6,018 matches
-
extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica (s.n.) orice proză la măsura de aur a lirei.” E greu de spus dacă e posibilă o poezie cu adevărat pură, dacă limbajul care o construiește poate fi complet de-realizat. De ar fi așa, strofele ar trebui înlocuite de versuri, versurile - de cuvinte, cuvintele - de silabe, silabele - de litere, iar literele - de neant; căci în orice secvență, oricât de îndepărtată de norma logicii comune, există o coagulare, o închegare, o realizare semantică. Dadaiștii înșiși nu
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ni-l dezvăluia Charlotte: José Maria de Heredia! Et Vous, qui près de lui, Madame, à cette fête Pouviez seule donner la suprême beauté, Souffrez que je salue en Votre Majesté La divine douceur dont votre grâce est faite! Cadența strofelor ne-a amețit. Rezonanța rimelor celebra în urechile noastre extraordinare îmbinări de cuvinte îndepărtate: fleuve - neuve, or - encor... Simțeam că numai artificiile acelea verbale puteau să exprime exotismul Atlantidei noastre franceze: Voici Paris! Pour vous les acclamations Montent de la cité
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care ne-a umplut plămânii cu un suflu îmbătător și puțin nebunesc... Mai târziu, aveam să ne dăm seama cât de greoaie și de pompoasă era declarația. Dar pe atunci, emfaza-i de circumstanță nu ne împiedica să descoperim în strofele ei acel „ceva franțuzesc” care rămânea pe moment fără nume. Spiritul francez? Politețea franceză? Încă nu știam să o spunem. Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl voiam iarăși tânăr, însoțit de frumoasa Alexandra, aclamat de mulțime, glorificat în strofe entuziaste. Numai la fundul cufărului am dat, în sfârșit, de urmele lui. Titlul cu litere mari nu putea să păcălească: „Gorie Rusiei!” Am despăturat pagina pe genunchi, cum făcea Charlotte și, cu jumătate de glas, am început să silabisesc versurile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de mobile, Charlotte a exclamat: - Ce proastă sunt! Doar poemul ăsta am început să vi-l citesc, ție și surorii tale, în vara trecută, îți amintești? Și apoi... Nu-mi mai aduc aminte. În sfârșit, ne-am oprit la prima strofă. Deci trebuie să fie aici. Și Charlotte s-a aplecat spre un dulăpior de lângă ușa balconului, l-a deschis și, lângă o pălărie de paie, am văzut cartea. Așezat pe covor, am ascultat-o citind. O lampă de masă îi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câteva secunde, am avut senzația că aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre coins du lit, Un bouquet de pervenches...1 „Da, tocmai, miorlăiala
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de asta, asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe perete gesturile pe care ar vrea să se ascundă. Așa că, auzind-o pe Charlotte vorbind despre Baudelaire, am crezut că era vorba de o simplă coincidentă când, în prima strofă a sonetului său, s-a schițat următoarea prezență feminină: Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totuși, mult, adesea până târziu în noapte. Căci Franța ivită într-o zi în inima stepei de la Saranza își datora nașterea cărților. Da, era, în esență, o țară livrescă, o țară alcătuită din cuvinte, ale cărei fluvii șiroiau ca niște strofe, ale cărei femei plângeau în alexandrini, iar bărbații se înfruntau în sirventès1. Când eram copii, descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-un sonet și cizelată de un autor. Mitologia noastră familială confirma că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în pustiul zăpezilor siberiene, înălțaseră versurile acelea un castel de țiglă și colț de piatră caldă cu vitrele vopsite în purpurii culori... Franța se confunda pentru noi cu literatura ei. Iar adevărata literatură era vraja prin care un cuvânt, o strofă, un verset ne transportau într-o clipă veșnică de frumusețe. Îmi venea să-i spun Charlottei că literatura aceea murise în Franța. Și că în multitudinea cărților de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
începu compoziția. Oh! cine va putea spune cu câtă ardoare Pergoleze își scrise divina sa partiție! Cine va putea vreodată zugrăvi minunatele zboruri ale geniului lui, sfințitele inspirații ale sufletului lui! Le și pusese pe hârtie melodiile celor șase dintâi strofe, se gătea să înceapă o altă cântare, când auzi bătând o lovitură tainică la ușa camerii sale... Se sculă, crezând că este mumă-sa, care, ca toate mumele cele bune, venea să certe pe fiul său că se ostenește așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
război” spune că luptătorul trebuie să fie curat pe dinăuntru și pe dinafară, armele și sufletul lui să nu poarte pata nici unei crime și umbra nici unei pisme, căci el va săvârși jertfe supreme. Același lucru și într-o prea frumoasă strofă a lui Ion Barbu: Spălări împărtășite! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor, spuziți. De dreaptă ziua-aceasta suitoare. Emulația și înfruntarea sportivă, când ating, așa cum au reușit Țiriac și Smith, treapta agonală, dau totdeauna o pildă de civilizație. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu razele sale... Ploaia ne răcorește... Ce vedem? Munții înalți vor să ne atingă cu vârfurile lor ascuțite. Câmpiile se zăresc ca niște petice verzi. Râurile sunt niște fire albastre. d. Creativitate: Desenați o imagine: care să ilustreze conținutul unei strofe (la alegere). care să sugereze unde ați vrea să călătoriți. Scrieți un text având ca suport desenul vostru. Intitulați-l. Incitarea la cunoaștere și imaginație se realizează concomitent prin explorarea textului, prin decodarea mesajului literar. Ce e pajura (sau acvila
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
