4,660 matches
-
Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului îmbrăca o robă de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian, Războaiele civile 5,130 [Augustus]; Dio Cassius 59.25.3 [Gaius Caligula]). Îmbrăcămintea de purpură
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu romanii din 66-70 al cărei lider - pe care mulți iudei îl considerau adevăratul lor conducător, rege și posibil Mesia - era Simon bar Giora. El a fost dus la Roma pentru a fi inclus în defilarea pe străzi în onoarea triumfului lui Titus. Josephus povestește că la sfârșitul paradei, Simon a fost ucis în cadrul unei ceremonii, conform obiceiului roman, după ce a fost biciuit. Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic era executat în public, în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Josephus povestește că la sfârșitul paradei, Simon a fost ucis în cadrul unei ceremonii, conform obiceiului roman, după ce a fost biciuit. Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic era executat în public, în apogeul propriului triumf, decât dacă pur și simplu era îngropat undeva printre ruinele Ierusalimului. Să ne imaginăm așadar în postura unora dintre discipolii lui Simon, care cumva au scăpat de la a fi capturați. Presupunând că unul dintre ei, după două-trei zile, ar fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sunt un mijloc al progresului, dar tot ele pot deveni o piedică, o primejdie publică, [afirma C. Banu n. n.], ori de câte ori structura statului și moravurile tind să le preschimbe în sindicate de ambițiuni și de interese personale". De aceea, lupta pentru triumful adevăratei concepții de partid, exprimată cu precizie era, în concepția lui, soluția necesară, opusă ideii de suprimare a partidelor, care începea să fie vehiculată în mediul politic românesc. Ideea este reluată de Gheorghe Brătianu cu ocazia unui interviu acordat ziarului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și cenzura reprezentau o încălcare flagrantă a acesteia. Participanții au adoptat o moțiune prin care adresau un protest împotriva regimului politic din România, chemând pe toți iubitorii de țară să se alăture "Frontului Constituțional". Manifestația de la Marna a fost un triumf al "Frontului Constituțional", la care au aderat grupările "Blocul Cetățenesc" de sub conducerea lui Grigore Forțu și "Cruciada Românismului", condusă de Mihai Stelescu 576. Ambele condamnau cenzura și starea de asediu, promovate de guvernul Gheorghe Tătărescu, cerând intrarea în legalitate. Acțiunea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
mijloc al progresului, dar tot ele pot deveni o piedică, o primejdie publică, chiar, ori de câte ori structura statului și moravurile tind să le preschimbe în sindicate de ambițiuni și de interese personale. A lupta, deci, nu pentru suprimarea partidelor, ci pentru triumful adevăratei concepții de partid, așa cum democrațiile sănătoase au cunoscut-o și aplicat-o, iată ceea ce conștient ori inconștint reclamă toate clasele sociale [...]". ("Mișcarea", nr. 111, 7 aprilie 1931.) Congresul nostru Declarațiile d-lui Gh. I. Brătianu Izbânda noastră [...este] de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în 1922. Colaborează cu Académie des Inscriptions (Franța) și cu Accademia dei Lincei (Italia), redactează regulamentul școlilor române din Roma și Paris, fondează, cu Aristide Blank, D. Gusti și Marin Simionescu-Râmniceanu, Editura Cultura Națională (1920), formulează inscripțiile pentru Arcul de Triumf din București, reia săpăturile la Histria, efectuează săpături și în Muntenia și Moldova, activează intens la Academia Română (vicepreședinte între 1920 și 1923), ține cursuri, conferențiază în țară și în străinătate, conduce PEN-Clubul Român (1923), colaborează la publicații științifice, scrie cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
evacuării definitive din oraș, soldații români au împușcat doi membri ai gărzii civile. În Maramureș, civili români înarmați și soldați s-au dedat la violențe și la jaf, în Baia-Mare, o blindată a armatei române a doborât un arc de triumf ridicat în onoarea armatei ungare. Sunt date despre civili maghiari victime ale retragerii armatei române din Cluj, Sfântu-Gheorghe, Brâncovenești, Satu-Mare. În ziua de 4 septembrie, în camera superioară a Parlamentului, prim-ministrul ungar anunța, triumfător, pentru a doua zi, orele
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
