6,861 matches
-
să piară de îndată ce acesta înțelege adevărul despre ostilitatea mamei creatoare. Fericirea omului în îmbrățișarea blândă a elementelor se dovedeste o speranță deșarta, un vis de demult: Unde-ați pierit, fermecătoare vise, / din tăinuit lăcașul / de tainice fapturi, din efemerul / diurn tărâm de stele. Din sălașul / gingașei Aurori și din ungherul / ce-ascunde-n somn a soarelui sclipire? (Către Angelo Mai, vv. 91-96).382 Drumul gândirii către deziluzie este ireversibil deoarece, odată descoperit, adevărul despre chipul malefic, apoi indiferent al naturii nu poate fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întoarcerea lui Odiseu, Atena și Telemah, Penelopa îl asculta pe cântărețul Femius, Plecarea lui Telemah, Telemah ajunge în cetatea Pylos, Jertfă în cinstea Atenei, Apariția lui Iftìmos în fața Penelopei, Zeus îl trimite pe Hermes la Calipso, Nausicaa, Pe insula Ciclopilor, Tărâmul morților, Sirenele Scila și Caribda, Spre insula soarelui etc. Aceste versiuni se încadrează în tradiția ilustra inaugurată de Ippolito Pindemonte, Vincenzo Monti, Ugo Foscolo, continuată de Giacomo Leopardi și nu în ultimul rând de Giovanni Pascoli care, la rândul său
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să fie definitivă și deplină. Mai mult, ea devine posibilă, chiar și pentru scurtă vreme, numai dacă este mediata de o altă imagine caracterizanta pentru universul sau liric, insula: insule naufragiază în imense acvarii. Căutând stabilitatea în imaginea transfigurata a tărâmului natal, sicilianul a proiectat idealul sau de echilibru asupra acestui spațiu, pe care l-a inserat în matricea amintitului ecou leopardian. Exemplul este emblematic pentru manieră în care Quasimodo a înțeles să rescrie motive literare preluate de la antemergător, adăugându-le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a durerii, semn că sicilianul își însușise lecția pesimismului de factură romantică, leopardiană: Din pântecele tău / urc fără amintiri / și plâng (Nopții). Că și în unele viziuni ale recanatezului, noaptea primordială, anterioară istoriei, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului și al tăcerii prenatale este conotată pozitiv de scriitorul din Modica, ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei; imaginile acestuia nu sunt calchieri ale reprezentărilor romantice, ci, de fiecare dată, fericite reelaborări. În cazul de față
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat. Gîndirea modernă, care ne-a smuls din tihna unității, nu ne mai satisface. Căutăm un cer nou și un pămînt nou, în care sufletul să fie iarăși liniștit și binecuvîntat, un tărîm al făgăduinței în care Dumnezeu și cu mine suntem unul, în care devenim cu toții fii ai luminii, adăpîndu-ne din pacea unității absolute. Noua știință transcende logica și depășește tirania unei greșite reprezentări a ideilor; ea ne ajută să privim lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care trebuie să ne temem este frica însăși" și făcînd astfel servicii inestimabile teroriștilor care nu trebuie să se mai ostenească prea mult. Odată inoculată, frica devine unealta și catalizatorul terorismului, multiplicatorul și amplificatorul actelor sale. "Imperiul fricii" este un tărîm fără cetățeni, un domeniu al spectatorilor, al supușilor și victimelor, a căror pasivitate înseamnă neajutorare și a căror neajutorare definește și acutizează frica. "Calitatea de cetățean înseamnă să construiești un zid în jurul fricii", scrie Barber (p. 171), acuzîndu-l pe președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
i-a trimis la cumpărături, cînd americanii cereau să ia parte la sacrificiile de război le-a oferit o reducere de impozite... Ce trebuie să facă americanii crede Barber este, în primul rînd, să caute o cale de ieșire de pe tărîmul fricii, deoarece frica se referă la percepție, și nu la realitate. Altminteri, teroriștii pot să învingă fără să tragă un foc de armă. America e atît de vulnerabilă pe cît de mare îi e frica. Fricii nu trebuie să i
