11,661 matches
-
toți cei cincizeci și patru de ani ai săi de viață, Mitsuhide nu se bazase niciodată pe propria lui înțelepciune așa cum făcea acum. Deși, obiectiv vorbind, ar fi avut toate motivele să-și pună propria judecată la îndoială, pe plan subiectiv, simțea tocmai contrariul. „N-am făcut nici cea mai mică greșeală,“ își spunea el. „Nimeni nu poate bănui ce am în minte.“ Cât timp stătuse la Sakamoto, șovăise: „Să merg înainte cu planul sau să-l abandonez?“ Dar, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e viers cu foc, e un dor al despărțirilor și al îndepărtării, iar rădăcinile ei stau la temelia dăinuirii noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri. În spiritul celor scrise anterior ca fiind judecăți de valoare ale autorului, îmi permit să adaug subiectiv că, în perioada grea și crâncenă a războiului, generația mea a simțit din plin toate stările sufletești emoționale ale unor oameni foarte tineri atunci, care au răspuns prezent la chemarea PATRIEI. Departe de cei dragi și de meleagurile natale, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Priponeștilor), dar și de cl. a II-a pe care am făcut-o la Boaghea cu d-na Negruț care, la fel ca și învățătoarea pe care ați avut-o (Maria Mândru din Ghidigeni), și-a promovat fiica în mod subiectiv”. Întâmplător am cunoscut bine familia învățătoarei Negruț (soțul ei fusese cu cinci ani înaintea mea la școala normală), știam că ei aveau o fată nu tocmai blagoslovită cu posibilități intelectuale și cu toate acestea a trecut-o înaintea celei ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Ce vezi? - O cutie roșie. - Iar eu una albastră, replică el întorcând cutiuța pe cealaltă parte. Vezi, fiecare poate să vadă doar o anumită parte, niciodată întregul chiar dacă pretinde acest lucru. Așa e și istoria. O cunoaștem doar parțial și subiectiv. Suntem subiectivi până în cele mai mărunte afirmații. Chiar și cei care o mai studiază, spun ei la modul obiectiv, sunt asemenea nouă. Istoria însă este dincolo de subiectivism sau obiectivism, ea pur și simplu este. La urma urmei ea este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
O cutie roșie. - Iar eu una albastră, replică el întorcând cutiuța pe cealaltă parte. Vezi, fiecare poate să vadă doar o anumită parte, niciodată întregul chiar dacă pretinde acest lucru. Așa e și istoria. O cunoaștem doar parțial și subiectiv. Suntem subiectivi până în cele mai mărunte afirmații. Chiar și cei care o mai studiază, spun ei la modul obiectiv, sunt asemenea nouă. Istoria însă este dincolo de subiectivism sau obiectivism, ea pur și simplu este. La urma urmei ea este cea care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ca să ia o gură de aer. —Luke a adăugat și un post-scriptum, care spune: „Nu există drog pe care Rachel să nu-l fi încercat. Probabil că a luat și droguri care nu s-au inventat încă“. E un răspuns subiectiv la o întrebare care privește strict faptele, însă cred că am înțeles ce-ai vrut să spui. Până în clipa aia stătusem cu capul plecat și cu ochii bine închiși, dar atunci am ridicat privirea și am văzut-o pe Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine știe, poate Henderson. Da, Sir Henderson, Sir Neville Henderson, nu-i așa. „Crezi că aș fi prea subiectiv pentru a cerceta corect trecutul acela? Te înșeli, Tolea, te înșeli...“ Pauza de ezitare nu dura, era doar un efect retoric. „De ce nu putem discuta deschis ceea ce s-a întâmplat? De ce este obscurizată această temă la noi, de ce, de ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
respectiv. Beligrad mai susținea în mesaj că își dorise să meargă la sală doar pentru a vedea pe viu modificările masei musculare pe parcursul unui antrenament, în niciun caz din alte considerente. Antrenamentul era descris de Abis-Uican la modul oarecum liric, subiectiv: Intră în vestiar, izbește tenișii de perete. Înjură și se lățește pe banca de lemn cu urme de tălpi. Baang! un picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbușește. - Ce mă-ta faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noi guverne, se înghesuie la exorcizări și așteaptă tot felul de miracole mai mult sau mai puțin pioase. Nu puțini sînt, astfel, cei care au început să se îndoiască de calitatea acestei „renașteri” a religiei. Așa stînd lucrurile, bilanțul meu subiectiv sună cam așa : atunci credeam că știm, iar acum știm că nu mai putem crede ! 2. D’ale integrării. Narghilele, cîini, vaccinuri și alte obiecte antropologice Haudricourt Un podnica peste Dunăre Românii îi spun țest, de la latinescul testu, despre care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sînt uneori mai mari decît cele dintre România și alte țări europene. Regiunea de nord-est este pe locul doi al sărăciei din Europa, calculată în PIB pe locuitor, dar zona Bucureștiului este peste media europeană după același criteriu. Stratificarea socială subiectivă arată o Românie foarte polarizată, cu un strat de jos dublu față de media europeană și un strat de sus la nivelul țărilor nordice. Diferențele sînt mari între urban și rural, dar, pe de o parte, ele sînt și mai mari
