4,658 matches
-
fapt împlinit prin consacrarea sa fără echivoc sub patru ipostaze: Prima a fost aceea când Iisus, mișcat de sinceritatea lui Petru, îi spune „și eu zic ție: Tu ești Petre, (tu te vei chema Kifa) și pe această piatră voi zidi Biserica mea’’ ceea ce-i conferea lui Petru întâietatea între apostoli. A doua, când Iisus îi spune lui Petru „Și îți voi da ție cheile împărăției cerurilor’ ceea ce înseamnă că îi conferă infailibilitatea sublimei sale funcții. A treia ipostază a consacrării
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au imaginat politic comunitatea națională - a folosit cuvântul scris ca mijloc textual de construire politică a națiunii. După cum a subliniat J.L. Austin (2005) [1962] în teoria sa a actelor de vorbire, cuvintele fac lucruri. În cuvânt rezidă puterea de a zidi lumi. Crezând că, (de)scriind trecutul românesc emit afirmații constatative, cărturarii români ai veacurilor XVIII și XIX produceau, în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană a Europei, naționalismul cutural a precedat și precipitat naționalismul politic. Cuvântul a prefigurat fapta. Realitatea (națională) a fost zidită prin discurs, cuvintele fiind cărămizile universurilor simbolice iar limbajul mortarul care le ține laolaltă. În același registru metaforic de inspirație masonică, maestrul metaforelor revelatorii care a fost L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
construire a simțului identitar național și al memoriilor naționale. Manualele de istorie au ajuns să fie nu doar instrumente pedagogice prin care statele naționale își socializau subiecții în trecutul colectiv al națiunii, ci și "cărămizile textuale" din care au fost zidite memoriile naționale. În Europa răsăriteană, nu atât spiritul antreprenorial al editorilor de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale și colective deopotrivă - a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
I Timotei 2, 11-14, de exemplu, Sfântul Apostol Pavel afirmă: „Femeia să se învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” Pornind de aici s-a trasat portretul femeii ideale: una tăcută.69 Preotul din Povestirile lui Chaucer oferă o imagine a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
periodică". 67 Construcția casei începe cu alegerea locului care trebuie să fie "pământ tare, pietros", să nu fie "bahnos (apatos)" pentru "a nu fi purtată de geruri" 68. La temelia casei se punea, sub talpă, capul unui cocoș (sau se zidea umbra, în amintirea sacrificiului uman care înveșnicia construcția), iar la încheierea "tălpilor" se puneau, în cele patru colțuri, bani, tămâie și busuioc, pentru "curățirea și norocul" casei. 69 După ce era "ridicată de sub ape", vârful acoperișului era împodobit cu "un struț
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ciocârliei, Legenda Florii-Soarelui, Legenda cicoarei).80 În majoritatea legendelor, Soarele apare ca un bărbat frumos, persoană sacră (Sfântul Soare), cu simț justițiar, încălzind și luminând Pământul peste tot, la fel. În mentalitatea arhaică, Soarele era un cavaler ceresc care a zidit Mănăstirea Albă din "prundul mării", pentru Iana Sânziana.81 În mitologia protodacică, alături de cultul focului, s-a dezvoltat un adevărat cult al soarelui, exprimat prin alegorii și simboluri: carul solar, roata solară, discul, cercul, spirala solară, figurine de păsări solare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele, șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii tale, și cu duh stăpânitor mă întărește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de ai fi voit jertfă ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: Duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.” în acest psalm, fiecare verset reprezintă un moment psihologic pe drumul pocăinței, iar succesiunea acestor momente este atât de firească, atât
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
numai Dumnezeu poate să facă această schimbare în el, după cum e convins, că primind din mila lui Dumnezeu iertarea, atunci nu va mai păcătui, nici atât de des, nici atât de ușor. De aceea, îl roagă pe Dumnezeu astfel: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele”. După concepția celor vechi, inima este nu numai organul principal al corpului omenesc, dar ea constituie în același timp și sediul sufletului, deoarece în Vechiul Testament cuvântul „inimă” este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cele rele, ea este izvorul tuturor păcatelor, de aceea nu este cu putință ca un om cu astfel de inimă să poată rămâne în afară de păcat. Așadar, izvorul tuturor păcatelor este o inimă necurată. Cunoscând acestea, proorocul roagă pe Dumnezeu să zidească în el o inimă curată, o inimă nestăpânită de porniri și pofte păcătoase și o inimă care să nu întineze cu gândurile și uneltirile ei curățenia pe care a dobândit-o de la Dumnezeu prin iertarea păcatelor. Cererea proorocului este exprimată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nestăpânită de porniri și pofte păcătoase și o inimă care să nu întineze cu gândurile și uneltirile ei curățenia pe care a dobândit-o de la Dumnezeu prin iertarea păcatelor. Cererea proorocului este exprimată nespus de frumos. El spune: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”. Oare de ce spune așa? Pentru că transformarea interioară a păcatului înseamnă schimbarea inimii viclene într-o inimă curată, care este o lucrare de durată și trebuie făcută zi de zi, iar la această zidire meșterul zidar este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
