5,364 matches
-
în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată în viața lui. Acea primă, entuziastă rebeliune militară aducea deodată în puterea lui zeci de mii de oameni înarmați, îi dăruia căile maritime ce legau Roma de provinciile mediteraneene, aprovizionarea vitală cu grâu din Aegyptus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a Republicii, militarii și magistrații se pregătiră pentru obișnuita retorică a discursurilor celebrative; mai puțin distrați fură senatorii care îi ascultaseră discursul în Curie. Și unii, și alții observară că nu citea, că nu avea foi în mână. Și toți tresăriră când, pe neașteptate, el aminti că testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să vorbim. Sertorius Macro tresări. Împăratul zise: — Să redăm autonomia vechiului stat al Ciliciei, unde toate rudele lui Artavadse au fost ucise... Să-l eliberăm pe fiul prizonier al lui Antiochos, regele din Commagene, care a fost pe nedrept destituit de Tiberius. Să reinstaurăm autonomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas care nu poruncea, ci descria ceea ce vedea altundeva. — De jur-împrejurul lacului? repetă, pe jumătate surprins, pe jumătate plin de respect. — Și o vei pava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul ridică mâna pentru a vorbi, și toate privirile se ațintiră asupra lui. Cu un glas limpede, spuse rar: — V-am convocat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le vină rândul, și în pauze se uitau la foile subțiri de papyrus pe care Callistus le lăsa jos și la cele - multe - pe care le mai avea în mână. Un alt nume cădea în liniștea sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar în mintea lui, însă e greu să înțelegi avertismentele zeilor. Se uită la Callistus, și acesta tresări când își dădu seama că e privit. Împăratul văzu că era foarte palid, așa cum îl văzuse Julius Caesar pe Brutus, însă nu se gândi la nimic rău. Ochii minții sale nu văzură. Mnester dansa. Gleznele lui brune se mișcau ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul căzu cu fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui, după obiceiul vremii, și păru că e mișcată de mâinile nimfelor. Spectatorii rămaseră nemișcați la locurile lor, și abia după un răgaz reușiră să aplaude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Catherine acasă de la spital, am fost surprins cât de mult se schimbase în ochii mei imaginea mașinii, aproape ca și când adevărata ei natură fusese scoasă la iveală de accident. Sprijinindu-mă de geamul din spate al taxiului, m-am surprins că tresar de surescitare la vederea fluxurilor de trafic din intersecțiile de pe Western Avenue. Lăncile scăpărătoare ale luminii după-amiezei, refractate în ornamentele cromate, îmi sfâșiau pielea. Jazzul agresiv al grilajelor de radiator, mișcarea mașinilor îndreptându-se spre Aeroportul Londra de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă cu gura și cu mâna, depărtându-și brațele comod peste genunchii mei. Am tresărit la apăsarea cotului ei dur. − Care-i problema cu genunchii tăi, ai avut un accident? Făcu asta să pară o ofensă sexuală. În vreme ce-mi aducea penisul la viață, m-am uitat în jos la spatele ei vânjos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu erau de observat, pe dinafară. Doar pe dinlăuntru. Și doar pentru cine putea să le simtă, să le vadă, să le trăiască. Veghea, putea. Mai întâi nu și-a dat seama de acest fapt. La un moment dat a tresărit. I-a strălucit, brusc,în trup și-n viață, ca un fulger. Se mai poate, oare, s-a întrebat, ea, atunci, așa ceva, la o etate ca a mea? Și și-a răspuns. O să fiu atentă. Să văd.Să mă conving
