5,483 matches
-
a refugiat în regiunile rurale, sau s-a predat invadatorilor. Dacă armata turcă respectat ordinul de necombatantă, naționalistul turc Hasan Tahsin l-a împușcat pe portdrapelul trupelor elene intrate în oraș. Soldații eleni au răspuns deschizând focul asupra clădirilor armatei turce și a principalelor clădiri guvernamentale. 300 - 400 de turci și aproximativ 100 de greci au fost uciși în confruntările din prima zi a invaziei. Armata elenă a lansat în vara anului 1920 o serie de ofensive încununate cu succes pe
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
conducerea otomană să ratifice Tratatul de la Sèvres. Înaintarea armatei elene a început în timpul mandatului guvernului Venizelor, dar la scurtă vreme cabinetul acestuia a fost înlocuit cu echipa guvernamentală a lui Dimitrios Gounaris. Obiectivul strategic al acestei operațiuni era înfrângerea naționaliștilor turci și obligarea lui Mustafa Kemal să înceapă tratative de pace. Trupele elene, care se bucurau în acel moment de o mare superioritate numerică și materială, sperau să oblige trupele turce, puține și prost echipate, să dea o bătălie hotărâtoare, care
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Dimitrios Gounaris. Obiectivul strategic al acestei operațiuni era înfrângerea naționaliștilor turci și obligarea lui Mustafa Kemal să înceapă tratative de pace. Trupele elene, care se bucurau în acel moment de o mare superioritate numerică și materială, sperau să oblige trupele turce, puține și prost echipate, să dea o bătălie hotărâtoare, care să se încheie cu o victorie zdrobitoare a grecilor. Trupele elene au întânit însă o rezistență redusă în timpul înaintării lor, trupele turce retrăgându-se rapid și în ordine pentru ca să evite
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
superioritate numerică și materială, sperau să oblige trupele turce, puține și prost echipate, să dea o bătălie hotărâtoare, care să se încheie cu o victorie zdrobitoare a grecilor. Trupele elene au întânit însă o rezistență redusă în timpul înaintării lor, trupele turce retrăgându-se rapid și în ordine pentru ca să evite încercuirea. Churchill avea să descrie această fază spunând „Coloanele grecești se deplasau de-a lungul drumurilor țării trecând în siguranță prin numeroase defilee amenințătoare și, la apropierea lor, turcii, sub o conducere
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
mai fuseseră convocate alegeri generale din 1915). În același timp, această facțiune propunea dezangajarea militară în Asia Mică, fără însă să prezinte un plan clar asupra metodelor care ar fi trebuit adoptate. Venizelor era partizanul continuării războiului cu forțele naționaliste turce, într-un conflict al cărui sfârșit nu putea fi prevăzut. Majoritatea populației Greciei era sătulă de război și de regimul dictatorial al lui Venizelor și a votat pentru schimbare. Tabăra lui Venizelos a câștigat doar 118 din cele 369 de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
avansaseră pe două fronturi, apropiindu-se de Eskișehir dinspre nord-vest și dinspre Smirna, și își consolidaseră controlul asupra unei vaste regiuni. La începutul anului 1921, ei și-au reluat înaintarea cu incursiuni limitate, care au întâmpinat rezistența dârză a naționaliștilor turci, care avuseseră timp să-și construiască poziții fortificate și erau din ce în ce mai bine pregătite și echipate. Înaintarea grecilor a fost oprită pentru prima oară în timpul primei bătălii de la İnönü de pe 11 ianuarie 1921. Deși a fost vorba de o confruntare minoră
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pregătite și echipate. Înaintarea grecilor a fost oprită pentru prima oară în timpul primei bătălii de la İnönü de pe 11 ianuarie 1921. Deși a fost vorba de o confruntare minoră care a implicat doar o divizie elenă, importanța ei pentru moralul revoluționarilor turci a fost uriașa. Evenimentele din Turcia i-a făcut pe Aliați să propună amendarea Tratatului de la Sevres în timpul Conferinței de la Londra, unde erau prezenți atât reprezentanții revoluționarilor turci cât și ai guvernului otoman. Deși Italia, Franța și Regatul Unit erau
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
îi înfrângă pe greci. Grecii se aflau în acel moment într-o situație delicată. Deși britanicii priveau cu bunăvoință expansiunea teritorială a grecilor, ei refuzau să le acorde acestora sprijin militar, dorind astfel să evite nemulțumirile francezilor. În schimb, forțele turce au primit un sprijin semnificativ din parte noului stat sovietic În acest moment, situația de pe toate celelalte fronturi s-a întors în favoarea turcilor, ducând la eliberarea unor forțe suplimentare care să fie direcționate împotriva armatei elene. Francezii și italienii au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