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cel mare. „Cînd semnăm un contract cu voi, ne bazăm pe faptul că sînteți specialiști, nu că vreți să aveți o imagine !” „Wrong question !”, m-am amuzat eu. Nu înseamnă că, obiectiv, nu sînt buni „specialiști”, ci că au nevoia subiectivă să fie și recunoscuți, emoțional, ca atare. Neamțul generic (care fusese, evident, referința inconturnabilă) are morala lucrului bine făcut, el vrea să fie bun. Românul generic are nevoia să fie recunoscut drept cel mai bun pentru a fi liniștit. Cultural
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care le simțim ca pe un fel de „bogăție” personală și pe care ajungem să le numim, uneori, „patrimoniu” ? James Clifford este de părere că „o anumită «acumulare» în jurul eului sau al grupului - asamblarea unei lumi materiale, prezentarea unui domeniu subiectiv care nu este «celălalt» - este probabil universală”. Tot el arată însă că, spre deosebire de cele mai diferite „societăți primitive” care acumulează obiecte nu pentru a le transforma în proprietate privată, ci pentru a le dărui în nesfîrșite schimburi rituale, „în Occident
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ei vîrsta societății scrisului se numără cu mileniile. Toate acestea laolaltă dau ceea ce s-ar putea numi, în termeni ideal-tipici, patrimoniu hard versus patrimoniu soft. Nu doar „materialitatea” lor este diferită, ci și - sau, poate, mai ales - con sistența lor subiectivă, de temporalitate trăită și de sens al duratei. Ne aflăm, în primul caz, într-un timp al istoriei, iar în al doilea caz în ceea ce am putea numi un timp al tradiției. Genealogică, scrisă și durabilă într-un caz, moș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mali. Ceva oarecum similar avea loc și la noi în cazul strigăturilor peste sat ale flăcăilor, cînd numai fată nemăritată sau leneșă nu era bine să fii. Pe scurt, în toate aceste cazuri, extrem de diverse, înjurătura îndeplinește și o funcție subiectiv - și subversiv - clasificatorie, fiind astfel, implicit, un joc de putere. Ea îl respinge, degradează sau exclude pe Celălalt prin înca drarea lui și a celor asemenea lui (indiferent după ce criterii) într-o categorie inferioară. Implicit, înjurătura are astfel și menirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țesuturile adiacente normale, inclusiv infiltrarea membranei conjunctive a pseudocapsulei, a tecilor nervoase, pătrunderea în vasele sangvine și limfatice din sediul primar al neoplasmelor. În ultimă instanță, certitudinea absolută a malignității unei tumori o dă prezența metastazelor. Făcând abstracție de latura subiectivă a interpretării caracterelor morfologice diferențiate dintre tumorile benigne și maligne, trebuie luată în considerație și existența unor tumori, rare de altfel, al căror comportament biologic este în dezacord cu prognosticul stabilit prin criterii morfologice. Astfel, tumori cu aspect histologic benign
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
de acoperire cu grefe de piele sunt cele care necesită o excizie superficială, patul tisular restant fiind propice pentru integrarea grefei de piele. Aprecierea profunzimii exciziei este vizuală în funcție de aspectul țesuturilor excizate și caracterele acestora. De obicei, această apreciere este subiectivă și relativă, în ceea ce privește siguranța, având drept urmare o excizie mai largă și profundă, din dorința de a diminua riscul remanenței celulelor tumorale locale. Acesta tendință este urmată de necesitatea de a utiliza pentru acoperirea defectului restant a unor lambouri de vecinătate
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cărora le este aplicată. Spre exemplu, în analitica existențială, fenomenul considerat este scurgerea existenței noastre, perceperea trăirii, faptul de a fi în lume. Fiecare are un univers ce poate fi studiat, mărturisit, exprimat în diferite moduri. Dar, dincolo de orice colorare subiectivă a acestei lumi interioare, se poate, supunând-o unei considerații analitice, să-i descoperim logica interioară, structura de bază ce o aseamănă cu alte experiențe omenești sau cu alte întâmplări existențiale. În relație cu această structură constantă se clarifică valoarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
