5,010 matches
-
slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja, în condiții de tensiune extremă, bărbații aveau tendința să devină inerți, în timp ce femeile fie devin inuman de practice, fie se prăbușesc cu totul. Evident, Marie făcea parte din a doua categorie, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
subsol. Din păcate, s-a întâmplat ca Marie să dea peste el și, prin urmare, ea este în stare de șoc. Totuși, ar trebui să reia repetițiile începând de mâine, după ce apucă să-și revină. Făcu o pauză. Mare fu uimirea tuturor, chiar mai mare decât dacă MM i-ar fi ciuruit pe rând cu mitraliera pe toți cei de față. — După cum am spus, nu are prea mare legătură cu noi. Corpul era acolo de ceva timp, deci nimeni din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor cu ea. Ambițioasă. Presupun că de aceea a avut o aventură cu Philip. De fapt nu-i plăceau bărbații. Probabil că a făcut-o pentru că o ajuta în carieră, nu pentru că așa a vrut cu adevărat. O priveam cu uimire. —Ai știut tot timpul că avea o aventură cu Philip? — A, nu. De fapt, nici acum nu sunt sigură. Deși, asta crede poliția. M-au întrebat dacă-mi aduc aminte să-i fi pomenit vreodată numele, iar eu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tocurile mele și sprijinindu-mă de balustradă. Lurch, care ținea isonul cântecului ce se auzea, fluierând printre dinți, se întoarse rapid și aproape că-și mușcă vârful limbii care îi atârna într-un colț al gurii. —Sam? zise el cu uimire. Parcă ai apărut dintr-o reclamă la parfumuri. —Mulțumesc. Cred. Auzi, ai pus toate cadourile în cabine? Am uitat să-ți dau telefon azi să-ți aduc aminte. —La cât am muncit? Le-am pus, cum nu! Eu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aflu la o petrecere la care cunoșteam atât de mulți oameni încât nu trebuia să faci conversație cu un străin sau cu o sticlă de votcă. Primul peste care am dat a fost Matthew, la vederea căruia am clipit de uimire. Se vedea de la o poștă că era entuziasmat de succesului producției, lucru deja evident, și fața lui căpătase o culoare pe care nu o avusese până atunci. Și nu purta ochelarii. Fără ei, era aproape frumos. Era pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă Hazel avusese dreptate și el nu flirtase cu Tabitha decât la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe buze, dar care mi s-a părut binevoitor. Ne-a poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă, am văzut trecând prin fața noastră, spre marea mea uimire, un mare număr de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ale lumii și care nu precupețește căutarea cunoașterii direct de la sursă, oricât de îndepărtată ar fi aceasta; auzindu-l cum povestește cele petrecute între mine, trimisul puternicului sultan al Andaluziei, și emisarul regelui Ferdinand, nu-mi pot ascunde admirația, uimirea și surprinderea, deoarece nu eu sunt cel care i-a povestit acele fapte. Trebuie să recunosc de altfel că ceea ce spune nu e departe de adevăr. I-aș reproșa doar că a înfățișat lucrurile în modul în care ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie și să se răsucească grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit fiind de o gloată smintită și pestriță care umplea văzduhul cu zbieretele ei. Cum să nu te cuprindă frica? Am strigat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp îmbrățișați, bătându-ne zdravăn pe umeri cu gesturi care vădeau prietenia ce ne lega, uimirea, dar și durerea îndepărtării. Harun m-a introdus mai întâi în cort, apoi m-a prezentat lui Aruj ca pe un renumit poet și un diplomat, dar eu n-am înțeles motivul decât mai târziu. Corsarul vorbea ca un rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
revină, să se convingă că putea fi mult mai rău, că puteau s-o omoare, când i se întinse o mână. Era a unei femei care se uita la ea, cu o figură ce părea expresia pură a grijii și uimirii. Trecu ceva timp până când trăsăturile i se destinseră. —Sunteți doamna din America. De la casa Aweida. Expresia de îngrijorare reapăru. Ce faceți aici? Asta o obligă pe Maggie să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aveai experiența necesară. Te-ai împrietenit cu nebunul ăla din Africa și ne-am gândit că, într-un context potrivit, ai face același lucru și aici. Și l-ai făcut. Cum spuneam, ar trebui să fii mândră. Un moment de uimire, urmat de un sentiment ciudat, unul pe care Maggie nu îl mai cunoscuse înainte, ca și cum ar fi primit o lovitură dinăuntru. Deci despre asta era vorba de la bun început. Maggie auzi din nou vocea lui Judd Bonham, când o cooptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