Introducere În antropologia culturală: mitul și ritul Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt Înainte 7 De la cuvinte la concepte 11 De la amurgul mitului... 11 ...la triumful logosului 20 Rit, ceremonie, liturghie 23 Mit și mitologie 25 Definiții generale 25 Note constitutive ale mitului 32 Ritul: definiții și tipologii 43 Caracteristici generale 45 Tipologia riturilor 50 Ritul și obișnuințele, eticheta, ritualizările 59 Universul magiei 67 Definiții și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei gândiri neștiințifice de a Înțelege logica naturii; d) o sumă de valori morale, codate În narațiuni emoționante pentru a fi mai ușor Înțelese și aplicate (G.S. Kirk, 1970; J. Pépin, 1958; A. Von Hendy, 2002; M. Untersteiner, 1972). ...la triumful logos-uluitc "...la triumful logos‑ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a Înțelege logica naturii; d) o sumă de valori morale, codate În narațiuni emoționante pentru a fi mai ușor Înțelese și aplicate (G.S. Kirk, 1970; J. Pépin, 1958; A. Von Hendy, 2002; M. Untersteiner, 1972). ...la triumful logos-uluitc "...la triumful logos‑ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe repetarea și deplasarea (prin gest sau cuvânt) a unor acțiuni concrete: acestea nu mai Îndeplinesc funcțiile biologice inițiale și au căpătat o funcție de semnalizare. În actul vânătorii, vărsarea de sânge și moartea animalului nășteau sentimente ambigue, de frică, vinovăție, triumf, dorință de a repeta gestul ucigător, sentimente care conduceau la un amestec Între conștiința puterii de a ucide și nevoia de a proteja viața celor din comunitatea umană: Creșterea agresivității a putut fi orientată În serviciul comunității cu ajutorul redirecționării, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asexuați, prin acoperirea organelor sexuale, nu mănâncă și sunt dirijați pas cu pas de bătrânii satului, ca și cum nu ar fi În stare să facă nimic singuri). Pe parcursul inițierii, ei trec prin trepte succesive de suferință, depășindu-și condiția fragilă inițială - triumful lor asupra durerii este un triumf asupra limitelor și vicisitudinilor vieții. Punctul suprem al ritului marchează suspendarea lor Între pământ și cer, viață și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mănâncă și sunt dirijați pas cu pas de bătrânii satului, ca și cum nu ar fi În stare să facă nimic singuri). Pe parcursul inițierii, ei trec prin trepte succesive de suferință, depășindu-și condiția fragilă inițială - triumful lor asupra durerii este un triumf asupra limitelor și vicisitudinilor vieții. Punctul suprem al ritului marchează suspendarea lor Între pământ și cer, viață și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai greu accesibile (sau unde accesul este mediat de specialiști ai sacrului sau de reprezentanți oficiali), aceste manifestări se desfășoară În locuri bine cunoscute, deschise oricui, locuri Încărcate de o semnificație culturală Împărtășită de toți participanții (spre exemplu, Arcul de Triumf ca mod de materializare, amintire și consacrare atât a victoriei militare Împotriva invadatorilor, cât și a identității naționale). Deoarece permit multor oameni să asiste ca spectatori pe străzi sau prin intermediul transmisiilor de radio și televiziune (ulterior, a relatărilor din presa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valorilor și ierarhiilor care Întemeiază ordinea comun acceptată. Procesiunile și paradele reafirmă importanța centrelor consacrate, centre marcate prin construcții ce evocă autoritatea instituțiilor religioase, politice sau militare. Uneori, puterea evocativă a construcției existente este dublată de construcții efemere (arcuri de triumf mobile, care alegorice, tribune ornamentate), care aduc un surplus de imagini și referințe legitimatoare. Linearitatea coloanelor exprimă ierarhiile sociale: În fruntea paradei sau aproape de obiectul sacru pus În mișcare de procesiune se află Întotdeauna reprezentanții grupurilor conducătoare. În mijlocul coloanelor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În aspectul lor simbolic, competițiile sărbătorești pot fi Înțelese ca metafore ale emergenței și fixării puterii, așa cum se Întâmplă când «Învingătorul ia totul» sau când grupul Învingător pune stăpânire În mod simbolic pe Întregul spațiu al satului sau orașului În timpul triumfului său” (A. Falassi, 1997, vol. I, p. 300); j) rituri de devalorizare: acestea sunt forma invers simetrică a riturilor de sacralizare care deschid sărbătoarea. Ele marchează terminarea timpului, Închiderea spațiului și oprirea comportamentelor sărbătorești. În aceste condiții, fixarea unei liste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacrate etc. Ele sunt prezentate simultan pe Întreg teritoriul unei națiuni, astfel Încât uniformizarea ceremonială subliniază unitatea politică. În plus, anumite