45,675 matches
-
câteva emirate, în fapt, independente, de aceea, adesea, se recurgea la mituire. Cel mai periculos dușman, Tzachas, a fost zdrobit de bătrânul cezar Ioan Ducas. Granița Imperiului se deplasa lent dar necontenit, înainte. De-abia în acest moment, cavalerii occidentali parcă s-au deșteptat: începutul primelor succese militare ale lui Alexie Comnenul coincide în timp cu nașterea primei cruciade. Anul 1094. La papa Urban al II-lea se prezenta un om, îmbrăcat în haine de pelerin. Înalt, uscat, slăbit până la epuizare
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
victorie morală a lui Urban al II-lea asupra lui Henric al IV-lea, încăpțânatul său concurent la stăpânirea universală. Petre Pustnicul era omul potrivit, în stare să-l secondeze pe papă în acțiunea de mobilizare a Europei. Fizicul său parcă descărnat, ochii arzători făceau o impresie puternică. De aceea, Urban al II-lea i-a dat scrisori de recomandare către toți principii, odată cu împuternicirea de a predica ,războiul sfânt’’ în Orient. Despre cruciadă deocamdată nu se spunea nimic. Papa era
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
României victorioasă cu 3-2. S-a retras după "dezastrul de la Zürich", 7-1 cu Elveția, moment ce a însemnat și un schimb de generații pentru națională: "În seara aceea de mai, la Zurich, n-a fost ceva în regulă. Pe teren parcă pluteam, aveam impresia că vin tribunele spre noi, făceam eforturi mari să ne găsim echilibrul fizic și moral, dar nu găseam puterea necesară să ne adunăm. A fost ca un vis urât, din care, când ne-am trezit, am dat
Mircea Dridea () [Corola-website/Science/313872_a_315201]
-
urmărea să-și dăruiască în sfârșit o țară, detronându-l pe Richard. În luna septembrie 1192, regele Anglei se îmbarca în portul Jaffa și părăsea Palestina, zorind să nu-l apuce ploile și schimbarea anotimpului în pământ străin. Dar furtunile parcă îl aleseseră pe regele Angliei ca să-l însoțească la orice traversare a mării. Din nou un vânt puternic a abătut corabia regelui din drum, împingând-o într-un golf al Adriaticii, Richard, imprudent, s-a fotărât să traverseze Germania, travestit
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
reprezintă cuplul cinematografic perfect, sinergia între actorul Depp și regizorul Burton este absolută. Burton are personajul, iar Depp talentul de a-l întruchipa. Stilul întunecat se completează prin prestația de excepție a actorului mai mult de atât fizionomia să reflectă parcă fiecare personaj al lui Burton. Fie că e vorba despre Edward cel mai sensibil ciudat (an uncommonly gentle mân), Ed Wood, Ichabod Crane, Sweeney Todd sau Willy Wonka, toți reprezintă niște personaje de excepeție, date la o parte de societate
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
bogate trimiteri în ireal și fantastic, noils ,producții" ale lui Florin Ciocâlteu au o largă deschidere semantica : ele evocă arhitecturi piranesiene, trasee labirintice sau lumile de clarobscur din românele lui Dickens (de un puternic efect sînt structurile reticulare care refac parcă atmosferă sumbră din ,Marile speranțe") ; alteori ele trimit la nave naufragiate (năpădite de alge și microorganisme), la regnul anelidelor, la un agregat industrial sau la o ,softsculpture". Tonul acestor obiecte poetice, care actualizează și potențialitățile unui sculptor disimulat, este liric
Florin Ciocâlteu () [Corola-website/Science/314457_a_315786]
-
o înserare-n seară pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă eu l-am fost zărit în undă. El avea roșcată fundă. Inima încet mi-afundă. Mai rămâi cu mersul tău parcă pe timpanul meu blestemat și semizeu căci îmi este foarte rău. Stau întins și lung și zic, Domnișoară, mai nimic pe sub soarele pitic aurit și mozaic. Pasul trece eu rămân. "Ana Blandiana" Să lăsăm să cadă cuvintele Numai ca fructele
Literatura română neomodernă () [Corola-website/Science/317931_a_319260]
-
craniu lat și plat având botul scurt și pliuri faciale care îi dau aspectul de animal permanent încruntat. Urechile îi sunt rotunde și mici, acestea fiind purtate ridicate în direcție verticală. Coada este răsucită și purtată ridicat peste spate. Mersul parcă îi este ca pe picioroange. Cea mai importantă și caracteristică trăsătură a câinelui este limba de culoare albastru-neagră, ceea ce este o raritate printre rasele de câini. Chow-Chow-ul are o blană formată dintr-un păr des și un puf moale. Cele
Chow chow () [Corola-website/Science/317970_a_319299]
