8,428 matches
-
voiam, de fapt? Eram atât de lucid încât să știu de ce eram în fața lui, Dumitru Cherecheș, de 53 de ani? N-aveam nici un argument. Până atunci nimeni nu auzise de la mine argumente convingătoare. Cherecheș... cine îl adusese aici să-mi tulbure amabilitatea, nevoia aproape militărească de a intervieva cel puțin un viețaș pe zi, ca-n decembrie să închei... cine era Cherecheș? Am aflat că era un soi de lider, al celor mai creduli. Avea argumente. „Eu cu ce mă aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fiindcă pe dreapta nu e bun pentru inimă, așa a zis mama. relaxarea Am stat întâi la Gherla pe celulă, apoi cu mare grijă, că zice că celula e pentru periculoși. Și după câteva luni, văzând că nu sunt așa tulburat, am cerut și am fost trecut pe cameră mare. N-am rezistat acolo. Tot timpul e zgomot, miros, țigare. Casetofonul, televizorul merge nonstop, fără oprire. Nu te poți relaxa. Nu știi cum să dormi, trebuie mereu să ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fapte dar nu au înțeles niciodată, nimic și unde sunt au dispărut, iar eu tot exist și voi exista mult timp de aici încolo chiar dacă voi fi izolat de comunitate. Dar sunt atât de sigur că singurătatea mea va fi tulburată de un nou venit care va căuta orbește ce au căutat și alții și atunci tot eu voi fi de vină oare? Întotdeauna se caută modalități de constrângere pentru a preveni noi întâmplări neplăcute, dar cred că acest lucru duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un necunoscut în casă, și unde mai pui că e și străin. Un descendent al lui Napoleon vine în Japonia... Și are de gând să stea la ei! Vestea a picat ca un trăsnet în acea dimineață senină, gata-gata să tulbure pacea familiei. Pașii repezi ai lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă, am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în ultima vreme. — Ce statură, Kimie! Ne-ar trebui și nouă așa ceva, nu? Vorbeau o japoneză de mahala pe care Gaston n-o învățase din cărți. Nu prea înțelegea ce vorbesc, dar deducea. Mai mult decât conversația lor însă, îl tulbura faptul că femeia cea grăsuță ca un pepene, care se așezase lângă el, își plimba degetele pe coapsele lui. Gaston, care nu uita niciodată cum trebuie să se poarte, și-a dat seama că nu se făcea să stea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
intrat în camera lui, cu ziarul în mână. În ultima vreme, poate sub influența lui Gaston, începuse să spună și lucruri mai stranii. — Ce vrei? Meditam asupra sensului vieții și morții. Nu vreau ca o profană ca tine să-mi tulbure meditația mea sacră. Vorbea de sub plapumă. Vocea lui suna de parcă avea lână în gură. — Termină cu prostiile. După cum spune Goethe... — Scrie ceva în ziarul de azi despre un bărbat care pare a fi Gaston. — Ceeee? Cu două seri în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și neajutorat care dădea din piciorușe și țipa În brațele mele. Intră asistenta, cu o privire Îngrijorată pe chip, și-l conduse pe Dan afară, spunîndu-i că efortul era prea mare pentru mine și că nu era voie să mă tulbure, căci o cezariană era, În fond, o operație serioasă. Știu că Dan, care ar fi trebuit să fie În culmea fericirii În acel moment, se simțea, În schimb, cel mai mare idiot În viață. Foarte bine. Să se Învețe minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
repetate ca o obsesie, într-un fel chinuit și monoton: "Pămîntul nu se învîrtește, Pământul nu se învîrtește"... Apoi au tăcut. "Gata, Galilei, am auzit vocea ascuțită a inchizitorului, acum zidul a fost închis. De-acum nu te va mai tulbura nimeni în deșertul tău"... ― Am avut dreptate, deci, scopul Inchiziției nu era neapărat acela de a te omorî, ci să rămâi singur... XXIII ― Pe același inchizitor l-am visat, mai târziu, în Roma, înveșmîntat în toga lui Nero. Stătea în fața
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea? ― Cauzele ar fi multe. Poate că demonul polemicii nu m-a părăsit nici în situația în care mă aflu. Poate că, după lunga muțenie ce mi-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai plec de aici. Când te vei întoarce la treburile tale, nu-mi va mai cere nimeni explicații ― Asta vrei? ― Da, să fiu lăsat în pace. După ce am descoperit că tot ce iubesc mă face disperat, ce rost are să mă tulbur și cu gândul că, în loc să fiu înțeles, sunt scuzat, în cel mai bun caz? Nimeni nu vrea să priceapă că am devenit atât de vulnerabil încît nu mai am tăria să mă lupt pentru principii. Mi-ar fi de ajuns
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oameni nu se sinucid, pretind unii. Ce-l împinsese totuși pe acel doctor să se spînzure? Poate îl uzaseră alcoolul și ura. Poate, altceva făcuse să se rupă o coardă în sufletul lui. Niciodată nu mi s-a părut mai tulbure misterul morții. M-a izbit, însă, că nimeni nu-l compătimea pe sinucigaș. Îl învinovățeau că n-a procedat ca un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