al unor peisaje. Titlul comun de Carte poștală, sub care se înscriau diferite grupaje de catrene în multe dintre periodicele vremii, i-a adus autorului o mică faimă. Treptat el se axează pe versificarea unor aspecte privind realitățile basarabene, în strofe sugerând o atmosferă apăsătoare, care vor alcătui ciclul Icoane din Covor basarabean (1943). Ponderea în această culegere o dețin stihurile în care poetul deplânge pierderea Basarabiei în 1940, dând glas durerii pricinuite de ocupația străină, în expresii, simboluri și imagini
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
discreții delicate, chiar dacă nu îl ridică permanent la condiția artistului. Dar ele introduc în poezie note simboliste. Acestea se precizează printr-o fluență muzicală de factură minoră, produsă prin repetiții, tehnica laitmotivului, prin multiplicarea rimelor, îndeosebi a celor feminine, în strofe de mai mult de patru versuri. Simbolismul poetei se află în preajma poeziei lui Paul Verlaine, Henri de Regnier, Émile Verhaeren și Maurice Maeterlinck, poeți din care a tradus. S-a apropiat mai cu seamă de ultimul, a cărui „pasăre albastră
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
Dostoievski, A.N. Tolstoi, L. Simionov. SCRIERI: Interior cosmic, Chișinău, 1939; Imaginea în artă, Chișinău, 1940; Cântecul zorilor, Chișinău, 1948; În august, Chișinău, 1951; Poezii, Chișinău, 1954; Balade și sonete, Chișinău, 1955; Povești, Chișinău, 1955; La balul coțofenei, Chișinău, 1956; Strofe lirice, Chișinău, 1956; Poeme, Chișinău, 1957; Versuri alese, Chișinău, 1958; Povestea vulpii, Chișinău, 1958; Iarba fiarelor, Chișinău, 1959; Nuvele, Chișinău, 1961; Tovarășul nostru de drum, Poezia, Chișinău, 1964; Ultimul vagon, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1965; Cadran solar, Chișinău, 1966; Caloian
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
e un poet inegal. Luat în toată dimensiunea, el nu suportă comparația cu Eminescu, poet profund și mai ales poet național. Dar pesimismului eminescian, nimeni ca el nu i-a adus o replică mai trăită de încredere în absolut. Câte strofe din opera lui Macedonski rezistă sunt ale unui poet mare, tot așa de mare ca și Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. Macedonski nu putea fi înțeles decât după formația limbii și după ce o satisfăcătoare evoluție poetică scotea opinia
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de carte, așa cum, în fond, era situația majorității creștinilor. Astfel, după un scurt prolog, urmează douăzeci de strofe de doisprezece versuri fiecare, dispuse în ordine alfabetică, de la A la V, însoțite de un refren la începutul fiecărei strofe; textul se încheie cu un episod de treizeci de versuri, fiecare dintre ele terminându-se printr-o asonanță pe sunetul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu era știutor de carte, așa cum, în fond, era situația majorității creștinilor. Astfel, după un scurt prolog, urmează douăzeci de strofe de doisprezece versuri fiecare, dispuse în ordine alfabetică, de la A la V, însoțite de un refren la începutul fiecărei strofe; textul se încheie cu un episod de treizeci de versuri, fiecare dintre ele terminându-se printr-o asonanță pe sunetul e (-e sau -ae). Augustin știa că romanii din Africa vorbeau, ca și cei din alte locuri, în fond, fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este intitulat și Elegia) e o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mântuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea care e alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe care începe și continuă respectând ordinea literelor alfabetului. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine) s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Noul Testament în privința istoriei mântuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea care e alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe care începe și continuă respectând ordinea literelor alfabetului. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine) s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. Între o strofă și alta apare un refren, cântat în cor; textul e bazat pe monorimă pentru că fiecare vers se sfârșește cu sunetul -e ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis, „Orpheus” n.s. 1 (1980), 166-178; Corona
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi fost traduse în greacă și ar fi influențat imnurile scrise în grecește, impunându-le propriile modele și stimulând producția altora în forme tot mai variate. În general, imnurile sunt compuse din versuri de lungime egală, sau sunt constituite din strofe scurte. Alături de aceste imnuri de factură nouă, se dezvoltă o formă specifică a acestora, kontakion, despre care s-a spus că ar fi influențată în mod determinant tot de poezia siriană. Cercetătorii au presupus că poeții care au trăit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împletit, firește, cu tradiția greacă caracterizată prin compoziție regulată, ordonată și prin simțul proporțiilor, totul fiind completat cu un preludiu. Totodată, ritmul s-a bazat pe accentul tonic și pe un număr de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul kontakion desemnează (în general vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec însemna „cărticică” și poate fi un diminutiv de la kontax sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Imnul Akathistos. Cel despre Adam și Eva, Cain și Abel era cântat inițial în prima duminică a Postului Paștilor. Acest imn are formă de acrostih și păstrează încă multe din caracteristicile imnurilor katà stichon precedente așa cum se vede din structura strofei sale: aceasta e compusă din cinci versuri ritmate, din care două sunt împărțite în doi endecasilabi urmați de un refren decasilabic; de cele mai multe ori, refrenul nu are nici o legătură cu conținutul strofei. Stilul e narativ pentru că evocă păcatul primilor oameni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]