46,314 matches
-
alți doi studenți de origine poloneză, a emigrat în Elveția unde a urmat cursurile Universității din Geneva, iar apoi pe cele ale Universității din Zürich. În 1883 în traducerea lui și cu propriul lui efort, a publicat la Geneva Manifestul comunist al lui Karl Marx și Friedrich Engels, cu o introducere, note și biografii ale autorilor, în același an în care în revista „Przedświt”, a publicat o serie de articole privitoare la biografia a lui Karl Marx (prima în limba poloneză
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
1985). Fiind crescut în climatul rece al Europei estice, Milosz a fost afectat în mod special de lipsă anotimpurilor din Berkeley. În 1980 Miłosz a primit Premiul Nobel pentru literatură. De când lucrările sale au fost interzise în Polonia de către guvernul comunist,acesta a fost momentul în care un număr mare de polonezi au auzit de el.[citation needed] Când regimul comunist a căzut, Miłosz a putut să se întoarcă în Polonia,la început pentru a vizita și mai târziu să locuiască
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
Berkeley. În 1980 Miłosz a primit Premiul Nobel pentru literatură. De când lucrările sale au fost interzise în Polonia de către guvernul comunist,acesta a fost momentul în care un număr mare de polonezi au auzit de el.[citation needed] Când regimul comunist a căzut, Miłosz a putut să se întoarcă în Polonia,la început pentru a vizita și mai târziu să locuiască jumătate din timp în Cracovia. El și-a împărțit timpul între casă din Berkeley și apartamentul din Cracovia. În 1989
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
studenție, aderă la curentul socialist și participă în 1903 la Congresul Internaționalei a II-a. După Revoluția Rusă din 1917, devine promotoare a cauzei bolșevice și se mută cu traiul în URSS. Acolo exercită funcția de redactor al unor publicații comuniste în limba română și desfășoară o amplă activitate publicistică. Lucrează ca pedagog la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian Marchlewski” din Moscova. În 1931, a fost delegată din partea Partidului Comunist Român la cel de-al
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
După Revoluția Rusă din 1917, devine promotoare a cauzei bolșevice și se mută cu traiul în URSS. Acolo exercită funcția de redactor al unor publicații comuniste în limba română și desfășoară o amplă activitate publicistică. Lucrează ca pedagog la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian Marchlewski” din Moscova. În 1931, a fost delegată din partea Partidului Comunist Român la cel de-al V-lea Congres al Cominternului, care a avut loc în Moscova și Harkov. Pe parcursul vieții
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
de redactor al unor publicații comuniste în limba română și desfășoară o amplă activitate publicistică. Lucrează ca pedagog la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian Marchlewski” din Moscova. În 1931, a fost delegată din partea Partidului Comunist Român la cel de-al V-lea Congres al Cominternului, care a avut loc în Moscova și Harkov. Pe parcursul vieții, a întreținut corespondență activă cu revoluționari și scriitori din mai multe țări, precum Dmitri Blagoev, Vladimir Korolenko, Vera Figner ș.a.