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Democratică de Centru, condusă de Christoph Blocher, un personaj foarte controversat, bogat om de afaceri din Zürich, un fel de Vadim Tudor ceva mai sănătos. Elveția se caracterizează și printr-o liniște socială devenită tradițională. Regula consensului funcționează și pe tărîm social, fiind garantată printr-un acord intitulat " Pacea muncii", datînd încă din 1937. Dar cea mai șocantă viziune asupra Elveției este cea a unui stat-fortăreață, dispunînd de nenumărate fortificații și de o armată neregulată de miliții, ce poate mobiliza 600
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumusețea priveliștei" (Eminescu: 2011, II, pp. 87-88). În schimb, Cezara este aproape condusă în dumbravă. Este, deci, un tărâm accesibil anumitor oameni: "celor care tind cu întreaga lor ființă către realitatea și beatitudinea "începutului", a stării primordiale. Insulă paradisiacă, participând la o geografie mitică, spre care ne direcționează cvasi-denotativ autorul, atunci când o prezintă pe Cezara ca pe o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Din trunchi,/ Este destul să îmi ridic privirea/ Ca să te văd./ O liniștită dragoste,/ Amiază suavă/ Ca o boabă de strugure/ Care-și găsește moartea/ În cerul visător al gurii". (Nu-mi voi mai aminti) Obsesiva metaforă a reîntoarcerii spre tărâmul copilăriei apare și aici, din nou anticipând universal volumelor ce vor urma: "Eu vin din vară,/ E o patrie fragilă/ Pe care orice frunză,/ Căzând, o poate stinge,/ Dar cerul e atât de greu de stele/ C-atârnă uneori până la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de profesare, au început imediat după "eliberare", anii 1948-1949 fiind, însă, hotărâtori: "Sufocarea morală lentă prin ignorare și înfierare a fost adesea desăvârșită fizic, întrucât scriitorii au intrat și ei în programul de stârpire a dăunătorilor politici"223. "Excluși" de pe tărâmul literaturii române vor fi, după cum reamintește și Eugen Negrici, Octav Dessila, Ionel Teodoreanu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru, Ion Barbu, George Bacovia, N. Davidescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Radu Tudoran, D. Stelaru, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în continuare, pe scurt, pentru a conchide acest capitol, de realizarea unei succinte analize fonologice și morfo-sintactice a acestui tip particular de texte. Întrucât nu pledăm întocmai pentru un inventar statistic, considerându-l îndepărtat, prin rigoare și prin logică, de tărâmul prea sensibil al domeniului stilisticii, structura imediat următoare a analizei noastre va fi una de tip eseistic, subsumată modelului anterior. Obținerea unei sonorități aparte a cuvântului ține de câteva aspecte particulare, precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată în ajutor prin descântece, cea despre care se spun basme și legende cu rost apotropaic, cea invocată în cântecele funerare ca "gazdă" (adică stăpână) a celuilalt tărâm. Mai aproape de o Mare Zeiță neolitică, decât de o divinitate creștină, această Sântămărie este sufletul însuși al religiozității populare românești; faptul că i se atribuie încercarea de "a-și face samă" denotă empatia totală a poporului cu postura ei de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi modificat. Încet-încet, ele își vor vădi relativitatea, în sensul că vor fi abolite în profitul unei singure dimensiuni, spațio-temporalitatea sau instantaneitatea virtuală. Triumful numericului, al Internetului, al cyberspațiului face să apară sub ochii noștri un al șaselea continent, un tărîm virtual, guvernat de instantaneitate. Spre acest continent deteritorializat emigrează astăzi mai toate activitățile umane: comerț, finanțe, comunicații, cultură, artă etc., într-o dezordine redutabilă și într-un ritm ce se accelerează pe măsura progresului tehnologic. Dar acest continent numeric e
