7,762 matches
-
exaltate care îl urmăriseră pe doctorul Rieux la începutul epidemiei. Ea era mai întâi o administrație prudentă și impecabilă, funcționând bine. Și de aceea, în paranteză fie spus, pentru a nu trăda nimic și mai ales pentru a nu se trăda pe sine, naratorul a tins spre obiectivitate. El n-a vrut să modifice aproape nimic prin mijloacele artei, afară doar de ceea ce e neapărat necesar unei relatări cât de cât coerente. Și însăși obiectivitatea este aceea care îi poruncește acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se spunea Finalizatorul. Eu eram cel care putea finaliza negocierile. Avea vreo șansă să fugă? Ceva îi spuse că nu trebuia nici măcar să privească ușa: nu voia să-l provoace. — Ce s-a întâmplat după aceea? Vocea ei nu a trădat nimic. Anii de practică... Eram cel mai bun din domeniu. Am fost trimis peste tot. Belgrad, Bagdad. Înapoi în Africa. Maggie înghiți în sec. Până am făcut o greșeală. —Unde? —În Africa. Maggie nu ridică vocea nici măcar când îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i cadă la picioare. Așa că s-a dus la școală. Cu siguranță, și alții avuseseră aceeași teamă: jumătate din colegii de clasă ai lui Salam se învârteau pe-afară dând cu șutul într-o minge și bârfind. Nu își trădau bucuria: prea mulți dintre profesorii lor erau baathiști, susținători ai regimului, ca să riște așa ceva. Chiar și așa, Salam simți o anumită energie nervoasă, o încărcătură electrică ce părea să pulseze înăuntrul lor. Era un sentiment nou, pe care nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
însuși. Acesta era motivul pentru care era acum prins aici, în atelierul său, făcând o treabă pe care ar fi trebuit să poată pune pe altcineva s-o facă. Nu putea încredința o asemenea însărcinare subordonaților: riscul de a fi trădat, fie furându-i bunurile, fie furnizând informații altcuiva, era mare. Dar și-a imaginat odată o echipă formată din juniorii Al-Naasri, la fel de pricepuți ca el, trăgând din greu, dornici să li se încredințeze cele mai delicate sarcini. Iar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un dictator cu mustață începea să se împăuneze pe un podium. S-au prăbușit în fața lui Hitler, au făcut plecăciuni și s-au gudurat în fața lui Saddam. Și erau gata să vândă Israelul la fel cum fuseseră gata să-i trădeze pe evrei în anii ’40. Era o boală congenitală. Scrisese lucrurile acestea de mai multe ori. Uniunea Europeană nu avea nevoie de un motto, conchidea el într-unul din editorialele sale preferate, ci de un singur cuvânt: capitularea. Totuși avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori. Căci ochii verzi ai acestui om trădau într-adevăr o emoție; iar emoția aceasta era dorința. Bărbatul acesta se apropia de ea cu altă fâșie de material negru în mâini. Când îi puse mâinile pe ceafă, fața lui aflându-se la doar câțiva centimetri de a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nou fu dezamăgită de lipsa de convingere a întrebării sale. — Noi te-am urmărit peste tot. Știi asta. — Care „voi“? Pentru cine naiba lucrezi? Era ca și cum sângele îi ajungea în sfârșit la creier. Ești un trădător, asta ești. Ți-ai trădat țara. Ți-ai trădat nenorocitul de președinte. —Maggie, putem trece peste toată povestea asta cu irlandezul scandalizat? Tu, Bono, nemernicul celălalt, cum îl cheamă, Bob Geldof? Și toți ceilalți binefăcători cu inimile rănite care vin cu accentul ăla care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lipsa de convingere a întrebării sale. — Noi te-am urmărit peste tot. Știi asta. — Care „voi“? Pentru cine naiba lucrezi? Era ca și cum sângele îi ajungea în sfârșit la creier. Ești un trădător, asta ești. Ți-ai trădat țara. Ți-ai trădat nenorocitul de președinte. —Maggie, putem trece peste toată povestea asta cu irlandezul scandalizat? Tu, Bono, nemernicul celălalt, cum îl cheamă, Bob Geldof? Și toți ceilalți binefăcători cu inimile rănite care vin cu accentul ăla care te face să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tel Avivul, acum câțiva ani. Maggie îl blestemă pe Uri că nu-i spusese nimic despre asta. Trebuia să fi știut. Fusese cea mai mare fisură diplomatică între Israel și Statele Unite, vreme de decenii întregi: trei agenți ai CIA au trădat agenția, furnizându-le secrete israelienilor. Până