46,598 matches
-
cereri de înregistrare a alegătorilor, în condițiile în care numărul românilor rezidenți în străinătate este de ordinul milioanelor. Ulterior, pentru alegerile generale din 11 decembrie 2016 au fost înfințate 417 secții de votare, fiind cu 111 mai multe față de alegerile parlamentare din 2012 și cu 123 mai multe decât la alegerile prezidențiale din 2014. În ciuda noilor facilități legislative doar 102.067 de persoane s-au prezentat la vot în diaspora. La finalul mandatului, Stoenescu declara că a inițiat modificarea Legii nr.
Dan Stoenescu () [Corola-website/Science/318739_a_320068]
-
alegerile. Viktor Iușcenko a câștigat al doilea scrutin organizat pentru cea mai înaltă funcție a Ucrainei, iar Viktor Ianukovici a demisionat, iar cabinetul numit de el a fost demis pe 5 ianuarie 2005. În martie 2006 au avut loc alegeri parlamentare, iar trei luni mai târziu s-a format un guvern de coaliție anti-criză. În această coaliție au intrat „Partidul Regiunilor”, „Partidul Comunist Ucrainean” și „Partidul Socialist Ucrainean”. Mai târziu, socialiștii au schimbat tabăra, alăturându-se „Coaliției Portocalii”, formate din „Ucraina
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat. În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleși 90 de deputați și 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceștia au votat, alături de reprezentanții altor regiuni românești, ratificarea Actelor Unirii aprobate de "Sfatul Țării", de "Congresul Național din Transilvania" și de "Congresul Național
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
orientare social-democrată, dar optează și pentru una progresistă. În 2008, membrii de partid ai PSD, PNL și PC, precum și ai altor fracțiuni, reprezentanți în Parlament, au ieșit din grupările lor, din cauza sprijinului pentru președintele Traian Băsescu. Ei au format grupul parlamentar al independenților. În mai 2010, aceștia s-au unit și au format UNPR, care, aliat cu PD-L și UDMR, a participat la guvernare. La data de 1 mai 2010, la congres, Marian Sârbu a fost ales președinte, Cristian Diaconescu
Uniunea Națională pentru Progresul României () [Corola-website/Science/318889_a_320218]
-
mai întâmplat. Cristian Diaconescu, membru fondator și președinte se onorare al UNPR, a demisionat din partid după ce acesta a intrat în USL. El a fost numit de către președintele Traian Băsescu, consilier prezidențial în luna martie a anului 2012. La alegerile parlamentare din decembrie 2012, UNPR a câștigat în alinață cu PSD, PNL și PC zece locuri în Camera Deputaților și cinci locuri în Senatul României. Din cauză că nu a avut numărul minim de parlamentari pentru a forma un grup parlamentar (12 deputați
Uniunea Națională pentru Progresul României () [Corola-website/Science/318889_a_320218]
-
La alegerile parlamentare din decembrie 2012, UNPR a câștigat în alinață cu PSD, PNL și PC zece locuri în Camera Deputaților și cinci locuri în Senatul României. Din cauză că nu a avut numărul minim de parlamentari pentru a forma un grup parlamentar (12 deputați, 7 senatori), parlamentarii UNPR s-au alătural grupului PSD. Aceștia au votat în favoarea guvernului condus de Victor Ponta. Astfel, președintele partidului, Gabriel Oprea a devenit vicepremier. La data de 29 iunie 2015, UNPR a fuzionat prin absorbție cu
Uniunea Națională pentru Progresul României () [Corola-website/Science/318889_a_320218]
-
sunt stabilite după decizia finală privind candidaturile. Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului împreună cu reprezentanții serviciilor publice de radio și televiziune și reprezentanții partidelor, alianțelor politice, alianțelor electorale, precum și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului și care au depus listă de candidați la alegeri vor repartiza timpii de antenă proporțional cu raportul dintre candidații fiecărei entități și numărul total de candidați. Sondajele de opinie sunt interzise cu 48 de
Alegerile pentru Parlamentul European () [Corola-website/Science/316064_a_317393]
-
Alegerile parlamentare anticipate pentru Parlamentul Republicii Moldova au avut loc pe data de 29 iulie 2009. Aceste alegeri au fost cauzate de boicotarea alegerii președintelui Republicii Moldova de către opoziție. Conform Constituției Republicii Moldova alegerile anticipate trebuie să aibă loc la cel puțin 45 de zile
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
vot pentru a putea valida alegerile. Opoziția a acuzat partidul de guvernământ că ar modifica codul electoral în interesul său fără a se gândi la binele cetățenilor Republicii Moldova. În total 10 partide s-au înregistrat pentru a participa la alegerile parlamentare anticipate: Dintre acestea, Partidul Național Liberal și Mișcarea Acțiunea Europeană s-au retras din competiția electorală înainte de data alegerilor, îndemnându-și electoratele să voteze pentru partidele de orientare liberală, anticomuniste. Potrivit unui sondaj realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor din
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
