10,104 matches
-
tagma prostituatelor, din familia animatoarelor, genul masturbator, specia Benelux? Dar mama soțului? Feriți-vă de un băiat care Își iubește prea mult mama, e un potențial agorafob“. „Dar despre tată ce ne spuneți?“. „Aici pătrundem Într-un domeniu atît de vast... Îmi voi Încheia cursul aici. Vă reamintesc: claustrofobia nu este uneori decît o simplă fobie față de mijloacele de transport“. E ceea ce mi s-a Întîmplat la New York atunci cînd responsabilii cu Departmentului de Film de la Muzeul de Artă Modernă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
urât din partea dumneavoastră. Foarte urât, într-adevăr. Doctorul Pervoiedov îi făcu semn diener-ului. Asistentul ridică un pahar de sticlă și se îndreptă spre una din ferestrele înalte ale laboratorului de patologie, prin care se zărea puterea iernii, cu goliciunea ei vastă înghițind chiar și gratiile din fier negru de afară. Diener-ul deschise geamul interior iar aerul deveni brusc aspru și ostil, o fărâmă din imensa forță destructivă care răvășea orașul. Agită paharul între gratii, umplându-l cu zăpada înghețată de pe pervaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu. Am zburat pe deasupra, se pune? Pentru Kitty, la fel ca pentru mulți locuitori ai Coastei de Est, centrul Americii nu Însemna decât bucata mare de pământ pe care trebuia să o traverseze În drum spre Los Angeles, un tărâm vast, cu o compoziție necunoscută, populat de oameni grași, Îmbrăcați În trening, haine În culori pastelate sau În carouri, prietenoși și simpli, conservatori În ceea ce privește politica, religia și schimbarea. — Unde anume locuiești În New York? — În Upper East Side. — Deci nu prea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani fuseseră o permanentă criză de identitate, nu mai recunoștea nimic din ceea ce știa că era. Se afla pe un tărâm sub care nu odihneau morții ei și numai gândul de-a fi Înmormântată În acest pământ străin, atât de vast, o Înspăimânta la fel de tare ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți efemeri, În care un număr Înfricoșător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un număr Înfricoșător de oameni ajungeau să fie abandonați În azile ieftine sau luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe acest tărâm vast ca un cal sălbatic, În schimb Îl cutreiera cu sentimentul vulnerabilității și zădărniciei sale. Nu avea o engleză atât de bună Încât să-și poată comunica gândurile așa cum trebuia, nu putea juca pe scenă cum trebuia sau lua parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un cristos de pe corcovado, un cal din troia, un scaun electric, un pluton de execuție, un înger suflând în trompetă, un satelit de comunicații, o cometă, o galaxie, un pitic gigantic, un gigant mic, în sfârșit, o listă atât de vastă de minuni, încât n-ar ajunge nici optzeci de ani de viață trândavă ca să le viziteze cu folos, chiar dacă persoana respectivă s-ar fi născut în Centru, neieșind niciodată în exterior. Fiind exclusă din pricina manifestei ei insuficiențe contemplarea orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
timp am fost la hotel. A trebuit să sun Îndelung ca să trezesc un portar somnoros. Mi-am zis: trebuie să dormi, acum. Restul mâine. Am luat niște pastile, destule ca să mă otrăvesc. Apoi nu-mi mai amintesc. 117 Nebunia un vast pavilion deține, din orice loc primește pe oricine, mai ales dacă are aur și putere cu sine. (Sebastian Brant, Das Nerrenschilf, 46) Mă trezisem pe la două după-amiază, confuz și catatonic. Îmi aminteam exact totul, dar nu aveam nici o garanție că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care va arunca În derizoriu cîrcotelile lui de acum. Viitorul, apropiat, cum e Întotdeauna, nu poate fi cunoscut, dar Wakefield, ascultînd cu urechea ciulită În așteptarea de start al Diavolului, Îi poate auzi șoapta. Luminile pistei clipeau palid În preeria vastă, Întunecată. Avionul ateriză lîngă un lac Înghețat. Wakefield ajunsese În Typical, la sediul Companiei, cel mai mare furnizor de software de pe planetă. Este Întîmpinat În aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui În următoarele cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-și piardă echilibrul. Nu, se corectează singur, Zelda este serioasă, chiar dacă e cam sărită. Wakefield este cel frivol: În cele mai multe cazuri, nu este În stare să se ia În serios nici măcar pe el Însuși. Este doar un palavragiu cu interese vaste, dar nu cine știe ce profunde. Ar fi trebuit să facă un cu totul alt tîrg cu Diavolul. În loc să Îi ceară un an În care să fie liber să caute alternative la viața de acum, ar fi trebuit să Îi ceară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vede nici un nor, dar el tot zărește o umbră. Este Mariana, care, prin mijloace oculte, se lățește de-a curmezișul orizontului său. Ce ți-am făcut eu ție? admonestează Wakefield apariția. Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru o clipă regretă lamentabila lui lipsă de interes, dar apoi Își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un stetoscop În jurul gîtului, avansează teoria conform căreia „oamenii Înșiși elimină nevoia lor de vinovăție și iertare prin medicamente care fac inutile astfel de preocupări și discuțiile despre ele. Datoria noastră este să ne asigurăm că vor avea succes, deschizînd vastele noastre rezervoare de cunoștințe celor mai buni dintre cercetători“. Drept demonstrație, doctorul proiectează imaginea unei femele umane cu forme perfecte, mărită de o sută de ori, cu numere strălucitoare marcate pe tot corpul. Utilizînd un indicator cu laser, vorbitorul identifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceva dispare din lumea asta, ceva compus din multe momente de tradiție și meșteșug, sau poate că nu dispare, ci se transformă. Poate cultura, ca și materia fizică, nu dispare, ci este supusă unui joc infinit, iar lumea este un vast atelier unde se face și reface totul, inclusiv oamenii, iar energia acestui joc este dorința... Ajunge, se admonestează singur Wakefield, vei sfîrși prin a te dematerializa. Orhideea, un așa numit club pentru domni, se află la doar cîteva străzi distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
marele hol boltit s-au adunat deja vreo cîțiva zeci de oaspeți, sorbind șampania servită de un chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui uriaș Rothko monocrom, dar o jucăușă sculptură de Dubuffet aflată dedesubt ameliorează imediat efectul. Două cabinete de sticlă doldora de antichități grecești flanchează pictura. Aceeași tensiune se repetă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înțelege. Vezi tu, bărbații au o chestie pe care o vâră în tine și ă — Vrea să spună că trebuie să faci sex, o lămurește Lottie pe un ton compătimitor, profitând de diversiune și de ocazia de a-și arăta vastele cunoștințe. Trebuie să faci sex cu un bărbat dacă vrei să ai un copil, mătușică Fran. Toată lumea știe asta. Fran chicoti. — Vreau să spun un bărbat pe termen lung. Un bărbat în casă. Henrietta, care rareori rămânea fără replică, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se stingea. Dacă n-ar fi fost cu totul imposibil, Fran ar fi zis că n-a auzit în viața lui de Twinkle Toes. Capitolul 5 — Sofisticare discretă, asta e impresia pe care vrei s-o creezi. Henrietta căută prin vasta ei garderobă o ținută pentru prietena sa. — Așa ceva. Scoase o rochie neagră mulată, cu paiete, care n-ar fi făcut notă discordantă în garderoba Dianei Ross. Fran și Sophie schimbară priviri cu subînțeles. Henrietta avea o accepție a cuvântului „discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al „echipei” postadolescentine „fugite de la școală”, cu formațiunea ei „boemă”, animată de „acel liberalism intelectual al timpului, de acel mare curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precum și faptul că în jurul revistei Mà se aflau cinci timișoreni: poetul anarho-expresionist maghiar și traducătorul Franz Liebhard (alias Robert Reiter), Aurel Buteanu, pictorul cehoslovac Julius Podlipny, poetul și dramaturgul Endre Karoly, în fine, reporterul și „revoluționarul de profesie” Rodion Markovits. „Vasta corespondență dintre Kassák și Aurel Buteanu (și, nu mă îndoiesc, vasta corespondență dintre Reiter/Liebhard și Kassák) va fi lămuritoare pentru multe din chestiunile avangardei europene”, adaugă Ungureanu (ibid., p. 272). Lăsînd la o parte contribuțiile esențiale din sinteza Krisztinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarho-expresionist maghiar și traducătorul Franz Liebhard (alias Robert