresa: fuseseră scrise îngrijit - de mână. Cine mai trimite mesaje scrise de mână în zilele noastre? O femeie rațională nu ar deschide așa ceva. O femeie rațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Voiam să uit că auzisem vreodată de ea. Și nici prin cap nu-mi trecea să cer o nouă programare; știam că sunt numai aiureli. Să stai de vorbă cu morții? Cât de naiv poți să fii? Seara, din motive stranii, pur masochiste, mă uitam la baseball la televizor. Era Campionatul Mondial: Red Sox jucau împotriva celor de la St Louis Cardinals. Red Sox nu mai câștigaseră din 1919 - de la blestemul lui Babe Ruth - dar știam, cu o certitudine rece, neclintită, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se rugau, se tânguiau, glasurile lor abia fiind acoperite de zgomotele mării. Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost cuprins de un interminabil acces de tuse. Treptat, și alții începură să tușească de parcă s-ar fi vorbit între ei, astfel că, un minut mai târziu, mii de gâtlejuri făceau zgomot și își dregeau glasul la unison, contagiune stranie care s-a prelungit până la sfârșitul predicii, încât credincioșii s-au întors acasă fără să fi priceput nici măcar o singură frază. De atunci, acest profesor a avut grijă să nu mai vorbească niciodată despre Ahmed și despre nobila, dar îndoielnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua zi după vizita unchiului meu la palat. Dacă aș spune că ai mei l-au plâns îndelung pe bătrânul monarh ar fi o minciună, nu doar pentru că el fusese prieten cu Zeruali, ci și pentru că legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care doliul, în mod evident, n-o făcuse nici mai puțin posacă, nici mai proaspătă, și care mi-a adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație că repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între două femei, o sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăgând nădejde că până la urmă casa va fi ușor de recunoscut. Doi soldați veneau înspre mine, cu mers și privire cercetătoare, când am văzut o potecă în dreapta mea. Am pornit-o într-acolo fără să mai stau pe gânduri, cu strania impresie că trecusem prin acel loc în fiecare zi a vieții mele. Eram la mine acasă. Grădinarul stătea așezat pe jos în fața porții, cu un chip impasibil. L-am salutat cu un gest și i-am arătat cheile. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ei năvală. Îmi ocupasem fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în acest cantonament improvizat, propice celor mai nebunești provocări. Am să-mi aduc mereu aminte de clipa când un fluieraș din orchestra pontificală veni gâfâind și țipând cât îl ținea gura: — L-am omorât pe Bourbon! L-am omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care își ținea gura și bărbia, pe chip i se citeau voința și hotărârea, cu toate că părea în același timp pierdută și distantă, de parcă toate gândurile îi erau concentrate într-un punct invizibil pentru toți în afară de ea. Așa mergea prin Shahkot, stranie și zăpăcită. — La ce vă așteptați? spunea Ammaji, soacra ei, inventând scuze de fiecare dată când vecinii curioși o întrebau despre starea de spirit a lui Kulfi. La ce vă așteptați de la o femeie care are în pântece un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
afectau negativ sănătatea mentală. Cerul era o rețea de pătrate și dreptunghiuri între sârme de rufe și antene de televizor, balcoane, ghivece de flori și bazine de apă. Semăna cu un puzzle. Și cum ai aborda problema asta? În mod straniu, din motive necunoscute, își aminti, din negura vremurilor, vocea critică a Părintelui Matthew Matematică la tabla din clasa de la Școala Misionară. Ca să iei notă maximă, trebuie să indici toate etapele până la rezultatul final. În mintea sa, zilele, munca, viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
groasă de crep. N-am băut nimic, dar, în timp ce încuiam ușa, am recapitulat cum o voi saluta eu pe Martina, cerând zâmbitor o șampanie. Am luat-o spre est, apoi către nord. Mda, era clar că ziua avea o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]