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei din parlament, și analizați-i; și priviți și analizați lumea oamenilor de afaceri, lumea politicienilor de toată mâna, priviți-i pe guvernanți, și-o să-mi dați dreptate și n-o să mai mă priviți cu scârbă și greață și dispreț. Tresări, când simți că unul, lung cât prăjina din mijlocul curții școlii mahalalei,îi tot presară, în pălărie, bani mărunți, zornăitori, și nu se mai oprește. Ridică privirea. Ei?, sughiță, darnicul din fața pălăriei așezată cu fundul în jos, aproape plină cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori, parcă speriată de ceva, ori, poate, cuprinsă de oleacă de răcoare, după care s-a ridicat, s-a îmbrăcat și a pornit, prin casă, la treabă. El îi vorbi, de afară: mă duc să continui recondiționatul crucilor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sipetul împovărat cu frumuseți, și cu drăgăstoase aduceri aminte, a inimii. O acopăr cu o păturică subțire. Și o las, așa, să i se sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit, parcă, dintr-un minunat vis; fața i se deschide într-un zâmbet larg, luminos. Își întinde mâinile. Își dezmorțește mușchii și-și trosnește oasele. Rămâne câteva clipe, cu privirea, undeva,în zare, parcă, spre nicăieri. Apoi rostește. Da. Rescriu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Da. Ce da? E tot blondă. Tot. Doar, că, oleacă mai pronunțat. Asta-i bine. Trece alături cu noua venită. I se așează lângă umeri. O examinează, atent și îndelung. Apoi, conchide: bine!îi cuprinde, elegant,între palme, fața. Ea tresare. El: nu te teme, că eu n-am bătut și nici n-oi bate, vreodată, femeile. Ele-s ca îngerii. Așa și trebuie să fie. Da. îngerii noștri. Ai bărbaților. A... Nu mai zi nimic. Lasă, să mă pronunț eu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și o guriță. I-o dă. Și o dulce strânsoare în brațe. I-o dă. Tu?, către Grasu: eu, nimic, zice acela, cu voce blândă,în același timp,însă, foarte hotărâtă. Și tu?, i se adresează miresei de schimb. Eu, tresare aceasta, emoționată, și repetă, eu, spun cum spui tu. Atunci, mergeți cu bine. Mulțumim frumos. Și, voi, rămâneți cu bine. Și mulțumim frumos, și noi, zice Grasu, făcând primii pași, conducând, noua pereche, spre ușă, cu noua lui mireasă, ținând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mirelui, amicii săi, mari mafioți, și pândașii acestora. Confruntarea, din momentul arestărilor, se presupunea a fi deosebit de crâncenă. Arme numeroase - și de o parte, și de alta, a nuntașilor. Specialiști experți în a le utiliza - de asemenea. Va fi prăpăd, tresărea, Marga,în câte o clipă, la gândul că momentul acela se apropia vertiginos. Dar nu se îngrijora. Nu se înspăimânta. Nu simțea frică,în fața pericolului. Și ăsta este suportul suprem care îi dădea tărie, și putere,în a continua să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i putea găsi răspuns. Și nici nu i l-a mai putut găsi, nici atunci și nici de atunci. Iată din care motiv. Cum se tot chinuia, el, cu întrebarea-încuietoare, numai ce a auzit, de-odată, la ușă: miauuu! A tresărit, și din somn și din vis și din moarte, oprindu-se direct la ușa, dincolo de care, se rugau, de mama focului, să le dea drumul înlăuntru, cei doi motani, pe care-i uitase, de cu seară,în bucătăria de vară
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu-se din mers. El se duse pușcă la ea. Ți întinse palma
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu-se din mers. El se duse pușcă la ea. Ți întinse palma. I-o întinse și dansa. Eu sunt... vă cunosc. De unde? Din municipiul nostru. Cum, așa... Dar, cine, oare, nu vă cunoaște?! Nu-mi dau seama
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie, a tresărit și din patriotism, a trimis chiar o telegramă în țara sa dar cum era somnoros și lejer chehui, după coniacul de aseară, nu a mai stat să mai conceapă o telegramă nouă, ci a preluat una din clasici, a semnat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
al descătușărilor de energii pozitive. Iar energiile lor se descărcau în explozia luminilor, în tumultul muzicii, în furtuna aplauzelor. O zi și o noapte. Au fost spectacole care au durat două zile. Păunescu se odihnea cu capul pe masă, apoi tresărea, după miezul nopții, într-un vers nou, preluat ca o revelație de Vintilă sau de Stănculescu sau de Adriana Ausch ori Zoe Alecu. Câteva acorduri, apoi totul se "asambla" într-un nou cântec, ca într-o fabrică de muzică, în schimbul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]