5,716 matches
-
1954, p. 71. 3 Anna Alice Cutler, The Aesthetical Factors în Kant's Theory of Knowledge [Factorii estetici în teoria kantiana a cunoașterii], "Kant-Studien", 1899, p. 421. 4 Immanuel Kant, Observaciones acerca del sentimiento de lo bello y de lo sublime [Observații despre sentimentul frumosului și al sublimului], Madrid, Alianza Ed., 1990. 5 Immanuel Kant, La Crítica del Juicio [Critică facultății de judecată], México, Editora Nacional, 1975. (infra CJ) 6 Immanuel Kant, Antropología. En sentido pragmático [Antropologia. În sens pragmatic], Madrid
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
The Aesthetical Factors în Kant's Theory of Knowledge [Factorii estetici în teoria kantiana a cunoașterii], "Kant-Studien", 1899, p. 421. 4 Immanuel Kant, Observaciones acerca del sentimiento de lo bello y de lo sublime [Observații despre sentimentul frumosului și al sublimului], Madrid, Alianza Ed., 1990. 5 Immanuel Kant, La Crítica del Juicio [Critică facultății de judecată], México, Editora Nacional, 1975. (infra CJ) 6 Immanuel Kant, Antropología. En sentido pragmático [Antropologia. În sens pragmatic], Madrid, Alianza Ed., 1991. 7 Von Lernen und
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
en la Crítica del Juicio de Kant [Filosofie, politică și estetică în Critică facultății de judecată a lui Kant], Lima, Goethe Institut, 1991, p. 94. 25 Ibid., p. 95. 26 Observaciones acerca del sentimiento de lo bello y de lo sublime, p. 32. 27 El fin de todas las cosaș [Sfârșitul tuturor lucrurilor]; în Immanuel Kant, En defensa de la Ilustración [În apărarea Iluminismului], Barcelona, Albă Ed., 1999, p. 292. 28 CJ, § 42, p. 34. 29 CJ, § 28, p. 271. 30 Immanuel
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în mod special de asocierea la niște întreprinderi financiare, acesta îi comunicase, mai bine zis îi solicitase un sfat prietenesc și o îndrumare: ar fi sau nu posibilă ipoteza căsătoriei lui cu una dintre fetele generalului? În cursul calm și sublim al vieții acestei familii se produsese o cotitură evidentă. După cum s-a spus deja, ca frumusețe, în familie, strălucea mezina, Aglaia. Dar până și Toțki, persoană extrem de egoistă, înțelesese că nu aici trebuie să caute și că Aglaia nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lume, cum se și cuvenea să procedeze un om cât se poate de cumsecade. Nici cea mai mică neregulă, nici cea mai mică ezitare nu puteau fi permise în ceea ce viața lui stabilise și turnase într-o formă atât de sublimă. Pe de altă parte, experiența și profunda cunoaștere a lucrurilor i-au sugerat lui Toțki foarte curând și neobișnuit de precis că acum are a face cu o ființă deosebită, dintre acelea care nu doar amenință, ci și înfăptuiesc negreșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivanovna. Așa am dat peste „cavalerul sărman“, nu știu cine a fost primul... — Aglaia Ivanovna! strigă Kolea. — Poate, de acord, numai că nu-mi amintesc, continuă prințul Ș. Unii au râs de subiect, alții au declarat că nu poate fi nimic mai sublim, însă, ca să-l reprezinți pe „cavalerul sărman“, acesta trebuie să aibă măcar un chip; am început să trecem în revistă chipurile tuturor cunoscuților, nici unul nu s-a potrivit, așa că ne-am lăsat păgubași; asta-i tot; nu înțeleg de ce Nikolai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu atâta seriozitate, cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu atâta înțelegere pronunța fiecare cuvânt al poeziei, cu atâta simplitate superlativă îl rostea, încât la sfârșitul recitării nu numai că atrase atenția generală, dar și, prin transmiterea sublimului spirit al baladei, parcă justifica parțial accentuatul aer de afectare și importanță cu care ieșise atât de solemn în mijlocul terasei. În această atitudine plină de importanță puteau fi văzute acum doar imensitatea și, poate, naivitatea respectului ei față de ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Se-ntorcea din Răsărit Și-a rămas până la moarte Mut și trist, ca un smintit. Amintindu-și apoi aceste clipe, cuprins de o nemaipomenită tulburare, prințul fu chinuit mult timp de o întrebare: cum poți însoți un asemenea sentiment veritabil, sublim cu o ironie atât de fățișă și de răutăcioasă? Că era vorba de ironie- nu se îndoia de asta: înțelesese doar acest lucru și avea toate motivele: în timpul recitării, Aglaia își permisese să înlocuiască literele A.M.D. cu N.F.B. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le șoptesc și le cântă: „În aur o să te-mbraci, general o să te faci!“54 Deci, până și pentru doicile noastre gradul de general era culmea reușitei ruse și, prin urmare, era cel mai popular ideal național al fericirii tihnite, sublime. Și într-adevăr: la noi dându-și examenul cu rezultate modeste și văzându-și de serviciu treizeci și cinci de ani, cine nu putea ajunge, în cele din urmă, general, agonisind o anumită sumă de bani la muntele de pietate? Astfel, rusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