încît să nu mai împart această singurătate cu nimeni ― Vezi de ce zic că, fără voia ta, totul capătă la tine un sens care te depășește? Acum, asta nu mai depinde de rine, Galilei. ― În schimb, în adâncul meu toate se tulbură... Chiar voiam să-ți spun că am urmărit-o pe Ana, intrigat de disparițiile ei bruște. Am ajuns pe platoul unde am mai fost, apoi ne-am apropiat de deșert și de mare, iar acolo, într-o vale îngustă și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
într-o vale îngustă și ferită, s-a oprit. Era o mică oază în mijlocul căreia se afla un mormânt. Un mormânt acoperit de ierburi și flori ce răspândeau un miros pătrunzător. Lumină multă și o singurătate pe care n-o tulburau decât păsările când se speriau de atâta liniște... Niște eucalipți bătrâni, toropiți de soare, își azvârleau umbra pe o parte a mormântului. Într-o stâncă înecată de ierburi era cioplit un chip tânăr, mândru, cu părul fremătând... L-am recunoscut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar Torquato Tasso n-a fost hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste tot, care voiau să-l omoare și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care doar vântul îl face să vibreze. Și pot să-mi recapitulez, liniștit, viața. Dar întîlnirea cu Inchiziția m-a schimbat mai mult decât am crezut. Și chiar mai mult decât îmi place să recunosc. ― Iartă-mă că te-am tulburat, Galilei. Te-am căutat, convins că abjurarea ta nu te privește doar pe tine. ― N-ai făcut decât să mă așezi în fața destinului meu și să mă ajuți să înțeleg că poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totdeauna. Apoi făclia s-a stins brusc, așa cum se aprinsese. Gărzile patrulei, care până în acel moment rămăseseră pe loc, au început să alerge spre donatist. Dar acesta dispăruse deja în beznă. Am ajuns acasă tocmai când începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-i persecută pe evrei. VIII Am pornit spre Classe a doua zi, având la noi o sumă măricică de bani, pe care ne-a dat-o Aronne. N-aveam de mers decât câteva mile, și nimeni nu ne-a tulburat acea scurtă călătorie. Lume multă bătea drumul spre străvechile bazilici și spre biserica Sant’Apollinare. Orașul pe care Ravenna l-a văduvit nu numai de însemnătate, dar și de episcopat era bine zidit și avea o garnizoană care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți vitejii lui strămoși. Fie ca Heimdall să-ți întredeschidă poarta castelului său la Himinbforg! Nimeni să nu cuteze să-l tulbure pe Faroald, dar nici să-i uite numele. Iar tu, Faroald, rămâi în codrul fără de sfârșit al Walhallei și nu ne mai călca locuințele, să nu cumva să vii să ne arăți cum se destramă carnea pe tine! Fiecare luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniștită, și i-a răspuns laconic: - Eretic ce ești, nu-ți ajunge că ți-ai spurcat mâinile cu aurul și cu argintul catolicilor bizantini? Fortunato, roșu de mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tact confidențele, mă consola cu blândețea și afecțiunea ei; o singură privire din partea ei avea puterea să mă însenineze. Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit bârfe pe care Rotari le-a curmat printr-un acces de mânie în toiul unei întruniri a consiliului, făcându-i pe cei de față să le tremure nădragii. Am simțit că, cel puțin de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainte de venirea neașteptată a lui Ansoald, duhovnicul meu își trăia ultimele zile de viață. Cu câteva ceasuri înainte de a-și da duhul, m-a chemat. A fost dus într-o chilie, îngrijit fiind de un călugăr, astfel încât să nu fie tulburat de ceilalți. Căpățâna lui se străduia să-și tragă suflarea din corpul tot mai împuținat, și cu greu se mai făcea auzit. Mi-am dat seama că degetele lui mari aveau deja culoarea muribunzilor și aceeași negură înainta de la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe haina pictată era împlântat inelul, pe jumătate zidit, și era chiar inelul la care se gândise, unul pătrățos, cu cinci pietricele mici de safir, pe care îl știa bine și la care se gândise adeseori, acel inel care-l tulburase într-o noapte de iarnă. 13. Era într-o noapte de ianuarie a anului 1462, când a văzut prima oară inelul. Stătea îngrămădit în scândura porții, la Snagov, fără speranțe, gândindu-se la cele 40 de zile cât fusese Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iasă, însă ceva îl paralizase. Nu se putea mișca spre ieșire. Era prins în Giulia ca într-o carapace. 35. Prizonieratul lui în Giulia îl schimbase fundamental. Știa că se putea elibera doar prin moartea ei, iar acest gând îl tulbura și-i aducea la suprafață toate fricile, toate gunoaiele, toate micile mizerii ascunse în scoarța sufletului. Era vinovat și nu mai putea să facă nimic. Îi rămâneau 40 de zile cu ea, 40 de zile infernale, la care se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și-a luat avânt și dintr-o suflare a despărțit-o pe frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate în lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]