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
și Ecaterina Arbore s-ar fi sacrificat prin alăturarea la bolșevism). În 1937, în toiul Marii Epurări, a fost arestată și condamnată de troica NKVD la moarte prin împușcare. A fost reabilitată de către autoritățile sovietice în timpul destalinizării și de către autoritățile comuniste românești în 1968, când Nicolae Ceaușescu a condamnat o serie de politici sovietice. Ecaterina Arbore a colaborat cu echipa de redacție a ziarului "România muncitoare" și revista "Amicul copiilor". A publicat mai multe articole cu caracter revoluționar în revista "Красная
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
și jumătate de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, guvernul de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament și muniții, în ciuda protestelor venite din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
spune unde sunt ascunși părinții și fratele ei. De asemenea, fostul comisar, ajuns maior participă la arestări politice, cum a fost cazul lui Gherman Pântea. O sumară descriere a carierei lui Eugen Alimănescu, în calitate de membru al organelor represive din România comunistă este dată de Cicerone Ionițoiu în lucrarea sa, "Morminte fără cruce": "Canalul Morții trebuia săpat, și erau și alte lucrări în perspectivă, o dată ce problema mâinii de lucru nu se mai punea: rezervele erau suficiente. Printre deținuții politici de aici se
Eugen Alimănescu () [Corola-website/Science/329347_a_330676]
-
din timpul perioadei interbelice și a celei comuniste. Aceasta se explică prin faptul că, în perioada interbelică, mișcarea Bektashiyya a avut interese comune cu cele ale statului în timp ce comunitatea islamică a fost mai degrabă un detractor al acestora. În timpul perioadei comuniste, când s-a încercat o “ateizare” a populației, mișcarea Bektashiyya a rezistat datorită faptului că “elita comunistă venea, în principal, din sudul țării, predominant ortodox sau Bektashi” Mișcarea Bektashiyya a obținut chiar o independență de facto de la sfârșitul secolului 19
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
mișcarea Bektashiyya a avut interese comune cu cele ale statului în timp ce comunitatea islamică a fost mai degrabă un detractor al acestora. În timpul perioadei comuniste, când s-a încercat o “ateizare” a populației, mișcarea Bektashiyya a rezistat datorită faptului că “elita comunistă venea, în principal, din sudul țării, predominant ortodox sau Bektashi” Mișcarea Bektashiyya a obținut chiar o independență de facto de la sfârșitul secolului 19, după cum consideră Clayer. Acest fapt a avut drept consecință reducerea influenței comunității islamice strans legată de islamul
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
ai buddhismului tibetan în Europa și un Maestru de meditație deplin realizat. A studiat timp de 20 de ani la Universitatea Monastică Sera din Lhasa, Tibet, până la exilul său în 1959, anul în care Tibetul a fost invadat de poporul comunist chinez. Începând cu anul 1968, a fost în contact cu discipoli occidentali în India. A scris un număr larg de cărți importante asupra Dharmei și a întemeiat împreună cu principalul său discipol Gonsar Tulku Rinpoche mai multe centre de studii: Centrul
Geshe Rabten Rinpoche () [Corola-website/Science/328532_a_329861]
-
de incompatibilitate estetică cu clienții, cea a lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Gheorghiu-Dej îl considera ca parte din familie. La remarcile altor demnitari cu privire la faptul că responsabilitățile lui Lăzărescu sînt incompatibile cu faptul că el nu este membru al Partidului Comunist (un lucru din punct de vedere legal imposibil la acel moment), el răspundea: "lăsați-l să-și vadă de treabă, în cazul în care dorește, va face politică mai tîrziu." Lăzărescu nu și-a dorit-o niciodată. Gheorghiu-Dej a murit
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
exigențele lui Ceaușescu. Una din variantele lui Lăzărescu a câștigă faza doua a concursului și urmează construcția aeroportului. Ulterior, el a construit un număr mare de clădiri reprezentative în tară (Palatul Sporturilor din București, Sala de conferințe a sediului Partidului Comunist, ambasada Chinei la București, sala culturală a ambasadei Franței și multe altele), precum și ambasada română la Beijing și Parlamentul Republicii Sudan la Khartoum. Lăzărescu a fost numit rector al Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" și un an mai târziu președinte
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
principale sunt interpretate de actorii Gheorghe Dinică, Carmen Galin, Emil Hossu, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Cornel Gîrbea, Vladimir Găitan și Dumitru Rucăreanu. Subiectul filmului îl reprezintă depistarea și distrugerea unei rețele infracționale organizate în România comunistă în jurul unui administrator de bloc avid de putere. Dat afară din funcția de director al unui complex, poziție din care a săvârșit numeroase abuzuri, N.M. Siseanu a pus bazele unei secte religioase profitând de credulitatea și naivitatea oamenilor. El i-