invite pe guvernul român de a-și numi arbitrarii săi, precum și de a determina locul și timpul tribunalului arbitral. [13 septembrie 1881] ["MEȘTER ÎN FALSIFICARE... Meșter în falsificare de calcule financiare, pișicher când e vorba de a apăra pe Stroussberg, sublim când redactorii apără "cea mai populară cestiune", câștigând cu ea milioane, "Pseudo - românul " grecului C. A. Rosetti se crede special și în ale instrucției. Astfel în numărul de azi propune ca în cărțile de citire, pe lângă... istorioarele morale ce sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În lecția din l8 februarie 1905 În fața studenților săi fascinați de argumentația omului de știință, și Încheia la fel de răspicat „Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare omul de știință nu se poate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care va adera și Immanuel Kant În secolul al XIX-lea. Așa Încât de la etichetarea frumosului ca splendoare a adevărului și binelui la platonicieni, la splendoarea ordinii la Sfântul Augustin, de la splendoarea formei la Thomas D’Aquino, la un „echilibru Între sublim, armonie și grație” și chiar „Întruchiparea sensibilă a ideei de adevăr” la Hegel, frumosul va pendula Între cele două concepte; a frumosului natural (În sine) și a frumosului artistic (creat), ca expresie a implicării intelectului și rațiunii. Astfel Încât; fie că
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
arată ca și cum și-ar putea Îndeplini admirabil datoriile sale caracteristic umane; devotamentul față de umanitate, menținerea bunei credințe și sporirea cantității de bine În lume” Astfel frumosul ajunge să fie simbolul binelui moral pe care Kant Îl ridică la rangul de sublim, pentru că Însăși sfera morală aparține sferei sublimului, În timp ce frumosul pur este legat de cunoașterea intelectuală. Din cele de mai sus rezultă cu claritate că filizofia kantiană conduce frumosul către ideea de finalitate, finalitate pe care o demonstra cu atâta acuratețe
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
datoriile sale caracteristic umane; devotamentul față de umanitate, menținerea bunei credințe și sporirea cantității de bine În lume” Astfel frumosul ajunge să fie simbolul binelui moral pe care Kant Îl ridică la rangul de sublim, pentru că Însăși sfera morală aparține sferei sublimului, În timp ce frumosul pur este legat de cunoașterea intelectuală. Din cele de mai sus rezultă cu claritate că filizofia kantiană conduce frumosul către ideea de finalitate, finalitate pe care o demonstra cu atâta acuratețe Paulescu În biologie când spunea „dar o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
demonstra cu atâta acuratețe Paulescu În biologie când spunea „dar o adevărată stupefacție cuprinde pe oricine când cugetă că oul fecundat - această microscopică masă de protoplasmă - este el Însuși artistul desăvârșit care va construi minunea care se numește ființă viețuitoare (...) sublimă capodoperă pe lângă care toată arta noastră nu este decât un fel de Încercare copilărească”. Dincolo de aceasta omul poate deveni și idealul său artistic Împreună cu modalitățile sale de expresie; cuvântul (articulația), gestul (gesticulația și mimica) și sunetul (modulația)., pentru că până la urmă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sufletul omului iubire și Încredere În lume, Îi modulează delirul orgoliului și aduce pe buze șoapta fericirii, elimină pornirile rele, Îi purifică și-i apleacă fruntea În gestul Înclinării. Frumusețea poate fi deci regulatorul vieții morale”. Ajungem astfel În sfera sublimului pe care Kant Îl considera ca aparținând sferei morale, pe când frumusețea s-ar opri la nivel de cunoaștere intelectuală. „Nu funcționalitatea sau utilul contează În apariția sentimentului de frumos, ci mai degrabă faptul că lucrurile satisfac necesitățile de armonie ale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