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a unei piețe pe care totul părea să devină posibil. Distincția dintre muncă și capital de diluase, creșterea părea nelimitată, profiturile depășeau orice închipuire, spațiul nu mai era o problemă, viteza limită în economie viza instantaneitatea, Internetul devenise un nou "tărîm al făgăduinței". Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, s-au numit ,,noua economie", care-și căuta între timp o nouă paradigmă. Numai că aceste evenimente se petreceau mai mult în virtual, pluteau într-un spațiu metafizic... Cei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Pînă în 2002, fusesem incapabil să scriu în franceză, dar întorcîndu-mă în țara mea, după optsprezece ani de exil, și regăsindu-mi cultura, limba, s-a produs un fenomen ciudat, nu mai puteam scrie în persană. Scriitura devenise și ea tărîmul exilului meu. (în dialog cu Colette Khalaf, "L'Orient. Le Jour", nov.2013) Titlul cărții se rostogolește în gură ca o piatră plină de acea dulceață catifelată a Orientului, de acea spiritualitate sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu e neapărat condamnabil, dimpotrivă... Autorul Vizitatorului are simțul distanței critice, și privește cu aceeași umană înțelegere, lipsită de accente extreme, și lumea lăsată în urmă, cu toate neajunsurile ei materiale, sociale, morale și spirituale, dar și pe cea a tărîmului făgăduinței, unde iluziile se risipesc adesea, iar reușitele presupun nu o dată compromisuri și umi lințe greu de dus. Necazurile îndurate în viața "dinainte", cea a stu denției protagoniștilor, Andi și Carmen, sunt însă schițate cu pudoare și cu înțelepciunea autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trăiri ale acestei soții mult iubite și iubitoare, dar care nu suportă, de fapt, plecarea lui Andi, consi derînd-o, cumva, o trădare, o lașitate, găsindu-și consolarea în bra țele unui prieten, acceptînd apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în propriul cămin al lui Andi sub pretextul prieteniei și al mîinii întinse unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a etaloanelor fizice sau a altor "arhetipuri arhitecturale". De fapt, i se întâmplă realității ce i s-a întâmplat și modernității: a trecut..."495 [s. a.]), la fel și pentru Baudrillard viteza ce pare a caracteriza America o transformă într-un tărâm al hiperrealității. Dincolo de a fi doar o continuare în altă tonalitate a jurnalului Cool Memories și de a căuta în America o posibilă oglindă a Europei, care să reveleze noi trăsături ale sale, ceea ce este important este aplicarea teoriei simulacrului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce mă răsfață Duc tot trecutul de amar Ca pe un prunc din altă viață. Sunt eu acela care-l duc Ori el mă-ntoarce la izvoare Să numărăm un glas de cuc într-o pădure gânditoare? Ardeal bătrân, străbun tărâm, Să-mi fii de-a pururea aproape, Când, cu tot neamul, coborâm, Și tu rămâi mai viu sub pleoape! (2007) Gâlceavî nouî ăntre Faust și Mefisto Faust: Tinere domn, prieten și dușman, Prea bine știu, mă ispitești de-o viață
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
consona niciodată cu pustiul Alergau spre întîmpinare infirmînd - erau singurele - aruncarea în viață în stilul cu care unda lovește țărmul băteau în ușă să anunțe șansa promisă de steagul înfrîntului Cînd ciuguleau din palmă funigei își scuturau roua pe un tărîm fără apus Punctele din modelul rochiei pe care încercau să le desprindă erau cele care s-au jucat toată viața "de-a ascunselea" cu mine ca "Fîntînile buclucașe" din Petrodvoreț? Neputincioase ca fuga și țipătul din somn au dovedit a
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
concurența monopolis tic ă sau de oligopol și care dețin un anumit unic portofoliu de cunoști nțe aplicabile, în domeniul producției sau al cercetării - dezvoltării, au unele abilități specifice în d ome niul managementului, experiența necesară în activitățile extinse pe tărâm internațional și pe piețe mari. Asupra tuturor acestor elemente particulare firma din străinătate dorește să și mențină controlul direct, în timp ce țara gazdă le consideră oportune într o anumită perioadă de timp și indispensabile într-o anumită ramură economică. În astfel
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu lipsesc nici detaliile, vioi colportate de localnici, din registrul macabrului, unele fiind statice: "Zăgazul ce se înălța în coasta morii era spuneau creștinii înfiorați întărit cu oasele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]