4,730 matches
-
deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile cu evoluție cronică, irecuperabile, oligofreni), abandonul bolnavului (oligofreni, malformații, demențe). Anticipația Orice analiză a proceselor psihopatologice pune în discuție, în ceea ce privește „clasificarea” lor, două aspecte: normalul și patologicul sau sănătatea și boala. Între acestea este foarte greu de trasat o demarcație precisă, întotdeauna ceva se interpune între sănătate și boală. Un studiu recent a lui J. Sutter aduce în discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în multe privințe în sfera psihopatologică recunoscută în prezent ca o entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză mixtă. Din punct de vedere psihopatologic, psihozele schizo-afective împrumută atât simptomele maniei sau melancoliei, cât și pe cele ale schizofreniei (catatonie, structuri delirant-paranoide, halucinații etc.). Existența psihozelor mixte, schizo-afective, este o dovadă a faptului care pledează în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și psihic, constituind o „patologie” cu o configurație particulară raportată la conflictele de viață (de ordin fizic sau psihic) trăite de persoana bolnavului, interiorizate de acesta și „exprimate” clinic prin suferințe somatice. Existența, universal recunoscută și admisă, a patologiei psihosomatice, pune în discuție însăși „modelul tradițional de gândire medicală”. Acesta se întemeia pe dualismul somatic/psihic, considerat ca reprezentând cele două părți constitutive ale organismului uman, ale individului, fundamental opuse și diferite din punct de vedere clinico-medical. Patologia psihosomatică, aduce în discuție efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face abstracție. Natural că acest grup de suferințe nu constituie obiectul direct al psihiatriei, nefiind o stare de „boală” așa cum este acceptat acest termen în sfera gândirii și a practicii medicale. Este vorba de un grup particular de suferințe care pun în discuție raporturile Eului personal cu conștiința morală a persoanei. Este vorba de o categorie de suferințe raportate la valorile morale ale individului, la responsabilitatea morală a acestuia față de el însuși, dar și față de celelalte persoane. Suferințele psiho-morale nu sunt boli. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnificația acestor fenomene pseudo-clinice care apar „în paralel” cu boala de bază. Trebuie explicate motivația și scopul producerii lor. Astfel pusă problema, rezultă în mod cert că este acceptat faptul că apariția acestor forme de manifestări subiective „elaborate” de către bolnav, pun în discuție natura și dinamica Eului personal al acestuia. Să le analizăm în continuare. Tablourile clinico-psihologice Așa cum spuneam deja mai sus, prin tablouri clinico-psihologice înțelegem totalitatea manifestărilor, cu caracter atitudinal, elaborate de bolnav ca o reacție subiectivă trăită față de existența unei boli
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomenele psihice morbide, în conformitate cu o metodologie riguros specifică, cu un plan sau model de gândire și cu un scop precis. Ce se află însă dincolo de aceste „intenții metodologice”? Care este semnificația morală a acestora? Din punct de vedere etic, psihopatologia pune în discuție o problemă esențială: care este semnificația nebuniei? Este nebunia un fenomen uman, sau este o boală? Este nebunia un fenomen ontologic, sau o suferință medicală? Și una și alta. Mai exact este un fapt ontologic medicalizat. Dar, spre deosebire de celelalte boli
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu sară în apă ca să-l salveze. Ce sunt? Un ansamblu de relații. Cine sunt? Posibilele și imposibilele pe care le atribui altora, prin care mă leg de semenii mei. Acest mod de a-i privi și asculta pe ceilalți pune în discuție o evidență majoră pentru omul modern: ideea de individ. Cînd suntem surprinși, contrariați de celălalt? Nu cumva cînd ceea ce zice sau face contrazice posibilele și imposibilele pe care i le atribuim? Nu cumva descoperim posibilele și imposibilele pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
economice". Ar fi sfîrșitul lumii? CINISMUL COMPLEXITĂȚII LUMII Lumea modernă este complexă. Complexitatea lumii a devenit o evidență pentru omul modern. A fi modern și inteligent înseamnă a decreta lumea modernă, complexă. Complexitate, inteligență, modernitate sunt trei idei indisociabile. A pune în discuție, astăzi, evidența complexității lumii moderne este un act impertinent, suspect, pentru că antimodern. Merită să lămurim un aspect ambiguu. Nu discutăm aici conținutul științific al conceptului de complexitate, nu e vorba să repunem în discuție utilitatea acestei idei, de exemplu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mînă de oameni, de cealaltă parte o sărăcie imensă, de nejustificat), înseamnă să fim lipsiți de inteligență? A concepe idee simplă că este posibil să construiești o lume bazată pe fraternitate, înseamnă să nu fii dotat cu inteligență? De ce să pui în discuție