în ziua de azi, israelienii au cerut constant eliberarea spionilor; chiar și președinții cei mai proisraelieni au refuzat. —Kishon încă mai vorbea cu ei în închisoare. Susținea eliberarea lor. Îl țineam sub urmărire chiar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care, în ciuda faptului că luase un premiu Nobel, încercase, dar nu reușise, să obțină o mărire de salariu. Ce naiba poate să însemne asta: am făcut exact ce ați vrut voi? Miller zâmbi. Știa la fel de bine ca ea ce greșeală făcuse trădându-și necesitatea. —O, haide, Maggie. Să nu mai pierdem timpul. Avem treabă. Nu știu dacă îți vine să crezi, dar avem un proces de pace de salvat. De parcă ți-ar păsa. —Glumești? Glumești, ce naiba? Zâmbetul îi dispăruse acum. Ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cele din urmă spuse: Cred că trebuie să se refere la Haram al-Sharif, exact locul în care ați fost. Labirinturile sunt ca tunelele, nu? Și orașul model. Așa vorbim toți despre Ierusalim, evrei și musulmani. Sigur, dar unde? întrebă Uri, trădându-și frustrarea. — Când spune „Mergi spre vest“, e posibil să-ți indice drumul prin tunele? —E un singur drum pe care deja l-am urmat. De data aceasta vorbi Maggie, nemaiputându-și reține exasperarea. — Îmi pare rău. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sinucigașă? Dacă mai ezitau încă o secundă, Uri știa ce urma să li se întâmple: aveau să fie împușcați în cap, singura cale sigură de a-i împiedica să declanșeze o bombă. Dar nu purtau haine voluminoase, ceea ce de obicei trădează. Erau îmbrăcați normal; într-adevăr, păreau a fi israelieni. Suntem Apărătorii Ierusalimului Unit, spuse în cele din urmă cel mai în vârstă dintre cei doi într-o ebraică fără accent. Iar acum, când poliția îi înconjurase, Uri reuși să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i care cu el pe toți. — N-aș putea să-ți spun, zise Ignatius. Apoi adăugă cu indignare: Când m-am trezit, am găsit capacul dat la o parte. Firește că nu m-a ajutat nimeni. Halatul alb mă trăda; au știut toți că eu sunt vânzătorul, adică un paria. — Ce-ai zice să mai încerci o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece cenți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
blam pentru prosperitatea statului. „N-ar face decât să se ducă și să-și mai cumpere ceva de băut“, își împărtăși opinia, cu voce nazală și o mulțime de „r“-uri, o altă femeie, o bătrână zbârcită, a cărei față trăda apartenența la Confederația Mondială a Sindicatelor Muncitorești. Se pare că ceilalți au fost de acord cu ea, căci grupul și-a continuat drumul, îndepărtându-se. Trebuie să recunosc că nu aș fi refuzat o donație oricât de mică. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce e zgomotul acela îngrozitor? S-ar zice că cineva urmează să fie sacrificat. Rămaseră în lumina pastelată a aleii. Undeva, în curtea interioară, o voce omenească striga disperată. — O, Doamne, ce s-au apucat să facă? Glasul lui Dorian trăda enervarea. Nebunaticii ăștia! Sunt incapabili să se poarte cum trebuie. Hai mai bine să facem o investigație, șopti conspirativ Ignatius. Vreun militar obsedat s-ar putea să se fi strecurat incognito la adunare și poate încearcă să stoarcă, prin tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăjituri. Acum cărați-vă din casa mea și trimite-ți-mi cecul. — Nu puteam să conduc Levy Pants. E adevărat. Dar cred că pot conduce Levy Shorts. — Așa deodată ai devenit foarte îngâmfat, spuse doamna Levy cu o voce care trăda că este în pragul isteriei. Gus Levy să conducă o companie? Gus Levy autoritar? Ce-ar putea ea să le mai spună lui Susan și Sandrei? Ce-ar putea să-i spună lui Gus Levy? Bănuiesc că și fundația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
posibile imagini ale viitorului care ne așteaptă, unul în care apologetica știință s-a descătușat cu furie de sub tirania controlului, cu rezultate catastrofale. Mașini pe care le creasem în avantajul nostru s-au întors până la urmă împotriva noastră. Am fost trădați, iar existența noastră ca și specie a fost amenințată de aceeași sete de cunoaștere care îi alungase și pe Adam și Eva din Grădina Edenului. Când vom trage învățămintele? Aceste realizări cinematografice reprezintă exemple de artă care copiază o paranoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
