48,602 matches
-
România. Cu timpul pământurile au fost achiziționate de țăranii români din localitățile apropiate, care totuși au vrut să le vândă coloniștilor polonezi. Următorul val de emigranți a avut loc în anii 70 ai secolului al XIX-lea, condiționat fiind de construirea căii ferate Lvov - Iași. Calea ferată trecea prin sat unde a apărut o gară cu numele de Ruda. O parte dintre lucrători s-au așezat aici, muncind în continuare la calea ferată, iar unii achiziționau și pământ. În jurul aniilor 1880
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
în dijma o suprafață de pământ luată de la proprietar. În anul 1873 a fost construită calea ferata Craiova-Slatina-Pitesti-Bucuresti. Lucrătorii, cât au executat lucrări în zonă, au fost cazați la conacele boierești din Recea și Zorleasca. O mare binefacere a fost construirea după 1912 a halei Recea, care a facilitat legătură oamenilor de aici cu lumea. Acolo unde calea ferata intersecta drumuri, au fost construite cantoane, care astăzi, nu mai există, ele fiind demolate. În apropierea haltei Recea a avut loc, în
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
1742) în luna lui Aprilie 26, ispravnic fiind chir Ilarion, proegumenul Bistriței.”" Se pare că datarea din pisanie ar fi eronată, găsindu-se o altă dată, anul 1728, în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 15 (recto), doc.1, unde se menționează construirea schitului de către Climent și frații săi, împreună cu “casele de piatră” de aici, înzestrând-o cu moșie și vii și dobândind pentru ea unele privilegii de la domni, așa cum se precizează în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 16, scv. in Biserica Ortodoxă Română
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
după amiază cu clasele V-VII. Această funcționare se datora și faptului că spațiul de școlarizare era format doar din 4 săli de clasa, care abia putea să cuprindă elevii al căror număr era în continuă creștere. În 1960 începe construirea unui nou local în Pietrari, cu cinci săli de clasa și cancelarie(care în 1961/1962 va fi dat în folosință), iar în 1964 termină prima promoție de absolvenți al școlii de 8 ani. În 1961, în baza unui Decret
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
și între 13 și 18, clasele V-VIII”. Localul Școlii din Pietrari de Sus, local în care școală funcționează și azi, a fost ridicat între anii 1969/1970 pe baza autorizației 172 din 29 IV 1968. În 1973 se începe construirea unei anexe cu două laboratoare la Școală Generală cu clasele I-VIII Pietrari. În 1981 se înființează treaptă întâi de liceu la Școală Generals Pietrari, care va fi desființată după 1989. În 1982 începe construirea unui nou local al Școlii
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
1968. În 1973 se începe construirea unei anexe cu două laboratoare la Școală Generală cu clasele I-VIII Pietrari. În 1981 se înființează treaptă întâi de liceu la Școală Generals Pietrari, care va fi desființată după 1989. În 1982 începe construirea unui nou local al Școlii Pietrari, construcție modernă, cu etaj și cu patru săli de clasa. În 1987 se înființează la aceeași școală, Școală Profesională Pietrari cu profil agricol care a funcționat până în 1989. În anul școlar 1990-1991 funcționau la
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Arhiducesa Elisabeta Sandhofer. Inițial, Castelul Bran a fost o cetate militară de apărare, având la bază forma unui patrulater neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886, acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă. Cetatea a fost transformată în reședință regală în anul 1920, odată cu intrarea în proprietatea Reginei Maria, iar în perioada 1920 - 1929 s-au realizat
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii
Castelul Peleș () [Corola-website/Science/302059_a_303388]
-
000 de sclavi în Sierra Leone și în raidurile organizate împotriva comercianților de sclavi în speranța că va opri practicarea de muncă forțată din Africa. De asemenea, a reușit să reducă de la 55% la 4% rata de deces a muncitorilor în construirea căii ferate Tanganyika. S-au menținut recorduri în controlarea sclaviei, prostituției și a traficului de femei și copii. Condusă de Fridtjof Nansen, Comisia pentru Refugiați a fost înființată pe 27 iunie 1921, având ca scop apărarea intereselor refugiaților inclusiv supravegherea
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
