5,710 matches
-
s�nt adesea ironice. Fra?îi Krier, n?scu?i �n Luxemburg (1938 ?i 1946), nu concep arhitectură dec�ț �n contextul oră?ului tradi?ional european, care trebuie reconstituit �n cea mai mare parte a cazurilor pe baz? de tipologii imitate dup? urmele l?sate de istorie. Proiectul lui R. Krier pentru cartierul catedralei de la Amiens (1984) este semnificativ pentru acest demers. Francezul B. Huet, �n prezent �ns?rcinat cu acest proiect dup? plecarea lui Krier, este teoretic apropiat de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
stimulativ și tonic, care impulsionează maturizarea conduitei copilului și permite structurarea echilibrată și armonioasă a personalității acestuia. Concluzionând, putem spune că procesul de analiză și cunoaștere a personalității elevilor cu dizabilități ridică o serie de probleme și dificultăți determinate de tipologia tulburărilor și deficiențelor, de limitele impuse de gravitatea deficienței, de atitudinea și gradul de acceptare față de sine și față de cei din jur. Chiar și așa, cunoașterea persoanei cu dizabilități din perspectiva structurii și dinamicii personalității sale constituie una dintre provocările
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
aceasta revine atunci la o tautologie curioasă: o relație socială este un capital social pentru că permite acestei relații să rămână ceea ce este!"11. Într-un studiu realizat pentru Banca Mondială, "Bonds and Bridges: Capitalul Social și Sărăcia", Deepa Narayan sintetizează tipologiile capitalului social în funcție de rezultatele sale în planul dezvoltării economice și vorbește despre capital social de tip bridging ("pod" sau "punte") - acest tip de capital îl voi mai denumi pe parcurs "capital de conectare") și capital social de tip bonding ("aderență
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
prin prisma criticii literare. Două studii 'generale despre imaginile metaforice, unul american și celălalt german, par să merite o prezentare specială. In 1924, Henry Wells a publicat un studiu intitulat Poetic Imagery (Imagistica poetică) în care încearcă să stabilească o tipologie, și anume pe baza tipurilor de imagini ilustrate mai ales de literatura elizabetană. Bogată în observații pătrunzătoare și în generalizări sugestive, cartea reușește într-o măsură mai mică să construiască un sistem. Wells Consideră schema sa drept atemporală, aplicabilă tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o atenție deosebită distincției dintre metaforele oare însuflețesc lucrurile neînsuflețite și metaforele care prezintă drept neînsuflețite lucrurile însuflețite ; dar în ochii lor această distincție este în primul rând o distincție între procedee retorice. La Pongs, autorul celei de-a doua tipologii a metaforei de care ne ocupăm, ea devine un contrast grandios între două atitudini polare - cea a imaginației mitice, care proiectează personalitatea poetului asupra lumii externe a lucrurilor, care însuflețește natura, și cea a imaginației care își caută drumul într-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este de obicei combinată cu tratarea "plată" a personajelor din planul al doilea care alcătuiesc "corul". *18 Există, evident, o oarecare legătură între caracterizare (ca metoda literară) și caracterologie (teoriile despre caracter, despre tipurile de personalitate). Există o serie de tipologii aparținând unele tradiției .literare, iar altele antropologiei populare, la care romancierii fac apel uneori. In romanul englez și american din secolul al XIX-lea găsim personaje oacheșe, bărbați si femei (Heathcliffe la Emily Bronte ; Rochester la Charlotte Brontë ; Becky Sharp
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mișelul, "actorii de gen" (sau "personajele umoristice", sau comicii). Există tineri, ingenue și bătrâni (tatăl, mama, mătușa fată bătrână, guvernantele sau dădacele). Arta dramatică de tradiție latină (Flaut și Terențiu, Commedia dell'arte precum și Ben Jonson și Molière) folosește o tipologie clasică bine conturată : miles gloriosus, tatăl avar, servitorul șiret. Chiar și un mare romancier ca Dickens în general adoptă și adaptează nevoilor sale tipurile dramei și romanului secolului al XVIII-lea ; el nu a creat decât două tipuri noi - bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a distinge un gen de altul, nu vom găsi aproape nici o consecvență și nici măcar conștiința necesității .unei sistematizări. 304 Canonul lui Boueau, de exemplu, include pastorala, elegia, oda, epigrama, satira, tragedia, comedia și epopeea ; totuși, Boileau nu definește baza acestei tipologii (poate pentru motivul că el consideră că tipologia este un dat istoric, nu o construcție raționalistă). Nu sunt cumva genurile lui Boileau diferențiate după subiect, după structură, după forma versului, după mărime, după tonul emoțional, după Weltanschauung sau după publicul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