părinților și profesorilor], prin organizații puternice, prin politicieni, în numele religiei, prin media sau oricine altcineva - semnalele de pericol trebuie intensificate. Opoziția este esențială pentru experiența americană și pentru viitorul Americii. Aceia care vor încerca să calce în picioare opoziția, vor trăda valorile democratice și libertățile personale pe care națiunea noastră se bazează. Lumea în 2050 Nu ar folosi la nimic să creăm un viitor în care, în anul 2050 vom fi eradicat sărăcia și războaiele, vom fi înfăptuit comerțul deschis global
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
un viitor în care, în anul 2050 vom fi eradicat sărăcia și războaiele, vom fi înfăptuit comerțul deschis global și vom fi determinat creșterea productivității și a standardelor de trai pentru nouă miliarde de locuitori ai planetei, dar vom fi trădat drepturile noastre individuale în schimbul acestei false prosperități. Având în vedere că America face progrese în promovarea modelului de democrație și capitalism pe scena mondială, nimic nu este mai important decât respectul față de libertățile individuale care trebuie să fie fundamentul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Groaznic. — Din momentul ăsta o să-mi acopăr capul, așa cum Îmi cere credința mea. Ce tâmpenie mai e și asta? s-a Încruntat bunica Gülsüm. Turcoaicele nu mai poartă văl de nouăzeci de ani. Și nici una din fetele mele n-o să trădeze drepturile pe care comandantul-șef Atatürk le-a acordat femeilor din țara asta. — Daa, femeilor li s-a dat drept de vot În 1934, a spus și mătușa Cevriye. În cazul În care nu știai, istoria merge Înainte, nu Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o expesie serioasă, ca aceea pe care o folosea când Îi vorbea unui client despre o viziune rău prevestitoare din cărțile de tarot. Totul depinde de felul În care vezi lucrurile, a spus mătușa Banu și a ridicat din sprâncene, trădând gravitatea declarației pe care era pe cale s-o facă. — A fost odată ca niciodată... au fost odată doi Împletitori de coșuri din nuiele de mult, pe vremea otomanilor. Amândoi erau harnici, Însă unul avea credință, iar celălalt era veșnic nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu familia fetei ăleia În 1915, dă-mi doar de știre. Memoria mea poate fi a ta, stăpână. Mătușa Banu stătea dreaptă În pat, mușcându-și buzele până la sânge ca să pară neînduplecată, neavând nici cea mai mică intenție să-și trădeze slăbiciunea În fața domnului Bitter. Pe când Încerca să reziste, aerul a Început să miroasă a praf și mucegai, ca și când camera intrase În putrefacție. Fie momentul prezent se deteriora rapid, transformându-se Într-o rămășiță a timpului, fie putreziciunea trecutului se infiltra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e o cu totul altă lume. Femeile cu bani sunt Întotdeauna machiate și nu-și trădează vârsta. Spre deosebire de soții menajerelor, soții din suburbie sunt Întotdeauna ocupați, surprinzător de politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol rar În suburbii. Oamenii Îl folosesc cu aceeași generozitate și libertate cu care folosesc apa caldă. Zorile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tristă. — Sosesc vești din numeroase orașe din Anatolia. Nu ai auzit de incidentele din Adana? Intră În casele armenilor sub pretextul de a căuta arme și le pradă. Nu Înțelegi? Toți armenii vor fi exilați. Noi toți! Și iată-te trădându-ți propriul popor. Hovhannes Stamboulian a rămas tăcut un timp, mestecându-și capetele mustății. Apoi a murmurat Încet, dar sigur pe sine: — Trebuie să lucrăm Înpreună, evreii, creștinii și musulmanii. Atâtea secole sub acoperișul aceluiași imperiu. Am trăit Împreună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eventualitatea În care cineva ar vrea să-i probeze la Istanbul. După ce trăise În Tucson mai bine de douăzeci de ani, pe Întreaga Înfățișare a lui Rose, care fusese odată o fată din Kentucky, părea să scrie Arizona. Nu o trădau doar hainele lejere pe care le purta de obicei - tricouri subțiri, pantaloni scurți de blugi și pălării de paie - sau ochelarii de soare care păreau să i se fi lipit de față, ci și limbajul trupului ei care radia stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]