4,793 matches
-
forțele de ordine. Apoi te-ai căsătorit. Te-ai așezat la casa ta. Ai făcut un copil. Tu erai normal. Doar că au apărut atacurile de panică. Depresiile. Dorințele. O luăm În direcție opusă, Înapoi de unde am venit. Într-o vitrină ne vedem barba crescută, groasă și brunetă. Ar fi trebuit să ne bărbierim. Ce mai avem de făcut altceva decît să mergem acasă. Acasă. Acasă e Întunericul Nu am nici o fotografie. Numai amintiri. Încă Îmi amintesc limpede cînd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vreo soră, care are experiență... „Și uite acuma deșteptul de lângă mine Îmi dă lecții. Și... se pare că are dreptate”... Se lupta Încă cu gândurile când a ajuns la magazinul cu hăinuțe pentru nou-născuți. S-a oprit să privească În vitrină și prin ea În interiorul prăvăliei... Erau o mulțime de lucruri, grupate În fel și chip, dar nici pe unul nu scria dacă e pentru băieți sau pentru fete. În cele din urmă, a pășit pragul magazinului. L-au Întâmpinat câteva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zor. Tremurând din tot corpul, a ajuns iar pe trotuar, mai mult moartă decât vie de spaimă. A început să devină mai precaută și a învățat foarte repede să se descurce. După nici jumătate de ceas, a ajuns în dreptul unei vitrine pline de rochii. A intrat în magazinul cu pricina, a scos banii pe care îi avea și a întrebat-o pe vânzătoare dacă erau buni. Fata l-a chemat pe șeful ei. El a trimis una din bancnote la banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Lemnaru; ca Șerban Cioculescu pentru Paul Georgescu; ca Vladimir Streinu pentru N. Moraru. În doua etapă, același ins devenea infractor politic și decădea din societate. Era nu exclus, ci distrus. Reciproca: pentru cine "adera", stimulările curgeau. Comuniștii aveau nevoie, în vitrină, de intelectuali de nivel și-și deschideau băierile pungii: premieri, plecări peste hotare, "un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de paranormal și cinci linguri de naturism, sex cît cuprinde, plus o picătură de Dumnezeu. Casa asta editorială, instalată în fostul sediu CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o vitrină de librărie. O vindeau (în aranjamentul directorului general) oficiile poștale, pe lîngă felicitări muzicale cu rățuște, formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de amanet. Nea Ilie vinde Pop Corn, din păpușoiul cultivat pe trei prăjini. Reclama Kent domină peretele taberei sportive: Think Options, Think Kent. Ferească sfîntul să fi scris Kant. "Curată moftologie! a exclamat Magda U., picînd cu ochii, într-o vitrină de pe "Sărăriei", pe anunțul: Beans, 60 lei kg. Ca și cum n-am deține cuvîntul fasole. Cîți or fi știind cu ce se mănîncă Beans?" Făceam una dintre plimbările tip răsfoind Iașul, așa cum ne pace la amîndouă să facem. Flanam pe "Sărăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea, îi spală și lenjeria, mare cît o husă de mașină. Ioana le "lucrează" ca pe obiecte sexuale dezirabile. Își bate joc de sufletele și de trupurile lor. Le minte cu farmecul legăturilor primejdioase, al erosului clandestin. Și totul în vitrină de casă mare, casă de lume bună, cu mobilă stil (care stil?). Ioana are indulgență pentru scene de sex ca o adevărată patroană de bordel. Nu-s bordeluri de lux? Dar sînt saloane, cercuri, apartamente de împrumut pentru "servicii ecologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
planeta lui. Da, și... s-a gândit să construiască o navă - la început nu i-a ieșit, dar i-a ieșit după aceea și a ajuns pe Pământ. Da, iar toată lumea s-a mirat și l-au pus într-o vitrină, iar pe el îl deranja asta, că e pus la expoziție. - Să se uite toată lumea la el, acolo în vitrină. - Da, și după aia s-a așezat pe un stâlp. A plecat de la expoziție și s-a dus pe un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ieșit după aceea și a ajuns pe Pământ. Da, iar toată lumea s-a mirat și l-au pus într-o vitrină, iar pe el îl deranja asta, că e pus la expoziție. - Să se uite toată lumea la el, acolo în vitrină. - Da, și după aia s-a așezat pe un stâlp. A plecat de la expoziție și s-a dus pe un stâlp. - Pe un stâlp - și toată lumea se uita la el. - Da. Așa... În centrul orașului, da... Și el aterizase în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