găsi aproape nici o consecvență și nici măcar conștiința necesității .unei sistematizări. 304 Canonul lui Boueau, de exemplu, include pastorala, elegia, oda, epigrama, satira, tragedia, comedia și epopeea ; totuși, Boileau nu definește baza acestei tipologii (poate pentru motivul că el consideră că tipologia este un dat istoric, nu o construcție raționalistă). Nu sunt cumva genurile lui Boileau diferențiate după subiect, după structură, după forma versului, după mărime, după tonul emoțional, după Weltanschauung sau după publicul specific căruia i se adresează? Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
perioadă este dilatată, devenind un tip psihologic ce poate fi desprins din contextul istoric. 350 Fără a condamna neapărat folosirea unor termeni istorici încetățeniți pentru denumirea unor astfel de tipuri psihologice sau artistice, trebuie să vedem că o astfel de tipologie a literaturii este foarte diferită de subiectul pe care-l discutăm - că ea nu aparține istoriei literare în sens strict. Așadar, perioada nu este un tip sau o clasă, ci un interval de timp definit printr-un sistem de norme
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
conferință inedită, ținută la Cluj, în data de 19 mai 1999, Coșeriu povestește cum a încercat să împace, la începuturile activității sale, concepția energetică humboldtiană cu ideea sistematicității saussuriene. Printre altele, el reamintește că a căutat apoi să dezvolte o tipologie lingvistică în spirit humboldtian, adică așa cum ar fi făcut-o Humboldt, dacă ar fi făcut-o. Timpul i-a dovedit că nu se înșelase deloc, fiindcă, ulterior, a fost descoperită o "gramatică mexicană" (pe care avea să o editeze tot
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
-o. Timpul i-a dovedit că nu se înșelase deloc, fiindcă, ulterior, a fost descoperită o "gramatică mexicană" (pe care avea să o editeze tot un discipol coșerian, Manfred Ringmacher) scrisă de Humboldt însuși, în care învățatul german schițase o tipologie a limbii aztece exact așa cum ar fi făcut-o Coșeriu. Savantul român își încheie relatarea surprinzând cu umor (și cu satisfacție) paradoxul situației: "Acum, nu știu, eu l-am imitat pe Humboldt, Humboldt m-a imitat pe mine...". În același
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
elementelor în determinarea riscurilor În general, riscurile se pot clasifica astfel: * riscuri speculative (oferă posibilitatea de pierdere sau de câștig, aceste tipuri de riscuri fiind căutate); * riscuri pure (nu există posibilitatea de câștig, dar există pericolul de pierdere). Tot cu privire la tipologia riscurilor, acestea pot fi grupate, în funcție de natura lor, în următoarele categorii 8: * riscuri economice ( determinate atât de evoluțiile contextuale ale firmei, cât și de calitatea activității economice din cadrul său. Exemple de riscuri economice: riscul creșterii inflației, riscul modificării cursului de
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia () [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
poate fi considerat drept,,un model”care are rolul de a încadra un șir de activități asemănătoare prin finalități într-o structură reprezentativă. Tipurile fundamentale ale activității matematice apar structurate diferit, funcție de scop și forma de evaluare. După scopul didactic, tipologia activităților matematice se prezintă astfel: - activitate matematică de dobândire de noi cunostințe; - activitate matematică de consolidare și formare a unor noi priceperi și deprinderi; - activitate matematică de sistematizare și verificare. După forma de evaluare: - activități formative, activitățile matematice de dobândire
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
valutar subvenționat în favoarea studenților, care, desigur, trebuiau să îndeplinească anumite condiții de asiduitate la cursuri. În fine, ne-am încheiat demersul cu un eseu (a patra secțiune din acest volum) întrucâtva mai excentric dacă ar fi să ne gândim la tipologia și caracteristicile studiilor cu privire la traseele de formare a elitelor intelectuale ori ale istoriei instituționale a universităților etc. Aici am căutat mai degrabă să reconstituim, într-un demers de istorie culturală (fără să uităm de precursorii acestui domeniu: istoria mentalităților sau
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
este supus, intelectualul posedă totuși anumite elemente constante, a căror parcurgere înlesnește înțelegerea identității și a mecanismelor ce îi stau la bază. Plasarea concretă într-un spațiu și cadru cultural-istoric determinat conferă cea mai coerentă perspectivă de analiză pentru o tipologie socială cu o identitate dinamică. Astfel, abordarea intelectualului "prin lentilele istoriei", ca parte a unui proces istoric în care actorii reinventează tradițiile culturale, așa cum propune sociologul Ron Eyerman 1, reflectă cu cel mai mare grad de acuratețe, imaginea unei categorii
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