gesturi cu valoare simbolică sunt Îndeplinite În zone considerate drept „centre” ale imaginarului național (un palat regal, un arc de triumf, un monument Închinat eroilor neamului etc.), iar ocuparea lor de către actorii Puterii le conferă acestora legitimitate politică. Studiind sistemul ceremonial regal englez, Heyden identifică două clase principale de manifestări ceremoniale: cele majore, bazate pe evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mausoleele și monumentele de la Mărășești, Oituz, Oarba de Mureș, Păuliș ori locurile de instituire precum Câmpia Libertății sau Piața Revoluției În România. Alteori, În spațiul urban sunt Înălțate monumente care evocă faptele, locul, eroii și momentele respective: panteon, arc de triumf, statui, edificii religioase. Relevant În acest sens este procesul de monumentalizare inițiat de puterea sovietică: el implică o negare a sistemelor simbolice și ritualice precedente - imaginarului politic (țarist), imaginarul religios (ortodox) și imaginarul cultural (folcloric) - specifice formelor sociale precomuniste și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
civic: vehicule ale noului credo, ele exprimă aspirațiile comunitare. Alegerea acelorași atribute și a acelorași Însemne a Întărit unitatea națională. ș...ț Deja, după 1790 fiecare sat avea propriul altar al patriei, propriul arbore al libertății și propriul arc de triumf pentru gloria patrioților. Cetățenii purtau cocarde tricolore și boneta frigiană, simboluri ale eliberării, și, uneori, coroana din frunze de stejar, ca recompensă pentru virtuțile sociale. ș...ț Uneori, cetățenii nu se mulțumeau să evoce trecutul, ci Îl reînviau: În 14
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mircea, 1976, Occultisme, sorcellerie et modes culturelles, Gallimard, Paris Eliade, Mircea, 1981, Istoria credințelor religioase I: de la epoca de piatră la misterele din Eleusis, Editura Științifică și Enciclopedică, București Eliade, Mircea, 1986, Istoria credințelor religioase II: de la Gautama Budha până la triumful creștinismului, Editura Științifică și Enciclopedică, București Eliade, Mircea, 1987, „Initiation”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, MacMillan, New York Eliade, Mircea, 1988, Istoria credințelor religioase III: de la Mahomed la epoca Reformelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București Eliade, Mircea, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de mediu. Managementul, În concluzie, este o artă veche utilizată de prima comunitate umană, ale cărei reguli s-au perfecționat, au devenit transmisibile și În ultimele decenii, a devenit o știință. În opinia analiștilor, a oamenilor de știință, managementul reprezintă triumful culturii americare și a postulatelor sale de eficiență și acțiune, Înlocuind amatorismul patronilor autodidacți, cu profesionalismul diplomaților de la „business schools”. Managementul se poate Învăța. Metodele lui sunt transmițibile. Managementul educațional În viziunea U.E. Managementul este o profesie deoarece necesită concomitent
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
și fără a comenta extins pe marginea lor. În articolul Amurg și zori din primul număr, Al. Vlahuță crede că în condițiile împlinirii idealului național „înaintea noastră mijesc zorii zilei pe-o lume nouă”. I. Al. Brătescu-Voinești se referă la triumful democrației prin acordarea votului universal, la semnificația actului unirii Transilvaniei cu România la Alba Iulia în 1918. În numărul 146 din 1921, Simion Mehedinți semnează articolul Alecsandri - Maiorescu, în care salută inițiativa Academiei Române de a comemora cele două personalități ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286645_a_287974]
-
Poetica, V, 1449 a). Cicero, Quintilian și mult mai târziu, Descartes și în special Thomas Hobbes (Human Nature, 1651) dezvoltă decisiv teoria râsului declanșat la descoperirea infirmităților altuia, față de care este evidențiată abilitatea receptorului justificând prin revelația propriei "sudden glory", triumful său narcisist 3. La distanță de două secole, psihologul scoțian Alexandre Bain identifică nu doar sentimentul de superioritate morală și spirituală a subiectului, ci și inferioritatea obiectului ca fiind esențiale pentru producerea râsului comic, mai exact, factorul declanșator poate fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul, diformul, satiricul, umoristicul, spiritualul, este analizată și de către esteticianul și filosoful Evanghelos Moutsopoulos. Conform definiției sale, comicul "este o valorizare sistematică a formelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]