argumentul complexității lumii, de ce să accepți să treci drept lipsit de inteligență? A repeta că lumea e complexă nu e, în fond, un mod cultivat, aparent științific, de a justifica pasivitatea, acceptarea inacceptabilului pe pămînt? Argumentul complexității lumii moderne nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură improbabil ca agenții să pună în discuție structurile sociale, că cel mai probabil este ca ei să joace în interiorul acestora. Explicațiile sale, care se vor științifice și critice, nu reduc, oare, incertitudinea în privința comportamentelor noastre, în sensul aservirii față de organizarea socială existentă? Chiar dacă tributar spiritului probabilist, demersul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și imposibilelor protagoniștilor. E nevoie să precizăm aici termenul a studia. Posibilele și imposibilele umane nu sunt niște fapte care pot fi observate (niște observabile). Am precizat-o deja, sunt evidențele oamenilor, punctele lor de "orbire". Sunt ceea ce ei nu pun în discuție. Demersul nostru de cercetare constă în a face să apară posibilele și imposibilele protagoniștilor ca răspunsuri implicite la întrebări pe care nu și le pun135. De exemplu, la sfîrșitul lui 1941 și începutul lui 1942, comandanții germani sunt convinși că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
însă întotdeauna dornic să discute și agrea acele cercuri în care nu erau impuse nici un fel de restricții în ceea ce privește temele și modul de abordare. A frecventat cu asiduitate Clubul de științe morale al Universității. Modul în care ataca el subiectele puse în discuție, ca și atenția încărcată de admirație a unor tineri din asistență nu au fost pe placul multor profesori.67 Fostul său student Desmond Lee își amintea: „Obișnuia să vină la întrunirile Clubului de științe morale și a dominat într-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
anumite situații însă putem să le ascundem. Cu alte cuvinte, putem să ne prefacem și putem să mințim. Ceea ce duce la concluzia că propriile trăiri ne sunt în mod nemijlocit cunoscute pe când cele ale altora trebuie să fie „descoperite“. Wittgenstein pune în discuție asemenea intuiții și reprezentări familiare pe baza cercetării gramaticii expresiilor despre ceea ce simțim și a relației lor cu expresiile care descriu caracteristici ale comportării. El urmărește să determine ce lumină aruncă asupra acestor intuiții și reprezentări familiare o examinare mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este și impresia că psihologia ar studia o realitate diferită de cea care constituie obiectul cercetării în celelalte științe, „lumea lăuntrică“. Nu este vorba să se conteste că psihologia cercetează stări și procese psihice. Însuși termenul psihologie o spune. Ceea ce pune în discuție Wittgenstein este ideea că problema cercetătorului ar fi „să pătrundă“ dincolo de ceea ce este controlabil prin observație, să ne dezvăluie o lume ascunsă în spatele comportării subiecților. Uneori observarea comportării verbale și nonverbale poate să conducă într adevăr la concluzii greșite cu privire la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întărit de Tratatul de la Lisabona, în contextul unei hotărâtoare parlamentizări a vieții Uniunii. În lumea globalizată, interdependența dintre comunitățile Europei a crescut, iar recenta criză financiară constituie o probă irevocabilă în acest sens. Nu se poate nega faptul că globalizarea pune în discuție monopolul tradițional al reprezentanței parlamentare. Ea reduce de fapt importanța granițelor statale în interiorul cărora Parlamentele s-au născut și s-au afirmat din punct de vedere istoric. Diplomația parlamentară ar putea reprezenta unul din răspunsurile instituțiilor de stat la problemele
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de legitimare și luare a deciziilor. Se constatată că, într-o lume globalizată, interdependența dintre comunitățile naționale de pe întreg mapamondul a crescut, iar recenta criză financiară constituie o probă irevocabilă în acest sens. Nu se poate nega faptul că globalizarea pune în discuție monopolul tradițional al reprezentanței parlamentare. Ea reduce de fapt importanța granițelor statale în interiorul cărora Parlamentele s-au născut și s-au afirmat din punct de vedere istoric. Diplomația parlamentară poate reprezenta unul din răspunsurile instituțiilor de stat la problemele ridicate
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
punct de vedere masculin. A fost formulată, de exemplu, problema suferințelor îndurate de femei și copii în timpul războaielor victime necombatante, refugiile, violurile suferite ș.a.m.d. Din perspectiva teoriilor feministe, se impune o regândire a securității, astfel încât să poată fi puse în discuție militarismul și patriarhalismul sau legăturile dintre sărăcie și creșterea populației 1. Noile amenințări din epoca globalizării. O nouă direcție și un discurs oarecum separat în dezbaterile privind securitatea se deschide prin cercetarea unui grup de fenomene asociate proceselor globalizării, datorită
