4,931 matches
-
umilit pentru a rămâne alături de popor, pentru a nu lăsa pruncii mei fără casă, fără mâncare, fără îmbrăcăminte, fără prezența ocrotitoare a tatei. Constrâns de responsabilitatea pe care o aveam față de familie și față de creștinii încredințați spre păstorire, am acceptat umilința, dezonoarea, așa cum femeia canaaneancă, pentru a-și salva fiica bolnavă, a aceptat umilința de a fi comparată cu o cățea care se hrănește cu firimiturile care cad de la masa stăpânului ei. Am suportat chinurile regimului securist, din ianuarie 1957 până în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
casă, fără mâncare, fără îmbrăcăminte, fără prezența ocrotitoare a tatei. Constrâns de responsabilitatea pe care o aveam față de familie și față de creștinii încredințați spre păstorire, am acceptat umilința, dezonoarea, așa cum femeia canaaneancă, pentru a-și salva fiica bolnavă, a aceptat umilința de a fi comparată cu o cățea care se hrănește cu firimiturile care cad de la masa stăpânului ei. Am suportat chinurile regimului securist, din ianuarie 1957 până în decembrie 1989, iar cei care au organizat răpirea și terorizarea mea cu alternativa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
acest aspect al vieții mele de „turnător”, ci chiar prin acel articol din 1991 m-am denunțat ca „turnător”. Mi-am amintit, în nesfîrșita mea dramă, de vorba din popor: „Să nu-i de Dumnezeu omului cât poate să rabde. Umilința aceasta forțată m-a ajutat să înțeleg și să practic adevărata smerenie creștină. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Copii mei au fost salvați. Cristina este doctor în chimie macromoleculară la Institutul Petru Poni din Iași, Suzana este profesoară de pian
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
au fost siliți de nimeni să lupte până la moarte pentru credință și pentru neam, nici împotriva politicianismului de pe timpul regelui Carol al II-lea, nici de pe timpul comunismului. REPET: Toate crimele , tot jaful, tot dezastrul țării, toate suferințele și toate umilințele la care a fost obligat poporul nostru timp de 45 de ani, ar fi fost evitate dacă în anul 1921, conducă torii României ar fi luat în serios semnalul de alarmă dat de Corneliu Zelea Codreanu care a așezat pe
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
propune soluția specială a vieții monahale. Pentru a Împiedica infiltrarea noului karman este nevoie de „tripla supraveghere (gupti) a activităților sale mentale, verbale și corporale”. Această supraveghere complexă este completată cu respectul vieții și prac ticarea celor zece virtuți: „răbdare, umilință, dreptate, puritate, sinceritate, stăpânire de sine, severitate, abstinență, sărăcie și supunere”. Rezultă un veritabil mod de viață. În conformitate cu el, călugărul jaina va îndura cele 22 de neplăceri, printre care „foamea, setea, frigul, căldura, ciupiturile insectelor, seducția feminină, ocările, dezamăgirea de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt singura lor aspirație și nu mai văd
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rușinea de sine și individul se condamnă pentru eșec. Se conturează astfel complexul de eșec, este dramatizat eșecul personal, situațiile sunt abordate cu o stare de angoasă, acuzare de sine, autopersecuții. Idealizat, acest complex se leagă de puritatea morală, de umilință, de concepția că prin comportamentul personal, prin altruism, păcatul poate fi răscumpărat. În forma supracompensată, persoana nici nu bănuiește existența complexului, este mândră de sine, nu încearcă nici o vinovăție și justifică corectitudinea faptelor sale. Mulțumirea de sine și de acțiunile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
n-am milimetru ca să măsor că tu ai trei centimetri sau un milimetru, sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți”. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci Într-o cameră și patruzeci În cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că tu ai trei centimetri sau un milimetru, sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți”. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci Într-o cameră și patruzeci În cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea... Și În hol am văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte buni, tineret. Unii dintre foștii mei elevi, studenți, medici... Dar credeți că sunt respectați foștii deținuți? Știți cum e? Nici n-avem nevoie să ne bage În seamă. Ce-am pierdut, nimeni nu poate da Înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tineret. Unii dintre foștii mei elevi, studenți, medici... Dar credeți că sunt respectați foștii deținuți? Știți cum e? Nici n-avem nevoie să ne bage În seamă. Ce-am pierdut, nimeni nu poate da Înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintre ei au murit după aceea În pușcărie. Îi mai scotea și Îi bătea iarăși pă adventiști, care nu voiau să lucreze sâmbăta, pentru că așa era religia lor... Aceștia erau foarte Încăpățânați, motiv pentru care acțiunea lor era socotită sabotaj... Umilințele acestea se Întâmplau mai ales datorită comandantului de la Țăndărei, care era un om foarte rău. Nu-i mai rețin numele... Acesta Îi bătea mereu pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oamenilor.“18 Rămas în Bucureștii tuturor suferințelor în lunile grele ale ocupației, neobositul gazetar - care nu concepea să colaboreze cu inamicul - va fi nevoit să-și acorde o mai îndelungată perioadă de nedorită odihnă; își va nota însă, cu revoltă, umilințele îndurate alături de cei rămași în orașul vremelnic ocupat. Pentru activitatea sa ziaristică patriotică, va fi internat - alături și de alți confrați (în total vreo 60 de ostatici) - la Hotelul Imperial din Capitală. Amintirile sale din perioada ocupației, scrise spontan, dar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi prea mare De nu te-i duce cum ai venit! Ochiu-ți de șerpe nu mai mă-nșală El fericirea mi-a otrăvit; Schimbând-o-n soartă tristă, fatală, Du-te, dar, du-te cum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