consecință a dezvoltării sistemului educațional a dus treptat la afilierea instituțională a intelectualului prin munca prestată. Valențele muncii în epoca profesionalizării activității intelectuale au fost redate și în viziunea lui Wolf Lepenies asupra intelectualului european. Pentru Lepenies, temperamentul intelectual formează tipologiile. Pe de o parte, se disting oamenii cu conștiință pozitivă - oamenii de știință, de acțiune, sangvini, cuceritori, cărora eforturile de explicare a lumii nu le mai dau răgaz pentru stări melancolice. În sens contrar se manifestă însă intelectualul ca specia
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
În câțiva ani la abolierea ferestrei, În favoarea pereților vitrați). Locuința nu mai reprezintă un spațiu de refugiu În mijlocul naturii, o protecție Împotriva elementelor naturale, Închisă cât mai ermetic, ci devine un spațiu În care exteriorul pătrunde liber. 2. Apar noi tipologii de locuințe , ca urmare a apariției unor noi categorii sociale. În această perioadă celibatul devine o figură din ce În ce mai importantă. Din această categorie făceau parte persoane aparținând tuturor claselor sociale. La Început, tinerii burghezi refuzau modelul conjugal și paternal. A fi
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
Arhitectura topografică constituie o tipologie formală din ce În ce mai des Întâlnită În ultimele decenii, În special În cadrul unor proiecte ce țin de sfera publică. În contextul de față, când vorbim despre arhitectura topografică ne referim la acea formă de arhitectură unde obiectul construit devine parte din teren
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
Arhitectura topografică prin strânsa legătură cu situl, respectarea și subordonarea față de acesta, creează spații unice, diferite, care generează la rândul lor senzații unice. Parafrazând-o pe Zaha Hadid În interviul intitulat ―Landscape as Plan, acordat lui Mohsen Mostafavi, În cadrul acestei tipologii nu mai este vorba de tabula rasa spațiului continuu. Terenul plat reprezintă o extensie infinită, pe când variațiile de relief definesc direcții și spații. Variațiile În suprafața reliefului determină proprietățile spațiale ale peisajului și caracterul acestuia. Se evidențiază o altă atitudine
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
simultane; pământul este orașul și ar trebui să aibă mai multă porozitate― (Mostafavi 2001: 16). Astfel de spații Îi dau omului plăcerea de a experimenta În peisaj, În mai multe moduri. Considerentele artistice conduc câteodată la rezultate ce țin de tipologia În discuție. Poate fi vorba aici despre obiectul construit gândit ca o sculptură la scară urbană, sau ca un generator al unor evenimente ce intensifică viața publică. După cum am menționat În introducere, arhitectura topografică a ultimelor decenii are În general
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
de locuit, a spațiului public sau chiar a celui urban, acesta devenind un câmp de experimentare tehnică. Se poate spune că rolul fațadei de a genera spații este preluat de acoperiș. Exemplele de scară redusă, ce fac parte din această tipologie, nu sunt numeroase, explicația acestui fapt fiind foarte simplă: este vorba de reticența față de acest tip de intervenție În rândurile populației. De aceea exemplele importante, demne de luat În considerare În majoritatea cazurilor, sunt clădiri reprezentative ce au ca autori
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
cazurilor, sunt clădiri reprezentative ce au ca autori arhitecți de renume. Amprenta stilului fiecărui autor este mult estompată În perceperea produsului final, datorită faptului că relațiile rezultate În cadrul proiectului sunt mai importante decât obiectele În sine. Scurtă Încadrare istorică a tipologiei Secolul al XX-lea este relevant În discuția de față, deoarece acesta este momentul când are loc o reevaluare a pământului ca suport al obiectului de arhitectură. A avut loc o transformare gradată, care a dus la conturarea unei noi
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
Secolul al XX-lea este relevant În discuția de față, deoarece acesta este momentul când are loc o reevaluare a pământului ca suport al obiectului de arhitectură. A avut loc o transformare gradată, care a dus la conturarea unei noi tipologii. Această tendință a Început În 1926, odată cu influența gândirii novatoare a lui Le Corbusier: acoperișul terasă prin care se recâștigă terenul ocupat de clădire, promenada arhitecturală, clădirea detașată de pământ, relația deosebită dintre arhitectură și peisaj. Alți arhitecți de renume
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
a diferitelor stiluri avangardiste apărute. În afara practicii arhitecturale, a existat de asemenea o proliferare a idei lor teoretice, care de cele mai multe ori mergeau concomitent cu procesul de creație. Printre cei care au sprijinit ideile teoretice ce au condus la conturarea tipologiei, se numără Vittorio Gregotti, Christian Norberg-Schulz, Kenneth Frampton, Alexander Tzonis și Liane Lefaivre ale căror lucrări țin În general de latura fenomenologică. În jurul anilor ’80 odată cu post - structuralismul , ies la iveală ideile unor filosofi precum Jacques Derrida, Felix Guattari, Gilles
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]