parte noului stat sovietic În acest moment, situația de pe toate celelalte fronturi s-a întors în favoarea turcilor, ducând la eliberarea unor forțe suplimentare care să fie direcționate împotriva armatei elene. Francezii și italienii au ajuns la înțelegeri separate cu revoluționarii turci, recunoscându-le legitimitatea și forța crescută. Revoluționarii turci au primit echipamente militare din Franța și Italia, pe care le-au aruncat de îndată în luptă împotriva grecilor, percepuți drept clienți ai britanicilor. Italienii și-au folosit baza din Antalya pentru
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
au aruncat de îndată în luptă împotriva grecilor, percepuți drept clienți ai britanicilor. Italienii și-au folosit baza din Antalya pentru a-i ajuta pe revoluționarii turci împotriva grecilor, în special prin oferirea de informații. Între Uniunea Sovietică și revoluțioarii turci au existat relații foarte bune, care au fost întărite prin semnarea Tratatului de la Moscova. Marele sprijin pe care a putut oferi Uniunea Sovietică a fost acela că nu s-a implicat în război împotriva Turciei și că a permis acesteia
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sprijinit forțele kemaliste atât cu bani, cât și cu arme și muniții În perioada 27 iunie 20 iulie 1921, o armată nouă elenă formată din nouă divizii a lansat o ofensivă majoră, cea mai mare de până atunci, împotriva pozițiilor turce de pe linia Afyonkarahisar-Kutahya-Eskisehir, aflate sub comanda lui Ismet Inönü. Grecii doreau să taie Anatolia în două, în zona principalelor linii de cale ferată care legau interiorul țării cu porturile Mării Egee. După ce au reușit să înfrângă rezistența puternică a turcilor, grecii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
principalelor linii de cale ferată care legau interiorul țării cu porturile Mării Egee. După ce au reușit să înfrângă rezistența puternică a turcilor, grecii au ocupat toate aceste orașe strategice. Numai că în loc să continue să-și exploateze succesul și să urmărească trupele turce aflate în retragere, armata elenă și-a oprit înaintarea. Ca urmare, în ciuda faptului că au fost înfrânți, turcii au reușit să evite încercuirea și s-au retras strategic la este de râul Sakarya, unde și-a organizat o nouă linie
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de 100 km de Ankara. Regele Constantin era așa de încrezător în victorie, încât a invitat o serie de înalți ofițeri britanici la un dineu care să celebreze victoria împotriva lui Kemal în orașul Ankara. Grecii au considerat că revoluționarii turci, care evitaseră până atunci să fie încercuiți, aveau să fi atrași într-o bătălie pentru apărarea orașului Ankara și vor fi distruși în cele din urmă. În ciuda importantului ajutor sovietic, armata turcă care se pregătea să-i înfrunte pe greci
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în orașul Ankara. Grecii au considerat că revoluționarii turci, care evitaseră până atunci să fie încercuiți, aveau să fi atrași într-o bătălie pentru apărarea orașului Ankara și vor fi distruși în cele din urmă. În ciuda importantului ajutor sovietic, armata turcă care se pregătea să-i înfrunte pe greci trecea printr-o criză de provizii. Tuturor civililor care aveau arme sau muniție li s-a cerut să le predea armatei. Fiecare gospodărie a trebuit să ofere armatei câte o pereche de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
greci trecea printr-o criză de provizii. Tuturor civililor care aveau arme sau muniție li s-a cerut să le predea armatei. Fiecare gospodărie a trebuit să ofere armatei câte o pereche de izmene și de bocanci. Între timp, Parlamentul turc, nemulțumit de prestația lui Ismet Inonu, au cerut lui Mustafa Kemal și șefului Statului Major Fevzi Cakmak să preia controlul nemijlocit al operațiunilor militare. Înaintarea armatei elene a întâmpinat rezistența puternică a turcilor, care a culminat cu bătălia de 21
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și șefului Statului Major Fevzi Cakmak să preia controlul nemijlocit al operațiunilor militare. Înaintarea armatei elene a întâmpinat rezistența puternică a turcilor, care a culminat cu bătălia de 21 de zile (23 august - 13 septembrie) de pe râul Sakarya. Pozițiile defensive turce aveau punctele forte pe o serie de înălțimi, pe care grecii au fost obligați să le ia cu asalt. Turcii au reușit să păstreze controlul asupra mai multor înălțimi, în vreme ce altele au fost pierdute și recapturate de mai multe ori
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