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
dar fascinantelor probleme cu care se confruntă nefrologia actuală. CUVÂNT îNAINTE în luna martie 1998 s-a organizat la Iași A II-a Consfătuire de Nefrologie din Moldova, cu tema Boala polichistică renală cu transmitere autosomal dominantă (ADPKD), care a pus în discuție un subiect important prin prevalență, consecințe și posibilități de profilaxie, cu scopul optimizării asistenței medicale a bolnavilor cu ADPKD și a familiilor lor. Această acțiune reprezenta o modalitate de prezentare a cunoștințelor și experienței acumulate în acest domeniu de către o
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
putea fi consecința faptului că pacienții vârstnici cu ADPKD au ateroscleroză, hipertensiune și sunt supuși terapiei de supleere renală 1 (la populația vârstnică, anevrismele de aortă abdominală au o prevalență de 4-5%). Cu toate că rezultatele studiului condus de Torra et al. pun în discuție prezența anevrismelor aortice ca o caracteristică frecventă ADPKD, autorii cred că numai un studiu multicentric amplu ar putea defini frecvența reală a acestei entități la pacienții cu ADPKD (13). După Torres (1998), anevrismele aortei toracice ar avea o agregare familială
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
natura genetică și consecințele bolii (evoluție, prognostic, posibilități terapeutice), riscul de recurență și căile prin care riscul poate fi prevenit sau redus (2, 7). Sfatul genetic este, în esență, un proces de comunicare prin care consultantul trebuie să înțeleagă problemele puse în discuție și apoi să ia o decizie pe deplin informată privind opțiunile sale viitoare. Cu acordul de principiu al bolnavului, ar putea fi abordate rudele pacientului cu risc teoretic de a moșteni gena mutantă (screening familial), pentru a identifica acele persoane
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Aici este accentuată problema consilierii subalternilor de către liderul organizațional, ca o responsabilitate permanentă a acestuia. Având în vedere prezența modestă a acestei obligații în practica managerilor români, și chiar conștiința necesității ei, insistența pe respectiva dimensiune este cu totul binevenită. Punând în discuție comunicarea de masă cel de-al doilea sens al conceptului de comunicare în psihosociologie sunt analizate dimensiunile impactului social al comunicării prin mass-media. Se tratează pertinent efectele cognitive, afective și comportamentale pe care mijloacele media cu deosebire televiziunea le produc
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
precizată. Trecem în revistă ordinea de zi La începutul întrunirii revedem agenda propusă și precizăm când este stabilită încheierea discuțiilor. Dacă participanții au precizată agenda, există mai multe șanse să parcurgem toate problemele prevăzute în ea. Desfășurarea întrunirii * Anunțăm problema pusă în discuție. * Personal, sau alt participant prezintă un raport scurt asupra ei. * Distribuim, dacă este cazul, materialele necesare pentru dezbaterea problemei. * Anunțăm timpul alocat dezbaterii ei. * Invităm participanții la discuții. Dacă este nevoie să se voteze, atunci facem acest lucru după scurgerea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
pentru a analiza caracterul vag al comunicării. Pentru nevoile studiului, am elaborat o primă formă a dicționarului de imprecizie în limba română cu ajutorul căruia am făcut apoi analiza caracterului vag a răspunsurilor participanților la întrebările din interviu sau la problemele puse în discuție la focus grupuri. Menționăm că procesul de identificare a părților de vorbire purtătoare de caracter vag în limba română este în desfășurare, așa că forma dicționarului cu care am lucrat are limite inerente. Am folosit o aplicație software performantă care are
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
alte lucrări, și Din registrul ideilor gingașe (1926), de altfel, prima publicată în limba română (după teza de doctorat susținută și publicată în același an, 1904, în limba germană la Universitatea din Halle). Volumul adună o serie de texte ce pun în discuție ideile ce animau epoca, de natură morală, filosofică, politică etc. Într-un stil polemic, lucid, în manieră junimistă, avînd ca model pe Titu Maiorescu în lupta acestuia cu beția de cuvinte; apărător al valorilor naționale autentice și în contra tradiționalismului găunos
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înscrie între întemeietori. Cel care a scris Povestea vorbei este un iscusit mînuitor al ironiei, un poet, cum spune eseistul, integral ironist, primul la noi de asemenea proporție. Pentru Pann poezia erotică poate fi stricăcioasă în cazul femeilor mai impresionabile; pune în discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, în versurile lui: tema poeziei care smintește femeia și strică familia. Operația de seducție prin poezie e condamnată (E.S.). Finul Pepelei' cum îl numea Eminescu în Epigonii, este și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]