ajunge mitropolitul Țării Românești, totul se schimbă pentru viața pustnicilor de aici. Se construiește o bisericuță din piatră și cărămidă în locul celei de lemn, așezându-se sub ea moaștele cuvioșilor Daniil și Misail. Prin aceasta devine o așezare monahală statornică. Construirea căii ferate care face legătura Olteniei cu Ardealul pe valea Oltului, amenajarea unei stații C.F.R. paralel cu șoseaua deja construită, are o însemnătate deosebita pentru așezământ privind legătura cu lumea exterioară. Episcopul Argeșului Gherasim Timuș decide construcția unei reședințe de
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
statutul de "schit" în subordinea "Mănăstirii Cozia", datorită demersurilor făcute de "ieromonahul Teoctist Dobrin". Acesta reușește să adune în jurul lui un grup de tineri monahi dând viață nouă așezării mănăstirești. De asemeni legătura așezământului cu drumul național se îmbunătățește prin construirea unui pod peste Olt la punctul "Lotrișor" și totodată a primului drum de acces. Anul 1988 reprezintă evenimentul de seamă al locașului: revenirea la statutul de "Mănăstire" și aceasta tot demersurilor și strădaniilor aceluiaș om "ieromonahul Teoctist Dobrin", pe care
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate în ulei și icoanele de lemn. Tot instituția ce patronează schitul în cooperare cu Direcția Monumentelor refac între anii 1923-1925 cupola turlei și altarul dărâmate de obuze de altilerie
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
a stabilizat monedă franceză (1726) și a echilibrat bugetului în 1738. Expansiunea economică a fost, de asemenea, un obiectiv central al guvernului: comunicațiile s-au îmbunătățit cu finalizarea canalului Saint-Quentin (care leagă râurile Oise și Somme) în 1738 și cu construirea sistematică a unei rețele de drumuri naționale. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Franța avea cea mai modernă și extinsă rețea de drumuri din lume. În relațiile externe, Fleury a căutat pacea prin încercarea de a menține alianța cu Anglia și
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a fabricii de porțelan Sèvres, care a devenit unul dintre producătorii de porțelan cei mai renumiți din Europa iar comenziile ei au asigurat artiștii și familiile artizanilor pentru mulți ani. Ea a fost, de asemenea, patroana arhitecturii, fiind responsabilă pentru construirea Pieții Ludovic al XV-lea (numită acum Place de la Concorde) și a Școlii Militare din Paris, ambele construite de protejatul ei Ange-Jacques Gabriel. Marchiza era liberală și-a susținut în mod constant "Encyclopedie" împotriva atacurilor Bisericii. Ea a fost un
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
au fost menținute în mare măsură instanțele bazate pe dreptul islamic. Un alt obstacol în calea dezvoltării economice l-a constituit faptul că Bosnia a devenit victima tensiunilor dintre cele două componente ale Monarhiei. Ungaria a blocat în mod constant construirea unor căi ferate care să realizeze legătura cu Dalmația (aflată în componența Austriei). Această opoziție a frânat dezvoltarea economică a provinciei. Un alt proces esențial în aceasă perioadă este finalizarea procesului de identificare etnică a comunităților creștine din Bosnia cu
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
a face Grădină Publică la Copou pe locul unde se află făcut pavilionul la prilejul întronării și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această grădină"”. Printre îndatoririle administratorului erau incluse angajarea a doi grădinari (un "„grădinariu”" și un "„suptgrădinariu”"), construirea unui pavilion de cărămidă cu temelie de piatră, alte două pavilioane de lemn, chioșcuri cu "„lavițălele lor trebuitoare”", pietruirea drumurilor cu "„pietricele de apă curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
1848). La 15 aprilie 1848 arhitectul orașului M. Niciman a semnalat nevoia de a repara și consolida gardurile din interiorul parcului, înaintând un deviz de 5.432 lei care includea cheltuieli pentru cărămizi, var și nisip, precum și pentru lemnele necesare construirii a două porți, dintre care una în fața monumentului. Din lipsă de fonduri, lucrările nu s-au executat. În septembrie 1849 Departamentul Lucrărilor Publice constata că dezvoltarea parcului continuă să fie deficitară: zona încă nu era împrejmuită, iar arborii nu fuseseră
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
