15,959 matches
-
să beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83], ilustrând parcă ceea ce spunea Baudelaire: "frumosul trebuie să fie întotdeauna bizar". Saccard o apreciază pe baroana Sandorff cu un superlativ al frumuseții "fort jolie", dar care este relativizat prin verbul "sembler": "Elle semblait fort jolie" [Zola, L'Argent, p.29]. 103 Important ne pare faptul că termenul de modernitate este utilizat pentru "facultatea de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a simți o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Annunzio, Eugenio Montale și Giuseppe Ungaretti, ale căror scrieri și opinii au generat, la rândul lor, veritabile mode literare și epigonism. În al doilea rând trebuie menționate o seama de reviste literare: 'La Voce', 'La Ronda' 'Solăria', 'Letteratura' ce propagau verbul leopardian și prin intermediul cărora Quasimodo putea absorbi ecourile sale. Firește un subcapitol aparte va fi dedicat legăturii dintre poetul nostru și Ermetism. 2.2.1. Leopardi Pascoli Quasimodo Contemporan cu Enrico Thovez, dar dotat cu o sensibilitate poetica superioară unanim
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care ne-am ghidat se orientează spre valoarea "cantitativa" a cuvântului absolut și a sentimentului transmis de aceasta. Efortul nostru de a plăsmui cuvântul s-a aflat în antiteza cu cel al lui D'Annunzio afirmă sicilianul, convins că profunzimea verbului sau o depășește pe cea a poetului amintit.81 Stângăciile stilistice și preluările uneori insuficient filtrate prezente în volumul de tinerețe amintit nu ii reduc acestuia valoarea de autobiografie ideală, în care e evidență lipsa de experiență a tânărului creator
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe fondul tensiunii existențiale exprimate în cuvânt, mediate de relația cu simbolismul mai mult decât de componentă contemplativ-idilică.92 Experiență leopardiană dezvăluia în fața ochilor atenți ai noilor scriitori, care nu peste multă vreme aveau să formuleze preceptele Ermetismului legătură dintre verb, literatura și viața: Giuseppe de Robertis remarcă felul în care Leopardi, înainte de a compune o poezie, se purifica scriind cugetări răzlețe și fragmente de epistole, parcă mănat de o teribilă dorința de esențializare ce nu îl părăsea niciodată.93 O
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ungaretti, care în anii douăzeci, treizeci ajunsese cel mai de seamă reprezentant poeziei pure, la care a aderat și Quasimodo înainte că lumea literară să înceapă să îl considere liderul școlii ermetice, poetul sicilian și-a rafinat propria artă a verbului, inspirată din meșteșugul antecesorului romantic.135 Comunitatea criticilor și literaților contemporani cu Salvatore Quasimodo nu s-a îndoit nicio clipă că sicilianul studiase cu atenție toate volumele lui Ungaretti. Cadențele celui din urmă se pot identifica îndeosebi în versurile primelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
titlurilor Oboi scufundat Portul înmormântat nu este unică remarcată de critici: întoarcerea eului către sine însuși și căutarea armoniei, ambele de origine leopardiană, arborele diform (Mă țin de acest copac mutilat / abandonat Râurile, iar la Quasimodo: Ale arborilor forme chinuite), verbul a oscila, recurent în poezia ambilor și imaginea aripilor sunt doar alte câteva elemente comune cu Ungaretti. Motivele literare reluate sunt numeroase, dar așa cum de netăgăduit este prezentă lor, cu aceeași claritate se deduce, la o analiză atentă, și faptul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo a utilizat o serie de elemente specifice artei leopardiene, transpunându-le în propria tehnică a cuvântului reificat, nu din dorința de a se plia noilor tendințe, ci mănat de o afinitate profundă. Legătură dintre cele două tehnici (cea a verbului reificat și cea a cuvântului vag), despărțite de un arc temporal de un secol, demonstrează apropierea scriitorului modern de gânditorul romantic, într-o manieră mai evidentă decât ar fi dorit-o, poate, Quasimodo, deosebit de sensibil la asemănările semnalate de critici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de inspirație se stabilește un flux hotărâtor pentru succesul efortului de a turna realitatea în vers. Întreruperea acestuia este strâns legată de tonul nemângâiat din versurile finale. Coordonatele geometrice trasate de poet transmit stabilitate și ciclicitate: mișcarea ascendentă dată de verbul inițial mă ridic, interpretabila că avânt al vieții și inspirației, este întreruptă și inversata de epitetul (țării) îngropate, viziune tranșantă ce retează curgerea vieții printr-o nouă linie verticală, de data aceasta descendentă. Schematismul și concentrarea austera a ideilor anunță