al XX-lea a fost secolul american, filmul a devenit forma artistică dominantă a secolului, Hollywood-ul ajungând să reprezinte în mod emblematic arta americană în tot ceea ce are mai bun și mai puțin bun, așa cum, forțând o paralelă, arta faraonică, sublimă și sinistră, asociată cu piramidele egiptene, poate fi imaginea unei epoci și a unei culturi imperiale. Ascensiunea vertiginoasă a Hollywood-ului în anii dinaintea, din timpul, și după Primul Război Mondial, în detrimentul industriei de film franceze, pionierul noului gen, a avut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în defavoarea explorării altor relații umane decât cele ale fiului pierdut (vezi Burke în Sullivan: 91). Noua, și tânăra, soție (Beatrice O'Connell) este the other în poezia cu același nume, în raport cu care încearcă să se definească, oarecum în tradiția egotismului sublim wordsworthian. Roethke își identifică fața finală cu fata finală, mult mai tânără decât el ("Is she what I become? Is this my final Face?"), cu care, nemaifiind mineral sau vegetal, împarte povara bucuriei. Este privilegiul unui artist să poată să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
firea lui Dumnezeu, urmarea și superioritatea calităților sale Înnăscute”231. Întruparea Fiului lui Dumnezeu În condițiile cele mai umile și smerite, viața Sa pământească Însoțită la tot pasul de lipsuri și suferințe, pătimirile, jertfa și moartea Sa, consti‑ tuie modelul sublim al răbdării neasemănate pe pământ. 192 Suferința și creșterea spirituală Astfel, În literatura patristică ni se lansează deseori reco‑ mandarea În a urma răbdarea Stăpânului și Părintelui nostru : căci slujitorii se cuvine să fie supuși, iar fiii se cade să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu îmbrăcarea ca o mânușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la fel ca pentru întreaga avangardă românească, o prezență emblematică, evidențiindu-se „gestul sublim de renunțare și de izolare”, „trăsnetul de ură, de răzvrătire, de singurătate; al celui mai pur dintre poeți” și faptul că: „Nu s-a amestecat cu nici una din trupele consacrate”. Motivația e semnificativă și în planul mai larg al atitudinii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Esențială e forța lor de șoc, insolitul întâlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu în perpetuă efervescență, în care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
îndepărtat pe oameni de credință, adresându-se unor surzi: "Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi / Și compuneți simfònii și imnuri pentru surzi, / Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, / Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn / Al oamenilor zilei sublimul adevăr / Ce voi spuneți în pilde, iar noi l-avem din cer". Iată, așadar, o cu totul altă rebeliune filosofică decât la Nietzsche, nu mai puțin radicală, implicând toate datele rupturii de metafizică 99, inclusiv ideea morții Demiurgului, a eternei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nou canon s-ar preta la o sinteză între Habermas, Foucault și Lyotard, în care vechea nevoie de religie a omului să se confunde cu preocupările concrete de zi cu zi, încât omul să se plaseze în ceea ce Lyotard numește sublim: "Cei care doresc sublimul țintesc spre o formă postmodernă de viață socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
preta la o sinteză între Habermas, Foucault și Lyotard, în care vechea nevoie de religie a omului să se confunde cu preocupările concrete de zi cu zi, încât omul să se plaseze în ceea ce Lyotard numește sublim: "Cei care doresc sublimul țintesc spre o formă postmodernă de viață socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După un ocol atât de specios, chiar și Rorty se apropie de sănătosul organicism eminescian și de lumea ca unitate dialogică din teologia Părintelui Stăniloae. Spre deosebire de acestea, însă, sublimul postmodernist al lui Lyotard este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata că Dumnezeu se vrea divinizat, iar postmodernii au oroare de orice divinizare. Or, condiția minimală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]