4,882 matches
-
populare - și legea sau normele erau la bunul plac al fiecăruia. Sintagma „deontolo gie jurnalistică“ nu era încă inventată pe plaiurile noastre. Ziariștii se întreceau care mai de care să scrie o presă a faptului divers, în care se urmăreau uimirea și fascinarea publicului cu fapte ieșite din comun. Au fost contabilizate toate crimele sau accidentele petrecute pe teritoriul țării (și astfel, strânse la un loc toate grozăviile, publicul a tras concluzia că „sa înrăit lumea“), ba mai mult, jurnaliștii au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are nevoie de scutieri ca Sancho Panza
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o formă de piramidă, iar lîngă o piramidă n-are sens să vorbim despre fericire, ci despre ceea ce am putea opune curgerii timpului. Zeul se scufundă Într-o ezitare pentru a-și consolida echilibrul. Și dacă filosofia a pornit din uimire, cum afirmă Aristotel, există multe motive de nedumerire ca Ianus nu este un zeu iubit. În fapt, ceea ce mă atrage și mă irită la el este echivocul. Nimic nu distinge o față de alta și totuși e greu de găsit printre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
blond plin de alge și de spumă, tu, zeiță, umpli de Încîntare tot ce e uman În noi. Pentru că toată desăvîrșirea frumuseții tale poartă urma unei mîini omenești ca și coloanele Parthenonului. Nicăieri ca acum n-am Înțeles mai bine uimirea perșilor În fața elinilor, care stăteau pe o bucată mică de pămînt arid, În fața mării, și discutau despre fericire. În carnea ta, zeiță, palpită toată această sete de fericire, toate speranțele și temerile trupului Întins pe nisip, lîngă marea Înflorind În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a fost smuls necunoscutului s-ar sălbătici la loc. Teama de a fi descendent e absurdă. Ironiile contra epigonilor vor să lovească, de fapt, În gestul care mimează uimirea exploratorului În loc să facă, după puterile sale, terenul să rodească. Ezit să cred ce zicea Delacroix, că geniile nu se afirmă prin noutatea ideilor, ci prin acea idee fixă că nu s-a spus destul ceea ce s-a spus, dar e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vremea aceea Părintele era foarte bolnav; nu fusese nicicând obișnuit să trăiască cu siguranța că va avea parte de încă o zi de viață, iar când cineva spunea: „Voi face cutare lucru peste opt zile sau peste cincisprezece”, Părintele, cu uimire parcă, nu ezita să spună: „Cum? Gândiți că veți trăi atâta?”. Totuși, de această dată, spuse că nădăjduia să mai trăiască trei sau patru luni, ca să termine de istorisit. A doua zi l-am întrebat când ar vrea să începem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am păcătuit, după însușirile Lui, comparându-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea; dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunătatea Lui cu răutatea mea. 60. Al cincilea punct. Un strigăt de uimire însoțit de o afecțiune crescândă, cugetând la toate creaturile, privind la felul în care m-au lăsat și m-au ținut în viață; îngerii, care sunt sabia dreptății dumnezeiești, cum m-au răbdat, m-au păzit și s-au rugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atunci când își ținea copilul în brațe își amintea mereu de ea. În cele din urmă, Carlina își aminti că uneori el o încânta cu flori, buchete mari, în special gladiole roz pe care i le punea în brațe. Atunci transformă uimirea în tăcere și în lacrimi de bucurie. Orice femeie se topește în fața unui buchet de flori sau a unei bijuterii frumoase. Când Carlina părăsise pentru totdeauna căminul conjugal, lăsase și un bilet de adio: ,, Îmi pare rău că soarta ne-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui mai mic. Locuința era compusă din două camere, era mobilată frumos și curată ca un cub de zahăr. Deasupra unui recamier atârna un tablou cu două personaje. La vederea lui, Carlina se blocă pur și simplu rămânând mută de uimire. Scoase o exclamație și făcu un pas împleticit îndărăt. Se uită prin cameră ca după o strajă care s-o apere. Își aminti de fetișcana aceea cu fustița de-o palmă, cu găuri în obraji și foarte îndrăzneață care escalada
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acasă cu un taxi, Valentin vorbea la telefon pe un ton exasperant, trădând faptul că aflase vestea despre dispariția lor din spital. Când doctorul ajunsese în salon cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire iar pupilele păreau că i se opriseră în loc. - E o glumă?, întrebă el încercând să schițeze un zâmbet forțat spre una din asistente. - Îmi pare foarte ciudat. Cum poate o mamă să facă ceea ce a făcut? Pare imposibil. - Mi s-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca cineva să-i dea într-o bună zi o veste nemaipomenită și să-l scoată de acolo. Când maică-sa plecase și-i spuse că va rămâne acolo pentru mai mult timp, el rămase surprins, făcu ochii mari de uimire și-i zise : - Da mamă, dar vin și eu cu tine! - Poate că ai dreptate, s-ar putea să fie alegerea cea mai bună, dar momentan ești mai în siguranță aici, acasă. Trebuie să rămâi până termini anul școlar, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unul pe altul în ochi, pentru ultima oară. Ordinul de foc îi absorbise ca iuțeala fulgerului dintr-o dată pentru totdeauna. Scena executării fusese atât de rapidă, o căzătură într-un vid imens, iar cetățenii țării abia își țineau răsuflarea de uimire. Mulți dintre ei au sperat că vor avea parte de o judecată așa cum își doriseră. Inevitabilul se produsese. Soții Ceaușescu, foști conducători ai țării în perioada comunistă, fuseseră învinși și secerați de gloanțe lângă zid. Cineva se apropiase de ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de poliție în apropierea gării din Solnok. Aproape că uitase cine și cum o salvase de un avertisment. Era ora șapte dimineața. Privea ceața ușoară care plutea prin fereastra casei în care locuia și cu ochii pe jumătate închiși de uimire, zări din nou privirea acelor ochi albaștri și triști pironiți spre ea. Își aduse mâna la frunte vrând parcă să se asigure că nu o luase razna, apoi deschise larg ușa, ieșind afară să vadă realitatea. Leon, cu același surâs