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tematica temporală și pornind de la împărțirea în trei timpi a poeziei Nopții, se observă cum aceasta este aproape o oglindă a succesiunii tripartite din Viața solitara de Giacomo Leopardi, din care Quasimodo pare să preia coordonatele spațiale principale, redate de verbele care transmit impresia de verticalitate a mișcării: a urca și a răsari. Conform lui Francesco Floră poezia recanatezului se structurează pornind de la un prim timp introductiv: zorii zilei într-un peisaj campestru, fundal pe care se profilează motivul vieții nefericite
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vv. 1-7).302 În descrierea basoreliefului, oglindă pietrificata a frumuseții, nemișcata într-o liniște golita de sentimente, se află imaginea simbolică a tăcerii și imobilității din lumea de dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din moarte la viață. O rigiditate similară, consecință a comunicării întrerupte, se regăsește la Quasimodo în privirile ființelor dispărute, de o tulburătoare fixitate: Umbla-vom prin case tăcute, / unde stau morți cu ochi deschiși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor (Forme de arbori chinuite).360 Se remarcă aici prima ocurenta a verbului leopardian stormire, substantivizat. Metamorfoza la care sunt supuse ecourile preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre punctele cheie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre punctele cheie ale tehnicii sicilianului: nominalizarea că metoda a artei cuvântului reificat. Prin eliminarea componenței dinamice aduse de verbe acest procedeu are rol similar cu cel îndeplinit de imaginea insulei: stabilizarea eului, inclusiv prin mijloace sintactice. Este esențial și faptul că funcția pozitivă a vântului s-a modificat radical. Pierzându-și trăsătură de blândețe, acesta nu mai stimulează imaginația
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
atât de personală a traducerilor lui Quasimodo ar putea trimite cu gândul la tehnică leopardiană a imitației: cu atat mai mult cu cât această metodă este enunțata de literatul sicilian în introducerea amintitului volum de traduceri: Să imiți (este un verb leopardian) înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul original; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă.473 Între opinia lui Salvatore Quasimdo despre traducere și cea leopardiană prezentată în Zibaldone există o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Viitorul debutant în volum a înțeles să răspundă acestui imperativ al literaturii, recitindu-i pe autorii din vechime și studiind limbile și literaturile antice. Trecută inițial prin filtrul pascolian, operă lui Giacomo Leopardi se împletea astfel în universul quasimodian cu verbul poeților greci și latini, cu siguranță și grație revistei, ce transformase figură poetului romantic în subiectul predilect al discuțiilor literare din anumite cercuri de intelectuali, ce se îndepărtau de modă futurista și dannunziană. Quasimodo s-a raportat la scrierile poeților
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
afirmă în introducerea unuia dintre volumele sale: Să imiți înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul originar; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă. Prin aceste cuvinte, în înșiruirea cărora se remarcă verbul leopardian a imita, Quasimodo a reluat elementul-cheie al concepției amintite despre traducere, dovedind deopotrivă actualitatea opiniilor antecesorului și propria afinitate cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