intens, noțiunea de sens dobândește un înțeles mai tare, devenind ceea ce dă sens, ceva pentru care merită să trăiești, ceva ce devine însăși sensul vieții. De la o conotație obiectivă - sensul ca proprietate a unui obiect, se trece la o conotație subiectivă - ceva ce are sens pentru noi. Intensificând valoarea acestui raport se ajunge la înțelegerea «tare» a sensului, adică un sens global al vieții. Incertitudinea cu privire la un astfel de sens global cauzează o întrebare la fel de fundamentală, ce comportă punerea noastră în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
propriul sens. Când Rousseau făcea apel la reînnoirea contractului social ca și cum ar fi noutatea unei zile, spunea ceva, ce anticipa oarecum această exigență de revitalizare a tuturor raporturilor intersubiective, în lumina unui sens constitutiv lor ca fapte ale existenței. Raportul subiectiv, ca deschidere interioară la o experiență existențială, ajunge la prima și cea mai intensă formă de expresie în acea imagine tipică a socialității care este comuniunea. În ea raportul se interiorizează și dă naștere unui proces progresiv de unificare. Adevărata
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se prezintă ca soluție totală, al acelui «Total Altul» care este izvor de mântuire. Înaintând în analiză putem identifica momentul în care atitudinea religioasă devine obicei religios. Nu este vorba despre un salt calitativ, nici de o cădere a experienței subiective autentice în exterioritatea socială. Vorbim, mai degrabă, de un dinamism interior spre un unic fapt, și deci, în consecință, de o dezvoltare. Gestul simbolic poate să fie îndreptat spre Absolut, ceea ce nu duce la excluderea faptului ca acesta să fie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și în această implicare se evidențiază câteva caracteristici ce rămân constante, în ciuda variațiilor pozițiilor speculative, ale reglementărilor juridice, circumstanțelor și instituțiilor istorice. Putem să profilăm aceste două note caracteristice în două moduri. Primul, se referă la experiența filosofului, la condițiile subiective în care se realizează o astfel de experiență. Al doilea, este cel care se concentrează pe chestiunea în sine, pe relevanța ei obiectivă. Realizarea ideii în existența istorică concretă și în instituția socială este o instanță perenă a filosofului. Idealul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a nu sfârși asemenea lui Thales după relatarea lui Platon din Teaitetos, simte nevoia unei protecții și a unor garanții, în schimbul cărora el poate să ofere o acoperire ideală, o legitimizare culturală. Problema este cu siguranță mai complexă decât forma subiectivă pe care i-am dat-o noi și implică raportul fundamental dintre idee și existență, dintre logica internă a ideii și diferitele tensiuni instabile ale experienței; implică problema relevanței ideii în sfera publică. Aceasta trimite, pe de altă parte, la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care am vorbit în paragraful anterior. În ceea ce privește raportul și, la limită, opoziția dintre conținuturile adevărului revelat și ale actului credinței, se poate observa că interpretarea, instrument ce face parte din a doua fază a metodei, intermediază datul obiectiv și situația subiectivă sau intersubiectivă. Exercitarea acestei medieri, prin folosirea tuturor tehnicilor analitice și ale tuturor dispozitivelor discursului semantic, poate fi un antidot eficient al tuturor reducționismelor unilaterale (secularizarea cu rezultate imanentiste) și al dicotomiilor nerezolvabile (separarea credinței de tot domeniul «rațional, reflexiv
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu experiența credinței sunt întotdeauna posibile, de multe ori ca descoperire imprevizibilă a unui sens bogat. Credința și căutarea: o problemă de sinceritate Putem încerca acum să dezvoltăm un discurs analog cu cel precedent, concentrându-ne însă pe conștiința personală, subiectivă, a omului de credință, angajat în același timp în căutarea filosofică. E posibil ca cel care crede, și deci, consideră că deține adevărul, să exercite o cercetare filosofică autentică? «Filosofarea» sa este sinceră până la capăt? Răspunsurile pozitive la această întrebare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prezentată ca un teritoriu cucerit, populația moldovenească fiind oprimată de regimul reacționar român de la București. Trebuie precizat că Marea Unire s-a realizat la sfârșitul unui război cu consecințe grave asupra venitului național, a finanțelor publice. Din motive obiective și subiective, unificarea celor patru regimuri administrative, și nu numai administrative, preluate prin Unire, a cunoscut anumite asperități în cadrul unui proces care a durat mai mulți ani. Depășindu-se fenomene contradictorii, s-au obținut - printr-un efort conjugat - succese notabile, chiar dacă nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]