când ultimele secunde ale anului au o reverberație mai puternică, dar și loviturile puternice ale mulțimii în porțile Bastiliei.) MAMA (Privind fascinată la coborârea ceasului.): Ce-i asta? ORBUL (Neajutorat.): Ce? Care? PRIMUL BĂRBAT (Însoțit de ceilalți în exclamații de uimire) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A sosit! ORBUL: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul! ORBUL: Ești sigur? A sosit ceasul? Putem începe? OMUL CU SACAUA (Pentru sine.): A sosit ceasul Revoluției! TOȚI: A sosit ceasul Revoluției! VIZITATORUL: Domnilor, mai sunt câteva minute șt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să se mai repete, domnule. CĂLĂTORUL (Își scoate pălăria și începe să-și facă vânt cu ea.): Sper. (Treptat, privirile celor trei personaje inițiale se ațintesc asupra CĂLĂTORULUI; privirile sunt păHYPERLINK "http://trun.se"trunse în același timp de amuzament, uimire și milă.) CASIERUL (Revenind.): Nu e băiat rău... Doarme toată ziua în cărucior... Nu trebuie să-l judecați prea aspru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă interesează. CASIERUL (Neașteptat de persuasiv.): Trebuie să vă intereseze! De fapt e chiar băiat bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
călca pe nervi inclusiv când se chinuia să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă, că aș putea să mor. În același timp, mi-am dat seama cu uimire că niciodată până acum, dar absolut niciodată, nu mă gândisem la moarte. La moartea mea mă refer. Omisiune gravă, de neiertat, pentru că, vorba unui prieten al tatei: domnule, o dată moare omu’ În viață, ce pana mea... 10 Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când am avut inspirația să deschid computerul de pe biroul din cameră. Nu era parolat, monitorul afișa un singur folder care, la rându-i, conținea doar un fișier. Dar ce fișier! În ordine alfabetică, subteranii Îmi defilau pe dinaintea retinei lărgite de uimire: nume ilustre, În măsură să onoreze cea mai pretențioasă academie, fiecare cu fotografia și CV-ul aferente, dispunerea pe birouri, plus câte o adresă de e-mail și un număr de telefon. Tipul care Îmi servise de șofer de la aeroport era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de Paris. 13 - Vedeți, domnule Adam, că am avut dreptate pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de uimire, dar - de ce să nu fiu sincer? - și animat de un Început de speranță. Fără obiect, fără rațiune - speranță, pur și simplu. - Intuiția mea feminină Îmi spunea că o să ne mai Întâlnim undeva, cândva, și uite că nu m-am Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și pentru un spațiu atât de vast cum este ceea ce numim istoria universală. În al doilea rând, și cel mai important Însă, pe măsură ce mă Încăpățânam să găsesc legături, similitudini sau măcar asemănări parțiale Între fenomenele cu pricina, am realizat cu uimire că numitorul lor comun, elementul care le unea subteran era tocmai coloratura, cum să zic?, pozitivă a tuturora, faptul că, În mod indubitabil, ele se constituiau În segmente, În desfășurări progresiste ale timpului istoric respectiv. Or, asta nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
naturală a timpului În Univers este a lor, nu a noastră. Acesta este motivul eșecului sistematic al oamenilor de știință de pe Terra II, ca să zic așa, de a penetra tainele Universului. Dar asta e altă problemă... Profit de faptul că uimirea v-a cam luat graiul ca să continui. Superioritatea de ordin tehnic i-a ajutat să construiască un model identic al Pământului Lor, o dublură extrem de reușită, de altfel, și s-o plaseze În circumstanțe planetare așijderea identice: aceeași distanță față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reacție de perplexitate când m-am aflat În situația dumneavoastră. Știu, de asemenea, că, În aparență, ceea ce v-am spus acum spulberă o mulțime de iluzii umaniste pe care le cultivăm de câteva milenii, dar asta e. Eram copleșit. De uimire, În primul rând, dar nu numai. Ceea ce auzeam suna straniu, incredibil, aiuritor. Cu atât mai aiuritor cu cât, era evident, Roger Howard nu glumea și nici nu-și bătea joc de mine și de naivitatea mea Într-ale fizicii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a ridicat În picioare ceremonioasă: - Să mai facem o dată cunoștință. A treia oară... Numele meu este Eveline Fontaine, fostă Bârsan, născută Corbu. Sebastian Corbu a fost bunicul meu. 26 Mi-au trebuit câteva minute bune să-mi revin din uimire. Era prea mult pentru prea puținul timp scurs din momentul in care fusesem smuls de pe orbita existenței mele cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil și s-ar fi purtat mai comme il faut În Împrejurările respective, și aceasta mă mai consola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]