Reiter), Aurel Buteanu, pictorul cehoslovac Julius Podlipny, poetul și dramaturgul Endre Karoly, în fine, reporterul și „revoluționarul de profesie” Rodion Markovits. „Vasta corespondență dintre Kassák și Aurel Buteanu (și, nu mă îndoiesc, vasta corespondență dintre Reiter/Liebhard și Kassák) va fi lămuritoare pentru multe din chestiunile avangardei europene”, adaugă Ungureanu (ibid., p. 272). Lăsînd la o parte contribuțiile esențiale din sinteza Krisztinei Passuth despre avangardele central-europene, o bună prezentare a raporturilor existente între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Construcție diagonală, 6) aq. Construcție spațială, 7) aq. Tablou arhitectonic”, cifrele indicînd numărul de catalog al lucrărilor. La rubrica de „note, cărți, reviste“ a numărului 52 (dedicat lui Constantin Brâncuși), lucrările lui Kassák sînt caracterizate ca: une grande sagesse une vaste sensibilité des compositions d’un cristal pur d’une couleur très lirique. Numărul 55-56 din 1925 consemnează, pentru prima dată, apariția revistei maghiare Periszkop din Arad: „Periszkop, Szerkesty-Szántó György, o foarte occidentală și modernă revistă maghiară, cu sediul la Arad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
uriașe precipitate de idei, bogate în virulență și aciditate, împiedică orice cunoaștere de fapt a stărilor din Rusia sovietelor. Cel avid de idei noui, urmăritor de noui încercări, interesat de rezolvări poate greu afla ceva din ceiace se întîmplă în vastul laborator. Ici, colo, o mînă prietenă strecoară prietenului prin crăpăturile zidurilor cîteva foi de revistă sau un manuscris pentru a fi tălmăcit sau tipărit într’o țară neîncercuită. Cu astfel de mijloace, cunoașterea crezului unuia, a muncii altuia devine muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putem citi următoarele: „Index (breviario romano). Bragaglia aruncă săgeți în adversarii săi de orice școală. Activitatea acesteia din urmă este însă în cea mai mare parte constructivă: 117 expoziții de artă, 43 spectacole, restaurarea Thermelor lui Septimius Severus și transformarea vastului edificiu (...) într’un focar cultural: Teatrul Experimental al Independenților care a dat într’un an 20 de comedii, 25 pantomime muzicale și 50 dansuri clasice, laboare realizată cu ajutorul tinerilor artiști moderniști. Actualmente, Bragaglia, după ce a reprezentat, în montări personale, operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernitate, a mai multor categorii romanești, precum și o lărgire a limitelor genului prin includerea cu drepturi depline a romanului „concentrat” și poetic, Perpessicius evită să transforme diferențele tipologice în discriminări valorice: „Literatura contemporană practică, în același timp, romanul de proporții vaste, ciclic sau unitar, tip stendhaliano-balzacian sau proustian, dar și romanul concentrat, în care elementul discursiv cade, fatal, pe planul al doilea (...) În astfel de cazuri, tehnica romanului diferă de ceea ce se înțelege curent prin roman. În astfel de cazuri limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu toate ticurile ei mecanice, cu sufletul ei trepidant, cu nebunia ei portativă”. Nuvela omonimă va fi salutată, în consecință, ca o foarte promițătoare narațiune în „ritm de mare caricatură trepidantă”, „o modernă caznă a dracilor, pictată în vestibulul unei vaste întreprinderi din zilele de azi” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 319). Elogiul „fantaziei” moderne devine manifest în comentariul despre „Strofe pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B. Fundoianu. După ce afirmă, dintru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
distopia urmuziană a României anilor ’80. „Urmuzianismul” devenise o realitate cotidiană a epocii. Contestatarii Literatura lui Urmuz a avut de înfruntat prejudecata clasicizantă, „monumentalistă” a cantității, conform căreia un scriitor „major” trebuie să scrie mult și să „construiască” o „operă” vastă. Prejudecată activă într-o Românie unde „totul rămîne de făcut”, unde „nimic nu durează”. Matei Călinescu vedea în Urmuz un „mare precursor”, dar nu și scriitor mare, opera lui fiind „foarte restrînsă”. Ion Negoițescu nota malițios (deși nu depreciativ) faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]