KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...180 181 182 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

alte cereale, uriașele pofte ale Răsăritului, goldăneștenii cei semeți plecară, duși de la spate, care la Gherla, care la Canal, care pe lumea cealalată. Alții, câți mai sunt, lasă tot și se prăpăstuiesc din Goldana. Cum fac eu, acuma!.. Petrea Păun tresări, văzând, prin ceața tot mai subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
auzi un behăit subțire, ca de mieluț, apoi mamă-sa, baba Maranda, mai aduse, la cazanul de pe pirostrii, o poală de Traista-păcurariului și de Coada-racului (ca prăpădirea de sânge a lehuzei să scadă și să se aline!). Nicanor nici nu tresări, auzind glăsciorul mititel și firav, ci făcu numai: e-te-te, bre! pe când moașa Kalia, deschizând fereastra, zvoni în ograda largă a Panțârilor: Haoleo! Stai s-o descânt, să nu se deoache studenta. Și pe urmă, poți să o vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
pe galerie, a dat o fugă până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al cărui feleșag este să nu tresară din pasul lui, nici la bombardament, erau ieșiți la gura nișei cu vinovăția și curățau linia ferată, să poată trece locomotiva minieră, cu vagoanele de minereu din front Dar Ilarion Cărare, cel pe care nu-l scoate nimeni din pasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
îi era indiferent să știe cine îi face onoarea de a-l vizita la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise în scaun, tresări și își ridică repede capul din piept, pentru a-i comunica miracolul lingvistic: Vladi-mire, să știi, măi, că e ma-re minu-ne! Măi, Vla-di-mire, măi: eu în-cep să pricep nemțește! As-cultă cum cântă pianistul ă-la! Ui-te, ascultă: mama-lighe-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Profesorul pentru animiști, obiectele constituie entități impregnate de vrednicie, în ele pulsând o stare nondefinită, dar nu ireală, răsfirată în veridicitate. Toate acestea.... Cuvântătorul se înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii și flăcăul cu proeminențe musculare ilustre tresăriră surprinși de brusca și multașteptata lui ivire concretă. Unde ați dispărut, Profesore, atâta timp? explodară ei, într-un glas și cu o enervare prost disimulată. Toți vă căutăm cu disperare, de ore întregi, se lamentă ghidul-șofer. Ca reprezentant al Marii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul zorilor care adie ușor printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

fetei. O lungă tăcere urmează vorbelor lui. Parcă efortul de a povesti un crâmpei din ceea ce trăise "acolo" îl epuizase. În timp ce așteaptă să continue, Smaranda se uită concentrată la chipul de azi al lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui ca un cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii și aprinde veioza. Continuă să stea nemișcat pe salteaua patului, în aerul greu respirabil din pricina căldurii toride de august care transformase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
puternică a soarelui. Două păsărele săreau una peste alta, băteau repede din aripioare, ca apoi să se oprească iar, ciripind neîncetat. Fericite, indiferente la drama de lângă ele, își disputau un viermișor găsit în pământul scos din groapa proaspăt săpată. A tresărit puternic, când peste gândurile lui intrase brusc vocea ofițerului procuror. Locotenent, execută sentința! Fără nici un fel de tragere de inimă pentru treaba la care fusese pus, se îndreptase către condamnat desfășurând bandoul negru. Soldatul refuzase. Dorea să vadă viața. Până în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
tânguitor, parcă ar plânge. Arcuiește brațul și adună în el toată puterea trupului pentru momentul atacului. O secundă... două... acum! Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a unui acoperiș de țiglă pe partea cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Marius se adresează calm celuilalt: Vrei să mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din cuibul tamburului se aude precum o lovitură de tun în liniștea totală, ca din interiorul unui templu. La unison, toți tresar cu o puternică mișcare de recul. Darie închide ochii și atunci când îi deschide se așteaptă să vadă trupul locotenentului prăbușit într-o baltă de sânge, cu țeasta spulberată. Apoi, foarte încet, aproape imperceptibil, atmosfera se relaxează. Dacă la început nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată căzută în amorțeala profundă. Renunță la somn. Și seara aceasta, de altfel ca și în cele multe din urmă, în locul odihnei atât de necesare apar din nou coșmarurile. Bunăoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
cu o înaltă pregătire...politică? În clipa următoare se aude scârțâitul unui scaun. Invizibil până atunci deoarece stătuse în spatele lor, o siluetă îmbrăcată într-o șubă de iarnă se îndreptă către ei. Eu voi fi acel ofițer. Deosebit de surprins, Marius tresare puternic. Incapabil să se stăpânească, întoarce capul în direcția misteriosului personaj. Nu atât din cauza apariției lui inopinate din întunericul camerei, cât datorită vocii. Un glas inconfundabil, subțire și efeminat, pe care nu credea că-l va auzi vreodată, aici, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel... Comandantul tresare surprins la intervenția căpitanului Apostol. Da, spune, te rog. Dacă asta este tot, permiteți să ne întoarcem la companie? Bineînțeles. Firește, însoțiți de domnul locotenent major Licheardovici. Se uită cu o privire neutră în direcția acestuia. Cred că veți aprecia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
poziția în care se află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului pipăie metru cu metru toate ungherele pădurii apoi se stinge. Ca la comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful găurit la mijloc, trecut peste cap ca un poncho mexican, ce înlocuiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]