gata ideea. Un stâlp căzut peste Land Rover. De unde știu eu că în acel Land Rover să aflau o huidumă și șeful ei cu tatuaj pe mână. Nu știu. Numai pentru că Magicianul a spus asta? Fii serios.. Trecu pe lângă o vitrină luminată a giorno în care străluceau manechine îmbrăcate în desuuri provocatoare. Ciorapii negri, cu portjartier, îi atraseră atenția pentru câteva fracțiuni de secundă - și-o imagină pe Lucia, instantaneu, iar gura se umplu de salivă -, iar el trecu mai departe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în blănița asta. Știi ceva? Până diseară mai sunt câteva ore bune și în frigider se găsesc doar câteva alimente care nu mă atrag, ce-ar fi să facem un tur de oraș? Mai târguim câte ceva, mai privim într-o vitrină... Apoi ne vom înapoia la casa noastră unde, nu mai continuă, dar ochii lui, fața, glăsuiau că vor petrece zilele și nopțile ca și cum fiecare dintre acestea ar fi prima zi și prima noapte a căsniciei lor. - Victore, tu ești comandantul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca și cum fiecare dintre acestea ar fi prima zi și prima noapte a căsniciei lor. - Victore, tu ești comandantul, eu soldatul care execută. Dacă aceasta ți-e voia, să mergem! * Parcurseră împreună mai multe străzi până ajunseră în centrul orașului. Prima vitrină în fața căreia se opriră fu cea a unui magazin de mode. - Aici parcă nu prea se găsește nimic de pus în frigider, încercă Olga să ia un aer de novice. - Mai știi, glumi el. Dacă tot am ieșit în oraș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a-i binedispune pe clienții săi, spuse cu dezinvoltură: - La pahar sau vă ambalez totul pentru acasă!? Lăsând gluma să alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră materialele și în cele din urmă, hotărâră să comande o rochie dintr-un material recent sosit din import: o mătase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
flori de câmp. După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese, dar îl lăsară să și mărturisească singur dorința. Nu făcu decât vreo câțiva pași, întorcând mereu capul spre magazinul cu pricina și, în cele din urmă se destăinui. - Aș vrea să învăț să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai fi putut vedea niciodată nici măcar o fracțiune de secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să mă apropii prea tare de ea; mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai mei, că, o clipă, am crezut că mă vor pulveriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se opri lângă masă. Se așeză În fotoliu. Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă plicul să cadă pe masă. Se uită la plic. Îl luă În mână. Îl Întoarse. Îl aruncă. Rămase așa indecis privind o fotografie din vitrina cu cărți. Ne apropiem și noi de vitrina cu cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă plicul să cadă pe masă. Se uită la plic. Îl luă În mână. Îl Întoarse. Îl aruncă. Rămase așa indecis privind o fotografie din vitrina cu cărți. Ne apropiem și noi de vitrina cu cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un acvariu, el privea, cu fereală, spre vitrinele strălucitoare, spre șinele care scrâșneau și scânteiau sub roțile tramvaielor, spre icnetul mașinilor care frânau la semafor și, apoi, țâșneau, slobode, spre firele de înaltă tensiune care șuierau, surd, pe stâlpii de beton, în fine, spre oamenii înșiși, care, pe măsură ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Am fost țintaș bun, loveam nouă din zece. O dată le-am nimerit chiar pe toate. — Ce loveai ? — Cartoanele alea. Uneori ziceai că-s oameni. Nu pot să fugă, stau așa, parcă ar avea picioarele legate. Aurica se opri în fața unei vitrine pline de ghirlande. Mane chinele, în rochii lungi și strâmte, priveau peste capetele lor. — Aia de-acolo, roșie și cu volănașe, e cea mai frumoasă, tânji ea. Parcă aș fi la nuntă, dacă aș îmbrăca-o. O dată am și visat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o. Purtam tocuri subțiri și înalte. Râse : Parcă nici nu eram eu... Știi că visez colorat ? — Orice om visează colorat, nu ? — Nu știu, dar e mai frumos ca în realitate. Vin aicea mereu, rochia asta e de vreun an în vitrină, știu toți că e a mea. Chicoti : Sau te pomenești că e așa scumpă, de-aia n-o ia nimeni... Era un subiect pe care Petrache nu știa cum să-l ducă mai departe. Așa încât porni iar, cu Aurica pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi făcu, din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se subțiaseră. Nu mai recunoșteam nimic din mine, dar puneam asta pe seama degetelor care tremurau, nu pe seama pomeților care se ascuțiseră ori a pielii care se căznea să mă acopere, de parcă oasele crescuseră pe dedesubt. Când m-am zărit în vitrina lucioasă a unui magazin, mi-a venit să-mi dau binețe ca unui străin și mi-am dat seama că degetele n-aveau nicio vină. Dar mai era un motiv pentru care făpturile noastre puteau trece drept fantomatice. Ceea ce ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fetei în semn că, până una-alta, acolo nu mai e nimic de făcut. De aceea o găsim acum pe Cosmina la bufetul spitalului, bucuroasă și dispusă să împărtășească și altcuiva acest lucru. O vedem cum se oprește în dreptul ultimei vitrine, cea cu dulciuri, privind cu oarece ezitare. — Luați o amandină, aude o voce în spatele ei. Se întoarce, un bărbat îi zâmbește, arătând către etajerele pe care prăjiturelele amestecă, ispititor, frișca și glazurile de ciocolată : Eu le-am încercat ieri și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]