KorAP: Find »[drukola/base=turna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...180 181 182 ...433 >

10,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
că numai gura-i de el când îl tot invita pe domnul V. la o bere. Ei bine, m-a încercat pe mine, la „Academia“ cu mese de lemn, cu cinci halbe de bere (parcă eu eram curcan, să-mi torni băutura pe gâtlej... ), fără mâncare - bănuiesc că de-aici vine ceața subțire prin care continui s-o privesc pe Zina, afundată în lectură. Douăzeci de ore, deci, de când n-am pus în gură decât niște Brezeli, covrigeii care au făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-lea, cu candelabre de cristal care-și trimit ramurile sunătoare în capul și urechile lui T. de cum a început să pășească, făcându-și curaj, înainte prin saloane. La masa bună din sufragerie, pentru care îl chemase de fapt, i-a turnat o lacrimă de whiskey vechi. De ce Dumnezeu nu-i dăduse din palinca aia pe care-o tot păstra din toamnă la noi? În fine. Și tu te-ai lăsat încuiat cu ea-n casă? întreabă Zina cu un aer oripilat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
polițaii care-și beau pe repede nesul. Acum, de exemplu, sunt în actualitate listele de securiști din Academia Cațavencu: ce vrea, domn’e, cu listele alea, ce mare căcat, nu-i știi și fără asta pe ăia care te-au turnat? întreabă furios subofițerul bine hrănit, cu capul înfipt parcă mai jos de umeri nu numai acum, în încotoșmănarea de iarnă. Ce-ți folosește acuma dacă-i știi, bre? Te-ai făcut mai dăștept? ai obținut loc de muncă? Mărite domn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
a mai supărat inima, el spune că vasodilatatorul dintr-un pahar respectabil ajută; dacă ar fi să mă iau după tovarășul de aseară, nu poate să-i plesnească inima, fiindcă n-are. Ăsta, domnule, a băgat oameni la pușcărie, a turnat cât a putut, în asta e profesor, în delațiune! Probabil ceea ce am numit deja self respect nu-i permite profesorului să se afișeze în cârciumioara noastră mai ieftină, la Carmen, după cotul liniei de tramvai. Pe mine mă atrăsese totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
specială și pentru ceea ce se va întâmpla aici în casă peste șase-șapte ore, un fel de nuntă la care nu va putea să se distreze, tot urmărindu-l pe Don Ciocan, care are aerul că se dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Puțin emoționată... Știi cum e. Nu‑mi vine să cred că Tom al meu se însoară! Știu, zic înțelegătoare. Ca ieri eram copii și ne plimbam cu bicicletele amândoi! — Mai ia un sherry, Janice, spune Maureen cu căldură și‑i toarnă un lichid maro închis în pahar. O să te ajute să te liniștești. — Of, Becky, zice Janice și îmi strânge mâna. Cred că și pentru tine e o zi la fel de grea. Știam eu. Încă mai crede că‑mi place de Tom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
praf pe toți. — Și tu o să‑i faci praf pe toți la testul video, zice Luke, în clipa în care de masa noastră se apropie chelnerul, cu primul fel de mâncare - cele mai extraordinare sculpturi făcute din vietăți marine. Ne toarnă vinul și Luke ridică paharul pentru un toast. În sănătatea ta, Becky. O să ai un succes uriaș. Nu, tu o să ai un succes uriaș, răspund, simțind că strălucesc de plăcere. Amândoi o să avem succes uriaș! Poate e de la Bellini, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe gât. Își toarnă ceva de băut și apoi rămâne tăcut. De la geam, văd întregul Manhattan. Se înserează și se aprind luminile la ferestre, până departe în zare. Dar lumea s‑a restrâns la această cameră; la acești patru pereți. N‑am ieșit deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

felinarele orașului. Într-o noapte, se oprește la ușa lui Zhang Min, regizorul piesei Nora. Ciocăne. El e acasă și e mirat de vizita ei. Ea întreabă dacă poate să intre. El îi dechide ușa, îi oferă un scaun, îi toarnă ceva de băut, îi spune că soția și fiica lui nu sunt acasă. Ea izbucnește în plâns, hohotind, și îi spune povestea ei. El are tot timpul și toată atenția din lume pentru ea. Întotdeauna a adorat-o. Beau. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
profită de ele. Folosește-ți capul. Ia-o și așa. În Yenan, e o altfel de grădină a iubirii. O femeie iubește un bărbat pentru ceea ce este el în stare să facă pentru China. O localnică intră cu ceainicul. Îi toarnă ceai lui Kang Sheng, apoi mie. E tânără, dar are riduri adânci, sculptate de vânt. Kang Sheng adaugă: La Yenan, înălțimea unei femei este gradul pe care-l are bărbatul ei. Râde ca de o glumă bună. Sunt sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
El sparge tăcerea. Am auzit de la tovarășul Kang Sheng că ai dificultăți în înțelegerea anumitor idei din cuvântarea mea. Da, răspunde ea, îmi cer din nou scuze că vă deranjez. Plăcerea e de partea mea. Se ridică și îi mai toarnă niște apă fierbinte în ceașcă. Așa cum spunea Confucius, fiecare e dator să găsească bucurie în a-i învăța pe alții. Ușa mea îți e deschisă. Vino oricând ai întrebări. Există un formalism când fac pe profesorul și elevul. Apoi el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună ca o scrisoare de protest, râde el. Ea zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
roșii, yame, fasole și dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul. Îl urmărește cum examinează cu interes capetele plantelor de bumbac. Își aduce aminte că, odată, el i-a povestit că mintea lui lucra cel mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
său și îmi arată ce trebuie să învăț și de ce anume trebuie să mă dezvăț. Și, în cele din urmă, ce trebuie să îndur în schimbul nemuririi. Îi zic că mi-am spălat bine urechile - ascult. Atunci, Kang Sheng începe să toarne. Otrava neagră, apă din cuvinte, detalii și fapte teribile. Cu vocea sa netulburată, cu ritm regulat, lichidul circulă prin urechea mea, prin gât, piept, în jos. E vorba despre Mao. Exercițiul lui de longevitate. Uite numărul virginelor pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