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
ACIN) pentru rolurile principale din filmele "Figuranții", "Cuibul de viespi" și "Secretul lui Nemesis". Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Secretul lui Nemesis" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , scenariul fiind scris de „cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei comuniste”. Criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000) că "Secretul lui Nemesis" este o satiră, „de fapt o farsă grotescă [ce] are drept ținte principale
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
Nemesis". Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Secretul lui Nemesis" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , scenariul fiind scris de „cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei comuniste”. Criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000) că "Secretul lui Nemesis" este o satiră, „de fapt o farsă grotescă [ce] are drept ținte principale credulitatea și ignoranța”. Filmul satirizează nu doar un caz singular sau un individ
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune. Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea comunistă sau PCR un rol important în protestul minerilor de la Lupeni, iar în contemporaneitatea postcomunistă anumiți istorici români reiau și ei, din motive ideologice opuse, același mit. Istorici occidentali precum Francisco Veiga resping însă
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune. Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea comunistă sau PCR un rol important în protestul minerilor de la Lupeni, iar în contemporaneitatea postcomunistă anumiți istorici români reiau și ei, din motive ideologice opuse, același mit. Istorici occidentali precum Francisco Veiga resping însă teza, arătând că nu e necesară inventarea
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
Johnny is the Boy for Me”", fără a numi adevăratul autor. S-a ajuns la un proces, câștigat de Stein, deși nu i-a fost posibil să se prezinte personal în fața instanței americane din cauza restricțiilor de circulație impuse de regimul comunist din România. Un cover din 1988 al formației Vaya Con Dios, care îl credita tot pe Leș Paul drept compozitor, a determinat o sesizare în instanță de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA).
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
Gheorghe Gheorghiu-Dej ș.a.) închiși la Caransebeș, opunându-se predării acestora germanilor care i-ar fi executat ca spioni ai URSS. Regimul austro-ungar și cel totalitar nu s-au încumetat să-l priveze de libertate, pentru criticile publice aduse. Sub dictatura comunistă, instaurată de trupele sovietice, a fost însă arestat, condamnat și exterminat la vârsta de 77 ani. A decedat în închisoarea Văcărești la 18 august 1952, unde ispășea condamnarea de 24 luni în colonia de munca (decizia M.A.I. nr.532
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
ctitorul acestei vechi și prestigioase instituții de învățământ. Colegiul a fost construit pe terenul fostei casei părintești, donat de către dr. Liviu Cigăreanu. Casa proprietate personală situată în Str. Timotei Cipariu Nr. 2 din Timișoara i-a fost confiscată de regimul comunist. Tot la inițiativa lui Mircea-Dimitrie Rațiu au fost confecționate două placi memoriale pentru a fi așezate pe fațada și în holul casei sale din Timișoara, str. Timotei Cipariu nr. 2. Datorită opoziției actualilor proprietari ai casei, acest lucru nu s-
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
permanent de Securitatea din Timișoara. Din considerente politice, descendență socială și familială, a fost marginalizat și izolat. Împreună cu soția sa Rodica, profesoară la Facultatea de Muzică, au adoptat o atitudine de rezistență pasivă pentru a putea traversa urgia stalinistă și comunistă. A fost tratat ca un proscris atât în regimul de dictatură militară cât și în regimul comunist. Deși apreciat în plan profesional, a fost înlăturat de două ori din universitate, 1951 și 1957 și i-a fost respinsă cererea de
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
Împreună cu soția sa Rodica, profesoară la Facultatea de Muzică, au adoptat o atitudine de rezistență pasivă pentru a putea traversa urgia stalinistă și comunistă. A fost tratat ca un proscris atât în regimul de dictatură militară cât și în regimul comunist. Deși apreciat în plan profesional, a fost înlăturat de două ori din universitate, 1951 și 1957 și i-a fost respinsă cererea de înscriere la doctorat pe motive politice, 1955. Totuși fiind competent profesional, lucrează ca inginer proiectant la IPROM
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
d. 27 mai 1972, Dumbrăveni) a avut două soții, Anisia de Costin (1897-1965) și baronesa Margit (1903-1971), fiica generalului austriac de divizie Eduard von Vetsei. Fiind capul unei familii "de origine nesănătoasă", Alexandru a fost condamnat în 1949 de regimul comunist la cinci ani de muncă silnică la Canalul de la Dunăre la Sulina, ulterior la domiciliu forțat la Dumbrăveni.
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]