unui armistițiu în martie 1922. Mustafa Kemal a considerat că de această dată se află în avantaj și a refuzat orice angajament atâta vreme cât greci se mai aflau încă în Anatolia. În același timp, el a intensificat eforturile pentru reorganizarea armatei turce în vederea unei ofensive finale împotriva grecilor. și grecii au trecut la rândul lor la întărirea pozițiilor lor defensive, iar moralul trupelor era la un nivel foarte scăzut. Guvernul de la Atena a încercat prin toate mijloacele să obțină sprijinul militar al
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
armistițiu care le-ar fi permis să păstreze controlul asupra Smirnei. Balikesir și Bilecik au fost eliberate pe 6 septembrie, iar Aydin o zi mai târziu. A urmat Manisa pe 8 septembrie. Guvernul de la Atena și-a prezentat demisia. Cavaleria turcă a intrat în Smirna pe 9 septembrie. Gemlik și Mudanya au fost eliberate pe 11 septembrie și garnizoanele elene au fost obligate să se predea. Expulzarea armatelor Greciei din Anatolia a fost finalizată pe 14 septembrie. Istoricul George Lenczowski remarca
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a acceptat propunerea de începere a negocierilor pentru un armistițiu, după ce Aliații i-au obligat pe greci să se retragă la vest de cursul râului Marița. Mustafa Kemal a emis o proclamație prin care amenința cu pedeapsa capitală orice soldat turc care ar fi atacat civilii din Smirna. Cu doar o zi mai înainte de cucerirea orașului de către turci, mesagerii lui Kemal au distribuit fluturași cu acest ordin scris în limba greacă. În același timp, Kemal afirma că guvernul de la Ankara nu
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și confuzie care a urmat, o bună parte a orașului a fost distrusă în timpul unui mare incendiu, iar proprietățile grecilor au fost jefuite. Modul în care a izbucnit incendiul este disputat până în ziua de zi. Dacă unele surse condamnă armata turcă pentru incendierea orașului, altele consideră că a fost vorba de un accident. Istoricul și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee a afirmat că a vizitat regiunea și a văzut satele grecești incendiate. Mai mult chiar, Toynbee a afirmat că soldații turci
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
turcă pentru incendierea orașului, altele consideră că a fost vorba de un accident. Istoricul și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee a afirmat că a vizitat regiunea și a văzut satele grecești incendiate. Mai mult chiar, Toynbee a afirmat că soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor au fost incendiate, iar cel al turcilor nu a fost atins de foc, face ca teoria conform căreia armata turcă sau extremiștii turci ar
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a afirmat că soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor au fost incendiate, iar cel al turcilor nu a fost atins de foc, face ca teoria conform căreia armata turcă sau extremiștii turci ar fi responsabili pentru dezastru să poată fi luată în considerație. După ce turcii i-au înfrânt pe greci și au recapturat İzmirul (Smirna), ei au amenințat forțele franco-britanice staționate lângă Çanakkale (Chanak) pentru protejarea zonei neutre a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor au fost incendiate, iar cel al turcilor nu a fost atins de foc, face ca teoria conform căreia armata turcă sau extremiștii turci ar fi responsabili pentru dezastru să poată fi luată în considerație. După ce turcii i-au înfrânt pe greci și au recapturat İzmirul (Smirna), ei au amenințat forțele franco-britanice staționate lângă Çanakkale (Chanak) pentru protejarea zonei neutre a Dardanelelor. Dacă francezii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
părăsit teritoriul Greciei. Grecii au fost ajutați în primul an de război de faptul că trupele britanice au invadat Strâmtorile, partea cea mai bogată și mai populată a Turciei, și de acela că trupele franceze au atacat în sud trupele turce și au ocupat orașe importante precum Adana. De asemenea, turcii au fost implicați și în luptele cu armenii din răsăritul țării. După ce situația pe fronturile de sud și de est a fost stabilizată, turcii au putut transfera întăriri în lupta
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
forței de muncă din țară și a economiei slab dezvoltate. Structurile logistice ale armatei elene au fost depășite relativ repede de amploarea sarcinilor care îi reveneau în condițiile lungirii continui a liniilor de aprovizionare și a atacurilor constante ale milițiilor turce. Aprecierea făcută de liderii militari eleni că o armată atât de numeroasă se poate aproviziona în timpul ofensivei doar folosind resursele locale sa- dovedit eronată. Odată cu deteriorarea situației aprovizionării trupelor elene, cea a trupelor turce s-a îmbunătățit continuu. La început
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]