cuvintele ei altfel decât au fost rostite, adicè din politețe, se întoarce spre aparatul de cafea, timp în care ochii mei nu se pot opri sè nu coboare pe delicată suplețe a femeii rèsucite spre, Sè îți pun zahèr? a turnat, apoi, pe rând, în cele douè cești, mirosul puternic al cafelei, error line 7, Eu nu știu sè fac nimic altceva în afarè de programe, nu mè pricep la artè, de ce îi spun asta când ea așteaptè de la mine un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
e ceasul, opt și ceva, face cafeaua! Spunându-și, fèrè remușcèri, cè acum ar fi trebuit sè fie dupè toate ceasurile din lume la biroul lui de la Institut, din noaptea asta, însè, totul avea sè se schimbe, știu asta! Îmi torn cafeaua și îmi aprind o țigarè, dar stomacul meu, inflexibil în exigențele sale fiziologice, îmi transmite avertismente repetate, mè reped sè înghit o felie de șuncè, îmi amintesc cè nu sunt singur, cè dincolo, în camerè, în patul meu, doarme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
șase jumètate, trecând în camerè, deschizând sertare, cèutând, în final, gèsesc trusa gillette, cadoul frumos ambalat de cètre soția lui Șerban, gillette gel, after shave, gillette balm, shaving foam, Perfect! revin în baie și desfac capacul noului after shave, îmi torn în palmă stângè, apoi, dupè ce așez sticluța pe poliță din fața oglinzii, îmi frec bine obrajii, dar noul miros, persistent, mè surprinde în mod straniu, neînțeles, parcè ar fi un miros cu mii de brațe, care încolècindu-se în jurul meu, mè

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

ai suferit În acești ani, degeaba... * Te apropii zâmbind larg, fericit, chiar dacă ei continuă să vorbească Între ei cu glasuri scăzute, de parcă nu te-ar fi zărit, de parcă nu ți-ar auzi pașii... Nici unul nu ridică privirea spre tine, Își toarnă doar unul altuia, În pahar, vin, apă. Și tu, care ai făcut atâta drum până aici, atâtea nopți chinuite ai alergat prin trenuri pline de controlori și soldați, tu ești prea obosit ca să le mai guști gluma. Și, dacă ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
plecat afară, Înțelege, străine! Noi n-avem nici un neam dincolo! Noi n-avem nevoie să plecăm din țară! — Noi n-am ieșit niciodată de la noi din curte! — Feriți-vă! Face doar pe nebunul, ca să audă ce zicem și să ne toarne după! Dacă ai fi el, nu te-ar fi lăsat să treci frontiera! Dacă ai fi el, n-ai căra valize cu fermoarul rupt și legate cu sfoară! Dacă ai fi el, ai fi mort În Donbass! La Stalingrad... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Hai, pune-i ceva pentru drum, nu te mai moșmondi atât! Uite aici o pungă de plastic, mere, pâine, ia ce-ți iei de aici și du-te! * Ți-au Întors spatele, mănâncă liniștiți, cu ochii țintă În farfurie, Își toarnă binevoitori unul altuia În pahare vin, apă. Sunt eu, sunt al vostru! Uitați-vă bine la mine, le strigi, sunt fiul, fratele, nepotul, vărul vostru! Eram cu toții Împreună acum trei luni, acum treizeci de ani... Ne știm doar din leagăn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
degetele Încovoiate, spre sticla de cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel Agâp! al lui, celălalt o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Încovoiate, spre sticla de cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel Agâp! al lui, celălalt o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
făcea zilnic doar În sufrageria unde stăteam cu toții. Salariul de avocat al tatei, care refuzase să intre În NSDAP, la național-socialiști, ne ajungea tot mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
până acum nici măcar de mine prea lămurit cum de am știut, nepreafiind la curent cu topografia Complexului. Și pe urmă tot eu m-am Întors către cei câțiva care mai erau cu noi, așadar către corul antic: — ...Nu-i mai turnați, bă, lui Mihnea, nu vedeți că-i matol? le-am spus. Din păcate Însă, era deja târziu, Mihnea dădea să deschidă ușa dinspre balcon, așa că prima rundă a Încheiat-o Cătă: — Închide-o dracului! Nu ți s-a luat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]