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la recepție le ceruse actele de identitate pentru a putea inchiria o cameră. Acela fu momentul în care Carlina nu mai putea ascunde adevărul. Leon află că ea era mai mare cu zece ani decât el și rămase tulburat de uimire, iar pentru câtva timp nu mai scoase nici un cuvânt. Nimeni nu putea ști ce gândea el atunci, dacă era dezamăgit sau doar uimit. - Te deranjează vârsta mea? Tu ai ținut morțiș să știi câți ani am. - De ce n-ai vrut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de origine și de orașul său din provincie. În fiecare zi se hrănea cu zorile dimineților, strivind cu privirea roua de mărgăritare. Fiecare zi ar fi vrut să-i fie ca azi. Parcă le vedea fețele alungite și pline de uimire ale prietenilor săi după ultimul său joc. În apropierea hotelului se auzea un râu șipotind pe vale. Apele care se adunau pentru a forma acest râu se izbeau la punctul de întâlnire, iar zgomotul ajungea până în camera lui Alin, umplându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în restaurantul de la parter pentru a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era ca și când ar fi văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa care lucea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
proiecte de aeroplan, de elicopter, al elicei și al parașutei. Genialul artist, matematician, fizician, astronom și inginer care a prevăzut cucerirea spațiului aerian de către om, nota: „marea pasăre își va lua zborul, iar omul desfășurând aripile va umple lumea de uimire”. Dacă genialul inventator ar vedea elicopterul, avionul, deltaplanul și parașuta, ar fi foarte mândru de invențiile sale. Leonardo da Vinci are o rugăciune celebra care-i poartă numele: și a mai scris printre altele: ; ; ; [6]. Până la sfârșitul secolului al XVIII
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trag ceva pe mine înainte să plecăm. — Ce-ai zice să te ajut să-ți alegi ținuta? zic ferm, și mă duc țintă spre șifonier. Deschid larg ușile acestuia, pregătindu-mă pentru un șoc - și rămân cu gura căscată de uimire. Nu-mi vine să cred. E cea mai extraordinară colecție de îmbrăcăminte pe care am văzut-o în viața mea. Costume de călărie, rochii de bal, croieli din anii ’30 se luptă pentru spațiu cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în urmă cu un an și am savurat fiecare clipă. Normal că da. Însă în subconștient, în străfundurile minții mele, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum a fost de Crăciun. Credeam că mami o să fie devastată când o să-i spun că Luke și cu mine nu venim de sărbători, și mi-au trebuit zile întregi să-mi adun curajul de a-i spune. Dar, spre uimirea mea, n-a părut deloc atât de șocată cum credeam și mi-a spus să nu-mi fac griji, că ea și tati vor petrece în mod sigur o zi minunată cu Janice și Martin, și că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
faci că i-a intrat lui Randall ideea în cap și zice păi, poate dau o raită să mă uit un pic. Și stai Danny și coase toată noaptea ca un nebun... — Toate astea le-ai făcut azi-noapte? zic cu uimire, și întind mâna după un tricou. O bridă de piele se desprinde și cade pe jos. Da, OK, poate că finisajul nu e chiar la nivelul standardului meu obișnuit, spune Danny defensiv. Te rog nu mai pune mâna pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de el până acum. Au! face Tracy brusc, și-și ia repede mâna de la tricou. Un bold! — Un bold? o îngână Christina. Dați-mi-l puțin. Ia tricoul care arată ca după bătălie și se uită la el cu maximă uimire. Apoi zărește tăblița laminată a lui Danny. Vai, cât sunt de proastă. De ce n-am luat măcar chestia aia? Christina citește ce scrie pe tăbliță și expresia i se schimbă. Ridică ochii și îmi întâlnește privirea, și îmi stă inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uitătură extrem de critică, întinde tricoul pentru a-l privi cum trebuie... și, în clipa în care face asta, una dintre mâneci îi rămâne în mână, lăsând în urma ei o cusătură deșirată. Toți cei prezenți se uită la ea muți de uimire. — Așa e modelul, spune Danny, un pic cam târziu. E o... abordare a designului din perspectivă deconstructivistă... Christina scutură din cap ferm și pune tricoul înapoi. — Dragă tinere, este evident faptul că ai fler. S-ar putea să ai chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nuntă, nici despre luna de miere... Nici măcar despre unde o să ne mutăm! Proprietăreasa vrea să ne dea afară din apartament și încă nu ne-am găsit o altă locuință, și nu știu când o să începem să ne căutăm una... Spre uimirea mea, o lacrimă începe să-mi șiroiască de-a lungul nasului. Asta de unde-a mai apărut? — Dar, în afară de asta, ești bine, zice Christina. — A, da! Îmi șterg repede fața. În afară de asta, totul e super! — Becky! Christina clatină din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de a-i face prea tare pe plac mamei tale, spune Christina. E un instinct foarte normal și generos. Dar câteodată trebuie să te pui pe tine pe primul loc. La nunta mea, de pildă... — Ai fost măritată? zic cu uimire. Nu știam. — Ei, a fost cu mult în urmă. N-a fost să fie. Poate din cauză că am urât din suflet fiecare secundă a nunții. De la muzica de la ceremonie și până la jurămintele pe care mama a insistat să le scrie ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]