5,627 matches
-
aprinsesem în urma unei noi reprize de sărutări și, cum ea credea în conti nuare că are ciclu, mi-a zis : „Oprește-te, Radu, ți-am zis că nu mai putem să facem dragoste“. A doua zi de dimineață, Ioana se suia în trenul de București - ai mei aveau să vină pe la prînz. Următoarea dată cînd am văzut-o a fost peste vreo lună, cînd am mers într-o excursie cu clasa la Gura Diham și am invitat-o și pe ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era destul de devreme ; dar nu la dormit ne era, vezi bine, gîndul. Am rămas de data asta amîndoi în cămăși și chiloți și ne-am suit în pat (se pare că asta era uniforma pentru astfel de momente, și eu m-am conformat). Acolo, desigur, dă-i cu sărutările ! și, în timp ce ne sărutam noi mai cu foc, realizez într-un moment de respiro că pe hol
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deși voiam să iasă totul ca la carte (ce carte e oare cu așa ceva ?), îmi cam pierise cheful. Iar rezultatul era că, deși mi se învîrtoșa ștro me leagul în timpul sărutărilor, cînd voiam să trec la treabă și să mă sui pe ea, chestia mea se transforma instantaneu într-o puțulică plăpîndă și neajutorată. Iar mă dădeam jos de pe tipă și treceam la faza săru tărilor, iar credeam că lucrurile se mai îndreaptă, iar rămîneam în cîteva secunde cu buza umflată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
l-a prins, Dănuț a stat cîtva timp pe gînduri. știa de la școală povestiri cu pionieri care construiesc cuiburi de păsări sau care urcă în copac puii căzuți. Parcă vedea dese nul din cartea de citire în care un băiat, suit pe scară, fixa o căsuță pentru păsări și o fată îi întindea un pui să-l pună înăuntru. Ei făceau fapte bune. Dănuț n-avea de unde să facă rost de o căsuță din aceea. Nici cuibul de unde căzuse puiul nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am mers cu el la veterinar pe un viscol uriaș și niște nămeți de aproape un metru), și cu el am avut tot felul de probleme (a căzut de la etaj, l-am dus afară, ne-a scăpat și s-a suit în pom - nu am chemat pom pierii, ci m-am cățărat eu și am scuturat creanga pe care stătea, pînă a căzut -, a luat o bătaie zdravănă de la un alt motan etc.). În vremea aceea, în camera noastră de cămin
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vroiam să găsesc și să recunosc acolo. Am ajuns la Iași destul de târziu. Totuși, peronul gării era înțesat de lume și piața de la ieșire, plină de trăsuri și echipaje elegante. Iar peste tot, iarăși, lumină, mișcare, zgomot. Când ne-am suit în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
orice confuzie, pe bunăvoința, perspicacitatea și imaginația celor ce ați primit să mă însoțiți în fantastica mea expediție? Să plecăm, deci... * Iată-ne în piața gării, sosiți de undeva cu trenul, într-o clară dimineață de primăvară. Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă și ele-gantă care ne așteaptă și al cărei conducător, în haină lungă lipovenească de catifea neagră, cu șapca de același stil, abia stăpânește surul (sau roibul sau negrul) plin de foc și de neastâmpăr, să ne aruncăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
calvine. E epoca primei Pravile, a primei "Cărți românești de învățătura pravilelor împărătești", a "Răspunsului la Catehismul calvinesc" și altor cărți de preț; și mai ales a primelor școli, cu învățătură temeinică slavonă, greacă și română. Dar "...când țările se suie la mari bișuguri, zburdează hirea omenească; și zburdăciunea naște păcatul și pe păcat îl urmează mânia lui Dumnezeu..." zice iarăși Miron Costin. De la o vreme, părea "că lui Vasile Vodă i s-a betegit mintea". Și astfel soarta a vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai aveam doar vreo 30 de minute până la trenul meu. Viorel a făcut o cursă nebună până la gară, aveam și vreo 25 de tablouri cu mine, legate cu niște sfori ca să le pot transporta fără probleme mari. M-am suit în tren când mai erau doar 2 minute până la plecarea trenului, gâfâind, dar mulțumit că primisem acel premiu. Centrul de cultură „George Apostu” Bacău - 15 Mai 1996 În luna Mai a aceluiași an 1996, m-a sunat din nou Viorel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ca să-mi propună să mai fac încă o expoziție personală, de data aceasta nu pe fugă, singurul lucru era că expoziția trebuia să aibă loc la Bacău, la Centrul de Artă și Cultură „George Apostu”. Trebuia din nou să mă sui în tren cu tablourile mele și să ajung la București, de unde mă prelua o mașină condusă de Viorel Rău și să plecăm încărcați la Bacău. Zis și făcut, din nou bagaje mari, pregătiri, chinuială o noapte întreagă pe tren, și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
numai Dumnezeu m-a salvat de la un sfârșit tragic. Ce se întâmplase de fapt? Toți cireșii care aveau cireșele mai bune erau înalți și aveau tulpina groasă încât doi copii nu puteam cuprinde cu brațele cireșii respectivi. Pentru a ne sui în cireș aveam nevoie de o scară, care de obicei era urcată în podul casei special pentru a evita accidentele. Dar noi eram inventivi. Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