il considerăm unul dintre maeștrii laureatului Nobel a constituit subiectul unor articole semnate de sicilian în rubrică personală din ziarul milanez 'Tempo'. Tonul sau, am constatat, este laudativ iar dialogul cu un tânăr cititor vădește disponibilitatea jurnalistului de a propagă verbul leopardian, considerat unul dintre fundamentele poeziei contemporane italiene. Deoarece se îmbogățise și cu acest ecou atenuat neoromantic cu rădăcini antice, arta quasimodiană, din ce in ce mai atentă la șlefuirea cuvântului, va sta la baza versurilor ce aveau să îi aducă mult mai tarziu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că prima voce a poeziei ermetice, pe urmele precursorilor Ungaretti și Montale. Ermetismul își declară sorgintea nobilă revendicând ascendente în opera scriitorului din Recanati, privit că maestrul noutății cuvântului poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul Poezii din 1938, este tributara, trebuie repetat, concepțiilor leopardiene despre verb; din ele, Quasimodo preia și caracteristicile de vag și nedefinit, fapt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul Poezii din 1938, este tributara, trebuie repetat, concepțiilor leopardiene despre verb; din ele, Quasimodo preia și caracteristicile de vag și nedefinit, fapt nesemnalat de cunoscutul exeget. Poetica cuvântului vag, formulată de Giacomo Leopardi cu un secol înainte de nașterea poetului din Modica, se baza pe conceptul-pivot de indefinit, propus drept ideal ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
l'occasion d'assimiler la leçon de son maître pendant șes études, en lisant des revues littéraires qui avaient publié des articles sur Leopardi et leș créations des épigones, des admirateurs ou des professeurs qui transposaient dans la contemporanéité le verbe du poète romantique; pas dernièrement, en étant bien conscient de l'adhésion chorale des hermétiques parmi lesquels îl était considéré le premier représentant à certains éléments de poésie et de poétique léopardiennes. Le second chapitre contient l'analyse, basée sur
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
diventa o pietra o sangue / în ansiosa formă d'anima (Vită nascosta). Ieșind din haos poetul încearcă să stabilizeze, să fixeze, să organizeze universul lucrurilor și al cuvintelor, geometrizând imaginile: un incurvarsi d'orbite segrete (Dammi îl mio giorno), nominalizând verbele, un trovarsi d'astri (idem), sau lucrând asupra cuvintelor prin separarea lor de context, prin eliminarea elementelor de legătură; absența articolului face ca substantivele să devină generice: tempo d'api (Sovente una riviera), vento a frugare ginepri (I morți). Nici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent pe care efortul obstinat al repetării ni-l face posibil de conjugat este a nesfârși (infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l spre acustica nesfârșitului seman tic care se oferă, totuși, într-o formă finită (ibidem, 17). Forma, inteligibilă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
comun. Noțiunea de anacronism dispare și miraculoasa călătorie în trecut sau în viitor nu mai are aici nimic surprinzător" (Hăulică: 1981, 71). Ajungem pe acest drum la un nou concept al fizicienilor, relativ la autoritatea pe care o mai are conjugarea verbului, și anume la universul-bloc: "Fizicienii preferă să considere timpul ca fiind extins în întregime un "peisaj temporal", asemenea unui peisaj spațial cu evenimente trecute și viitoare laolaltă. Această noțiune este denumită bloc temporal. Pe scurt, timpul fizicienilor nu se scurge
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, [...] (Umbra mea Eminescu: 2011, II, pp. 261-262). În ultimul hipotext remarcăm o alternanță persoana I/persoana a III-a a verbului care sugerează un transfer nedecis de identitate. În (h2d), personajul își fixa ochii la umbră și cugeta, pentru ca în următorul extras intratextual să apară un fel de oglindire a umbrei. Și mai important este răspunsul pe care se-nțelege că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fascinantă pentru Lucian Boz, Grid Modorcea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului, însoțit de nuanțările de aspect și durată: a estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
despre diferență gândim că definește hipertextul în raport cu hipotextul: Comunicarea literară este în mod necesar mediată. [...] Sistemul literar funcționează ca un sistem al "diferenței", în dublu sens: a) diferența ca reînnoire a unui moment dat și b) un derivat posibil al verbului francez "différer" cu sensul de a amâna, a decala ("différance"), ceea ce acumulează intermediarii (deci mediatorii) între o realitate primă și una secundă, intermediari ce se cer clasificați și definiți (1996, 36). Preluăm cu mărturisit entuziasm această disociere pentru că ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]