zidire meșterul zidar este Dumnezeu, care conlucrează cu dorința și voința omului. Oricum, inima, deși reprezintă partea cea mai intimă a omului, fiind sinonimă cu cugetul sau chiar cu sufletul omului, este, totuși, un organ limitat, chiar dacă acesta s-ar zidi din nou. De aceea, în vederea înnoirii interioare, proorocul mai cere încă ceva: cere ca Dumnezeu să-i înnoiască interiorul cu un duh drept, ceea ce înseamnă că el mai dorește din partea lui Dumnezeu încă un dar. Cere în dar lucrarea Duhului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în stare să se opună păcatului mult mai ușor, făcând ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu. Această înnoire interioară a omului nu poate să o facă nimeni altul decât numai Dumnezeu, prin Duhul Sfânt: „când trimiți Tu Duhul Tău, toate se zidesc și tu înnoiești fața pământului.”. Dar, sub stăpânirea Legii Vechiului Testament, această înnoire a omului n-a fost un dar dumnezeiesc care să fi fost dat tuturor, deoarece nu sosise încă „plinirea vremii”. Dorința de înnoire a proorocului David a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
moșteneașcă viața veșnică și împărăția Cerurilor. Și tot prin Iisus Hristos, Dumnezeu lucrează la transfigurarea omului și a lumii. „Crearea omului - zice Fericitul Augustin - arată o mare putere. Dar mântuirea lumii descoperă o și mai mare putere. într-adevăr, Dumnezeu zidindu-l pe om a făcut cununa creației. însă, răscumpărându-l, a transfigurat și a mântuit întreaga creație. Prin mântuire, chipul omului devine asemenea cu chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă „mărire și cinste” dăruite omului de creatorul său. Cartea Facerii îl
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne elibereze din robia păcatului, ne caută și vrea să ne dea iertare și mântuire. Toate acestea le primim numai dacă dorim și conlucrăm și noi la propria mântuire. Un părinte bisericesc, în legătură cu acest adevăr, a zis: „Dumnezeu ne-a zidit fără voia noastră, dar nu ne poate mântui fără ea”. Mântuirea subiectivă nu se poate realiza fără dorință și efort din partea omului credincios, care și în acest caz primește ajutorul lui Dumnezeu. Ea se realizează numai prin sinergie, adică conlucrarea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să nu uite cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nimic nu contribuie atât de mult spre propășire în virtute ca deasa convorbire cu Dumnezeu.” - FAPTELE BUNE, care vin să confirme spusele Sf. Apostol Pavel, că a lui Dumnezeu „făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu mai înainte le-a gătit să umblăm întru ele.”. Lucrarea faptelor bune, a tot ce este frumos și înălțător ține de destinul final al omului. în planul măreț și veșnic al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lui și chiar mântuirea, nu le putem obține doar prin osteneala noastră fără mila și ajutorul lui Dumnezeu: „în zadar vă sculați voi dis-de-dimineață și în zadar vă osteniți de nu v-ar da Domnul...”, spune psalmistul, și „De nar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cel ce o zidește, iubiți ai săi”. Iar Sf. Ap. Ioan exclamă plin de admirație și recunoștință: „Vrednic ești Doamne Dumnezeul nostru să primești slava și cinstea și puterea, căci, Tu ai zidit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastră fără mila și ajutorul lui Dumnezeu: „în zadar vă sculați voi dis-de-dimineață și în zadar vă osteniți de nu v-ar da Domnul...”, spune psalmistul, și „De nar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cel ce o zidește, iubiți ai săi”. Iar Sf. Ap. Ioan exclamă plin de admirație și recunoștință: „Vrednic ești Doamne Dumnezeul nostru să primești slava și cinstea și puterea, căci, Tu ai zidit toate lucrurile și cu voința Ta ele au fost și s-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cel ce o zidește, iubiți ai săi”. Iar Sf. Ap. Ioan exclamă plin de admirație și recunoștință: „Vrednic ești Doamne Dumnezeul nostru să primești slava și cinstea și puterea, căci, Tu ai zidit toate lucrurile și cu voința Ta ele au fost și s-au făcut.”. Miezul rugăciunii de cerere și de mulțumire stă în credința că Dumnezeu este atotprezent și atotputernic, este iubire, pentru că ne poartă de grijă și nu ne părăsește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se face prin rugăciune. Copilul (sau omul matur), însoțit de nași, este întâmpinat de preot, care îl înseamnă de trei ori la frunte, la gură și la piept, zicând la fiecare închinare: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit.” Apoi, punând mâna pe capul lui, zice rugăciunea aceasta: „în numele Tău, Doamne, Dumnezeul adevărului, și al Unuia Născut Fiului Tău și a Duhului Tău Celui Sfânt, pun mâna mea pe robul tău acesta (numele), care s-a învrednicit a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
n-a avut stăpânire; adu-ți aminte de Cel ce ți-a poruncit ție, după cererea ta, să intri în turma porcilor. Teme-te de Dumnezeu, cu a Cărui poruncă pământul pe ape s-a întărit; de Cel ce a zidit cerul și a pus înălțimilor hotar și văilor măsură; de Cel ce a pus nisipul hotar mării și în apă mare cărare tare; de Cel ce Se atinge de munți și ei fumegă; de Cel ce Se îmbracă cu lumina
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]