iar Siegfried plângea. După terminarea tratamentului, am îmbrăcat alte haine dar am avut grijă să semene cu cele de dimineață, după care am mers iarăși la cireșe. De data aceasta Mama lui Tony nu m-a mai lăsat să mă sui în cireș. Bine-nțeles că n-am putut ascunde rănile, dar am reușit să minimalizez întâmplarea spunând că la urcare într-un cireș am alunecat și am căzut peste o tufă de „mălaiul cucului” care era cu țepi și mi-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de timbre a tatălui lor. Dacă eram inițiat în colecții de timbre poștale puteam să am o colecție mai mare. Vă întrebați cum? În vacanța de vară când Daniel Ștefan s-a mutat cu toată familia la Reșița ne-am suit în podul casei lor, unde într-un cufăr vechi am găsit coli întregi de timbre cu portretul regelui Carol al II-lea. Datorită faptului că pe ele scria “Poșta Română” nu așa cum știam noi „R.P. Română”. Le-am lipit pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
1986)...... Lucrările poartă aceeași marcă a determinărilor cromatice în tușe vesel-tragice, recuperarea unor tipologii ale tradiției în secvențe dominate de ideea naivă, de exprimarea voluntaristă a vieții satului bănățean de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Nicolae Sârbu scriitor și ziarist Costel Iftinchi Pășind prin artă Artistul Pășind prin artă, călcând urâtul în picioare cu dalta în mână, eliberez ființa din trunchiul de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce sa mai întâmplat pe aici. Până la urmă, ajungeau mai toți să pomenească tot felul de nume de care sperasem să nu mai aud. „Ai auzit de faza cu Maybachul lui Becali, când la desfăcut cu ranga? Dar când sa suit pe el în Piața Universității? Dar de ce a zis sau a făcut la nu știu ce emi siune? Sau de Monica și Irinel... Cum, nu știi cinei Monica?! Cum se poate să nu fi auzit de ea? Păi își dă bacalaureatul...“ Bineînțeles
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și de a sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa aceea, În care sfinxul se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și de a sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa aceea, În care sfinxul se Întoarce cu fața spre moarte, spune totul despre naivitatea de a-l fi socotit pe Sisif un ocnaș
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sfinxul meu El mă Întreabă și răspunsul meu trebuie să fie da, nu mă tem să-l urc din nou, pentru că eu, care am legat odinioară Moartea, nu trebuie să mă tem să Înfrunt Viața De fiecare dată Înainte de a sui muntele Îmi aduc aminte acest lucru. Și m-am gîndit adeseori În timp ce suiam că eu nu am decît stînca mea. Și această tărie de a socoti muntele meu un lucru firesc, e tot ce pot opune zeilor care au vrut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă tem să-l urc din nou, pentru că eu, care am legat odinioară Moartea, nu trebuie să mă tem să Înfrunt Viața De fiecare dată Înainte de a sui muntele Îmi aduc aminte acest lucru. Și m-am gîndit adeseori În timp ce suiam că eu nu am decît stînca mea. Și această tărie de a socoti muntele meu un lucru firesc, e tot ce pot opune zeilor care au vrut să-l simt ca pe un blestem.) Văd În stînca Împinsă de Sisif
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În mine. Nu mai eram nepăsătorul de mai Înainte. Și nici trufașul care avea tot Corintul la picioarele lui. Acum eram un om cu stînca sa. Singur eu și destinul pe tot muntele. Și eu trebuia să hotărăsc dacă voi sui sau nu. CÎnd mi-am dat seama de acest lucru, am știut că pe muntele meu se Întîmpla un lucru pe care zeii nu sînt În stare să-l priceapă...) Petroniu susținea malițios că e mult mai ușor să Întîlnești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
privi ce se află Înlăuntrul ei, dar dacă o face n-are voie să trișeze. Frumusețea lui Narcis joacă un rol secundar. Stînd deasupra fîntînii, el a Încetat, de fapt, demult să se mai iubească. Nu e decît un Sisif suindu-și muntele În sine Însuși; ironia care Îl persiflează n-a Înțeles drama lui și o vulgarizează suspectînd-o de egolatrie și perversiune. Cineva mai atent ar observa că nici un Îndrăgostit de sine Însuși nu s-a sinucis cum a făcut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
afundă ca Într-un labirint. Ceea ce părea iubire clinică nu e decît disperare ce crește. Deasupra apei, dansul negru al melancoliei strînge tot mai mult cercul În jurul său... El Însuși stă ca un străin În fața sa. E un Sisif care suie muntele căutîndu-se, dar va trebui să coboare ca și Sisif. Dacă se apleacă să-l atingă, obrazul din apă dispare, dovadă că s-a transformat pe sine Însuși Într-o himeră. FÎntîna este muntele său, iar propria sa imagine stînca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna de aceeași parte cu Oedip, unde zvîcnește un sînge plin de speranța și de temeri. Dar oare e adevărată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
inima. Nu vreau să ascund că mă refer la moarte tocmai pentru că mă tem de ea, după cum dragostea Îmi Îngăduie să mă uit la lucruri cum simt că mă voi uita la mare În ultima zi. Și dacă m-aș sui, cînd va răsări soarele, pe dîmbul din capătul golfului, acolo unde o stîncă spălată de valuri copiază Începutul lumii a lui Brîncuși, aș descoperi tot ce gîndesc În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]