-
gesturi, cântece sau capete mândru ridicate, nu-mi amintesc dacă cineva purta steagul Casei Orfanilor, dar așa se spune. Era o liniște epuizantă și îngrozitoare. (...) Câțiva dintre copii se țineau de hainele lui Korczak, poate chiar de mână, mergeau purtați parcă de o transă. I-am condus până la poarta Umschlagului...” . Potrivit altor versiuni, copiii au mărșăluit, grupați câte patru, și au purtat steagul cu Regele Maciuś I, eroul romanului scris de profesorul lor. Fiecare copil ducea cu el jucăria sau cartea
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
Uther Doul evenimentele cărții, ce se petrecea datorită întâmplării și ce era planificat dinainte. Steven Poole a scris recenzia cărții pentru "The Guardian" și s-a plâns de stilul greoi de la începutul cărții: "Pe tot parcursul primelor 40 de pagini parcă auzi icnelile unui scriitor ce se chinuie să epateze" dar "după ce cartea depășește începul prost-gândit, Miéville pornește să construiască o acțiune incitantă cu spionaj și trădări." Încheie astfel: ""Cicatricea" demonstrează până la urmă destulă inventivitate și energie, strunite bine de o
Cicatricea () [Corola-website/Science/322904_a_324233]
-
necazuri nebănuite. Personajele sunt bine creionate, iar decorul este bine descris, dând impresia unei lumi moderne aruncată în Vestul Sălbatic. Spitalul din Ashamoil, locul de muncă al lui Râule, pare mai degrabă să aparțină secolului 19, cu un personal medical parcă desprins din românele englezești de epocă. Aici se petrec tot felul de lucruri ciudate: o fată naște un crocodil cu cap de om, iar laboratorul lui Râule este o adevărată Cameră a Ororilor. Gwynn, având un trecut sumbru în ciuda faptului
Orașul gravat () [Corola-website/Science/322926_a_324255]
-
un restaurant în timpul unei călătorii de afaceri. Doamna Gibson nu a fost capabilă să-i dea vestea cea rea, așa că a pus pe altcineva să-l informeze. Tom Maddox comenta că Gibson „a crescut într-o Americă tulburătoare și suprarealistă, parcă desprinsă din visele lui J. G. Ballard”. La câteva zile după decesul soțului, doamna Gibson s-a mutat împreună cu William din Norfolk la Wytheville. Gibson a descris mai târziu Wytheville ca pe „un loc unde epoca modernă ajunsese oarecum, dar
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
și despre ce îi încântă la realizarea unui film". Gibson a spus că vrea să "schimbe din rădăcini genul acțiune-aventură", care, simțea el, că este dominat de CGI, povești simple și personaje slabe, dar și să creeze o urmărire care "parcă nu se mai termină." Gibson și Safinia erau interesați și să exploreze o cultură antică care nu a fost atinsă de europeni. Considerând aztecii și mayașii, ei i-au ales în cele din urmă pe mayași pentru sofisticație și eventualul
Apocalypto () [Corola-website/Science/323914_a_325243]
-
Evans, suferea cel mai mult. Aproape de baza ghețarului el s-a prăbușit și a murit pe . În etapa de la Barieră cei patru supraviețuitori au întâlnit cele mai grele condiții meteo înregistrate vreodată în regiune. Vremea, împreună cu suprafața proastă a zăpezii („parcă tragem [săniile] peste nisip în deșert” - Scott, ) i-a încetinit, ca și înrăutățirea stării piciorului lui Oates. Scott spera că vremea avea să se îmbunătățească, dar la sfârșitul lui februarie temperatura a scăzut și mai mult. Pe , la depozitul de la
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
muzică, întrucât mare parte din cultura muzicală a formației U2 începuse cu punk rock în tinerețea lor de la jumătatea anilor 1970. Bono și-a dat seama că U2 „nu are tradiție”, și a început să i se pară că formație parcă „este venită de pe altă lume”. Aceasta l-a inspirat să scrie cântecul „Silver and Gold”, cu influențe blues, înregistrat împreună cu Richards și cu Ronnie Wood. Până atunci, U2 antipatizase muzica mai veche, dar după contactele cu The Waterboys și cu
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
familie prin portretul aflat în conacul familiei Moscu: "„(...) un portret în mărime naturală al Christinei; l-a pictat Mirea. Copiii o știu după portretul acela (...)”". Pictorul Egor realizează o descriere fidelă a tabloului: "„Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, cu talia subțire și înaltă, cu buclele negre lăsate pe umeri. Plutea mult dor și multă jale în ochii domnișoarei Christina. Zadarnic
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