continuă să fie deficitară: zona încă nu era împrejmuită, iar arborii nu fuseseră plantați, motive pentru care localnicii începuseră să folosească zona pentru pășunatul animalelor. Aceste evenimente au determinat municipalitatea să solicite o împrejmuire temporară, urmând să aloce fonduri pentru construirea unui gard adecvat. În ianuarie 1850 Wilhelm Rach menționa nevoile de însămânțare de primăvară ale grădinii: 600 de trandafiri din soiul cultivat la Dulcești (ținutul Romanului), 200 de trandafiri franțuzești, 400 de lilieci, gherghine, garoafe turcești, și altele, în total
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
petrol. Orașul se află pe o insulă cu o suprafață de circa 270 km², la 50 de kilometri de Golful Persic, populația lui fiind estimată la 415.139 locuitori. Locul a fost slab populat până în 1909, când s-a început construirea unei rafinării de petrol de către o companie mixtă anglo-persică, rafinărie care în 1938 era cea mai mare din lume. Deasemenea a fost fondat un institut tehnologic. O criză a fost declanșată de naționalizarea companiei în 1951 și interzicerea tuturor companiilor
Abadan, Iran () [Corola-website/Science/302142_a_303471]
-
Amplificarea percepției cu privire la amenințarea bombardierelor strategice sovietice cu rază lungă de acțiune, dotate cu arme nucleare, a dus la o strânsă cooperare între Canada și Statele Unite în domeniul apărării aeriene. La începutul anilor '50, cele două state au convenit asupra construirii unei serii de stații radar pe teritoriul Americii de Nord în vederea detectării unui eventual atac sovietic inițiat via Polul Nord. Prima serie de radare a fost Pinetree Line (Linia Pinilor), finalizată în 1954, compusă din 33 de stații plasate în sudul Canadei. Datorită
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
teritoriul Americii de Nord în vederea detectării unui eventual atac sovietic inițiat via Polul Nord. Prima serie de radare a fost Pinetree Line (Linia Pinilor), finalizată în 1954, compusă din 33 de stații plasate în sudul Canadei. Datorită unor deficiențe tehnice a fost necesară construirea unor rețele radar adiționale. În 1957 a fost finalizat McGill Fence (Gardul McGill); acesta integra sisteme radar cu efect Doppler pentru detectarea aeronavelor zburând la joasă altitudine. Acest sistem era poziționat la aproximativ 500 de km nord de Linia Pinilor
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
pentru a câștiga un aliat puternic în lupta cu hazarii, hanul Almas Khan i-a scris o scrisoare califului Bagdadului, în care-i cerea ajutorul pentru trimiterea unor învățați care să cunoască și să predea Coranul, dar și sprijin pentru construirea de moschei. Pe 11 mai 922, hanul l-a întâmpinat pe misionarul Ahmad ibn Fadlan și, patru zile mai târziu, adunarea triburilor a proclamat islamul ca religie a statului. Cea mai mare parte a populației regiunii era de origine turcică
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
polipeptid sau a unui lanț ARN ce are o funcție anume în cadrul organismului, totuși încă există controverse privitoare la acest ultim aspect. Organismele vii depind de gene deoarece ele codează toate proteinele și lanțurile ARN funcționale. Genele conțin informația pentru construirea și menținerea funcțiilor celulare unui organism și transferă mai departe trăsăturile descendenților. Toate organismele posedă gene pentru diferite trăsături biologice, unele fiind evidente de la început, cum ar fi culoare ochilor, numărul membrelor, și altele nefiind evindente imediat, cum ar fi
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
răscoalele antiotomane din Bosnia și Herțegovina din vara anului 1875 și din Bulgaria în 1876, s-a resimțit în Dobrogea printr-o sporire a încordării generale și printr-o înăsprire a atitudinii autorităților turcești. Aceasta situație tensionată nu a împiedicat construirea căii ferate Cernavodă-Constanța (de către o societate britanică), modernizarea porturilor, sporirea bunăstării generale și a numărului școlilor românești (dar și grecești și bulgărești) din Dobrogea, plasate sub oblăduirea călugărului român Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit la Căldărușani). În România
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de sistem sunt și mai stringente decât cele ale cat.6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru fiecare pereche în parte cât și pentru întreg cablul. Standardul cat.7 a fost creat pentru a permite construirea unei rețele 10-gigabit Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat.7 poate avea ca terminație conectori GG45 compatibili cu conectorii RJ-45; utilizat împreună cu conectorii GG45, frecvența normată a cablului cat.7 este de până la 600 MHz
Cablu torsadat () [Corola-website/Science/302203_a_303532]