emisiunile lor de la „Europa liberă”, nu-l mai scot din „piosul cu duhul Pompiliu Marcea”? în centru, ne-am despărțit, el pornind să descopere Iașul, iar eu, împreună cu Trandafirii, plecînd în căutarea unei florării. *Va trebui să povestesc cîndva „micile umilințe infinitezimale” (Max Gallo) pe care le-am suferit în liceul militar, în școala de ofițeri, în facultate și după terminarea ei. Va trebui, de pildă, să vorbesc despre pedeapsa nedreaptă de a lustrui, în genunchi, mozaicul unui lung culoar sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un coleg de la cealaltă companie, care încercase să improvizeze un aparat de radio. Cu toate acestea, nimănui nu i-a păsat de emoțiile mele, nimănui nu i-a trecut prin cap că ar trebui să fiu consolat după ofensa și umilința care mi se făcuseră. Faptul că eram „nepot de american” a fost, fără îndoială, principalul motiv pentru scoaterea mea din armată în iunie 1958. De vină era, ca și acum, în 1982, „conjunctura internațională”, încă de pe atunci nefavorabilă mie. Sovieticii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebuie să efectueze un cooperator, cît grîu și cît porumb îi revine dacă le îndeplinește? Etc., etc. Redactorii n-au știut anumite răspunsuri, în legătură cu altele s au bîlbîit, s-au „blocat”, le-au încurcat. La sfîrșitul celor două ore de umilință, unii dintre ei aveau încă obrazul sfecliu, iar alții erau realmente buimăciți și dărîmați. După mine, adevărata lor vină nu-i insuficiența cunoștințelor, ci faptul că n-au reușit să impună respect. Și iată-i tratați cu excesivă severitate, ridiculizați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Protestezi în chestiunea chimiei (a poluării chimice - n.m.), atingi «Familia»; faci caz de competență, te poți alege cu un șut în fund...” Dacă i s-ar „aplica”, el, Carol, are față de mine o șansă în plus de a termina cu umilința: emigrarea. * Unde a scris Ludwig Feuerbach că „într-un fel se gîndește într-o colibă și altfel într un palat”? Nu rîvnesc palatul, mă sperie însă stafia gîndirii de colibă! „Gîndirea de colibă” e spontană, frustă, violentă. *Doctorul R. m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
locurile de muncă și în cenacluri, că ulterior vor cîștiga diverse „concursuri de creație”, îndeosebi sindicale. Neîndoielnic, printre ei sînt și „ciubucari”, dar nu banul (mai degrabă pentru bani o fac „consacrații”) e cel ce îi determină să treacă peste umilințe și să prefere Revelionului obișnuit, Revelionul ospătarilor! *Dimineață, în timp ce mergeam pe Carpați, spre redacție, a trecut pe lîngă mine Filioreanu, la volanul Daciei sale negre. Deși rula încet, s-a prefăcut că nu mă vede. Eram în întîrziere, dar nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
început de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol al lui Victor Enășoae și nu m-am lăsat poreclit critic într-un text
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doamnei Maria Mihăescu adevăratul motiv al plecării mele din Fălticeni. Părăseam ceea ce făurisem cu dăruire totală, mă despărțeam de profesorul și scriitorul V.G. Popa, om de caracter și de aleasă cultură. Paharul se umpluse Însă și nu mai puteam Îndura umilințele „colegilor”, conduși de diabolicul Man și sfătuiți de eminența cenușie Vasile Toporan - replică fălticeneană a lui 594 vă așteptăm să ne vizitați, Împreună cu soția Dvs., să vă plimb prin frumoasele locuri ale Brașovului (...). De obicei, vremea e frumoasă până În noiembrie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cartea, a sosit, aducându-mi o nespusă bucurie, În Săptămâna mare. Îmi aducea semne mai de sus decât Înțelegerea noastră, spunându-mi că sunt oameni de aleasă stare spirituală și În țara noastră, care a trecut și trece prin neîncetate umilințe. În acești oameni cred, de acești oameni mă bucur când Îi văd că-și Împlinesc opera, fără șovăire, rezultat al unei conștiințe și a unor daruri artistice și de credință. Cartea este o carte rară, un mare dar culturii poporului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nici nu mi-a cerut contravaloarea lor, deși am insistat să le plătesc. M-am bucurat și de prețuirea marelui germanist, ceea ce m-a onorat. Îi păstrez o neștearsă amintire și recunoștință; fiind unul dintre puținii ce a Înțeles drama umilințelor de care am avut parte În viață, m-a Încurajat și mi-a stat alături cu un sfat și cu toată bunăvoința. 905 Îndatoritoare eleve, Eugenia Diaconescu. Fiul ei, drul Diaconescu, mi-a scris o emoționantă scrisoare În legătură cu acest nespus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]