cu talia subțire și înaltă, cu buclele negre lăsate pe umeri. Plutea mult dor și multă jale în ochii domnișoarei Christina. Zadarnic îi zâmbea ea familiar, zadarnic își strângea cu mâna umbreluța albastră și își ridica pe furiș o sprânceană, parcă l-ar fi invitat să râdă și el de pălăria ei prea mare și prea încărcată, pe care, firește, n-o poate suferi, dar a pus-o pentru că așa i-a cerut mama („Nu stă bine unei domnișoare să pozeze
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
au o dulceață aparte a neștiinței de sine. Privirea este dulce dar inexpresivă, pierdută în același timp, prin urmare, are, în plinătatea aceasta de societate haotică, ceva inexprimabil. Figura nu are nimic sofisticat: o frunte înaltă și o gură schițată parcă în grabă, făcută pentru a tăcea. Detaliile sculpturale sunt vagi,chipul este abia schițat. Dialogul statuii cu exteriorul nu explică drama venirii ei pe lume. Din atitudinea statuii se degajă un sentiment de atașament față de pământul mamă. Petru Comarnescu consideră
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
o legau mă prindea cu corpul de peretele de lemn al ieslei, simțindu-mă prizonier preț de câteva minute. Nu-mi făcea rău. Nu se lăsa cu toată greutatea, ci doar atât cât să-mi simtă căldura. Bunicul râdea și, parcă întorcând capul, și ea râdea. O chema Mișca. Într-o zi nu a mai plecat cu celelalte animale la păscut. Era gestantă și urma să aibă vițel. Bunicul m-a chemat să o duc eu, pentru că el nu se simțea
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
granița!”. Călătorie sprâncenată! Țări minunate. Cui îi pasă? Eu nu-mi dezlipeam ochii de la telefon, citeam mesaje vechi, urări de bine... Nu mai eram nimic. Eram un zero care se plimba prin lume. Roma! Cetatea eternă! Simțeam doar foame și parcă nu eram eu. Nici acum nu sunt. Parcă pluteam pe deasupra lucrurilor... Ochii mei vedeau frumusețea vegetației, copacii ciudați, florile necunoscute, ruinele și clădirile antice. Vedeam belșugul din magazine și mulțimea de obiecte noi, dar nu simțeam nimic. Nu aveam lacrimi
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
Eu nu-mi dezlipeam ochii de la telefon, citeam mesaje vechi, urări de bine... Nu mai eram nimic. Eram un zero care se plimba prin lume. Roma! Cetatea eternă! Simțeam doar foame și parcă nu eram eu. Nici acum nu sunt. Parcă pluteam pe deasupra lucrurilor... Ochii mei vedeau frumusețea vegetației, copacii ciudați, florile necunoscute, ruinele și clădirile antice. Vedeam belșugul din magazine și mulțimea de obiecte noi, dar nu simțeam nimic. Nu aveam lacrimi, nici gânduri. Nu mai eram eu! Nu mai
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
puțin. Adormeam cu gândul că poate-i mai bine să nu mă mai trezesc. Că la ce bun să mă trezesc? Numai copiii m-au ținut vie. Și când mi-a venit bărbatul după cinci ani de când eram deja acolo, parc-am înviat! Atunci am închiriat și noi un loc cu acoperiș adevărat! Copiii mei, când au intrat în casă, s-au bucurat c-aveam lumină și apă. Nu știu dacă știi ce-i aia să plângi de bucurie că ai
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
te-ajută? Din ce țări erau veniți oamenii cu care munceați pe câmp?</em> Erau bulgari, portughezi, marocani... din multe țări erau. Ne-am înțeles bine toți că toți voiam să muncim și să trăim. Oamenii, când sunt în suferință, parcă sunt mai sufletiști. Stăteam toți într-o casă. În primă casă în care am reușit să stăm eram cam 40 de persoane în 4 camere, o bucătărie, o baie și un hol. Eu dormeam cu o nepoata într-un pat
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
mai ușor. La ce vârstă v-ați căsătorit?</em> M-am căsătorit la 16 ani și la 17 ani am avut primul copil. Ați fost la școală?</em> Am facut patru clase. Eram săraci și când eram eu mică, dar parcă ne ajungeam. Mama lucra la colectiv, tata lucra în combinat, era cât de cât bine. Puținul ăla pe care-l aveam ne ajungea. Eu nu-mi aduc aminte de mine să fi fost eu, copil, așa stresata cum au fost
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
ceva, a mai făcut, care nu - a rămas tot sărac. S-a distrus combinatul, fabrica de țesătorie s-a vândut, ce mai era cât de cât bun în Turnu-Măgurele s-a vândut, și fiecare s-a dus pe cont propriu. Parc-am fi fost toți scoși pe-o tarabă. Bucată cu bucată, s-au vândut locuri și oameni. Cand pleci dintr-un loc, pleci că locul ăla nu mai e nimic sau e pe cale de nimic. De-asta am plecat. Nu
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]