funcției de președinte al Knessetului în perioada deciziei de retragere din Fâșia Gaza și în virtutea opoziției sale față de tendința unora din judecători în frunte cu profesorul Aharon Barak de extindere a prerogativelor Curții Supreme în defavoarea parlamentului. Apreciat ca un excelent parlamentar, în anul 2012 i s-a decernat titlul de cavaler al guvernării de calitate din partea Mișcării israeliene pentru calitatea guvernării. În anii 2013-2014 nu a avut sprijinul liderului partidului său, premierului Netanyahu, și nu a fost reales în fruntea Knessetului
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
Victor Vaida (n. 13 septembrie 1945) a fost un deputat român în legislația 1990-1992, în perioada 18 iunie 1990-4 mai 1992 când a demisionat și a fost înlocuit de către deputatul Nicolae Ungureanu. Victor Vaida a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Germania, China, Australia, Polonia, Libanul și Argentina. A fost deputat MER (Mișcarea Ecologistă din România) și liderul grupului parlamentar ecologist-social-democrat din Camera Deputaților(1991-1992). A fost viceprimar la Primăria județului Hunedoara (ian. 1990-aug. 1990). A fost vicepreședinte
Victor Vaida (deputat) () [Corola-website/Science/316262_a_317591]
-
când a demisionat și a fost înlocuit de către deputatul Nicolae Ungureanu. Victor Vaida a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Germania, China, Australia, Polonia, Libanul și Argentina. A fost deputat MER (Mișcarea Ecologistă din România) și liderul grupului parlamentar ecologist-social-democrat din Camera Deputaților(1991-1992). A fost viceprimar la Primăria județului Hunedoara (ian. 1990-aug. 1990). A fost vicepreședinte(mai 1991-aprilie 1993) și președinte-director general al RENEL(Regia Națională de Electricitate)(mai 1993-martie 1995). A fost prefectul județului Hunedoara (oct.1994-ian
Victor Vaida (deputat) () [Corola-website/Science/316262_a_317591]
-
comunist. În 1989 a participat la crearea Frontului Popular din Moldova, a fost membru în Biroul Executiv și purtător de cuvânt al formațiunii. În 1990 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în circumscripția Leova. A fost președinte al "Comisiei parlamentare pentru mass-media" (1990-1993), membru în "Prezidiul Parlamentului". E reales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994 - 2001) pe listele "Partidului Forțelor Democrate", al cărui președinte a fost (1994 - 2002). A candidat la alegerile prezidențiale din Republica Moldova din 1996, obținând 9 la sută
Valeriu Matei () [Corola-website/Science/320120_a_321449]
-
Parlamentului Otoman. El dorea semnarea unui protocol între Ali Riza Pașa și „comitetul reprezentativ”. Ali Riza Pașa, sfătuit de britanici, a refuzat orice cerere de recunoaștere sau legimitate a unor forme considerate neconstituționale. În decembrie 1919, au fost organizate alegeri parlamentare. Aceasta a fost o încercare de construire a unui Parlament cu o structură mai bună. Parlamentul otoman era considerat un mijloc pentru reafirmarea legitimității guvernului central în fața mișcării naționaliste în continuă dezvoltare în Anatolia. Între timp, grecii otomani s-au
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
în continuă dezvoltare în Anatolia. Între timp, grecii otomani s-au organizat în miliții naționaliste, care acționau pentru atingerea propriilor obiective. În timp ce parlamentarii eleni din Parlamentul Otoman au blocat orice inițiativă, cei mai mulți dintre supușii greci ai sultanului au boicotat alegerile parlamentare. După alegeri, s-a format un nou parlament al Imperiului Otoman, care a trebuit să funcționeze în condițiile ocupației străine. Ali Riza Pașa s-a grăbit crezând că noul parlament îi va aduce legitimitatea. Clădirea în care funcționa Parlamentul se
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
lor sunt lipsite de putere. Acest decret stabilea și că mișcarea naționalistă are ca obiectiv principal eliberarea sultanului și a califatului său de sub dominația străină. Mustafa Kemal se aștepta ca Aliații să nu respecte raportul „Harbord” și nici imunitatea sa parlamentară, dacă ar fi făcut greșeală să se deplaseze în capitală. Din acest motiv, el a hotărât să rămână în Anatolia. Kemal a mutat Comitetul Reprezentativ din Erzurum la Ankara, astfel încât să poată păstra legătura cu cât mai mulți deputați care
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
acordul contelui de Chambord asupra unui proiect a viitoarei constituții, înainte de votul restaurării monarhiei. Comitetul l-a desemnat pe deputatul Charles Chesnelong pentru a se întâlni cu pretendentul. La 14 octombrie 1873, la Salzburg, contele de Chambord aprobă proiectul constituțional parlamentar liberal pe care i-l expune Chesnelong. Prințul nu are nici o obiecție la liniile deja prezentate: recunoașterea dreptului regal ereditar, elaborarea unei constituții discutate de Adunare, separarea puterilor și bicameralismului, responsabilitatea politică a miniștrilor, garantarea libertăților civile și religioase.. Totuși
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
fost în principal veterani din exil ai UVO În momentul în care a fost fondată, OUN a fost o mișcare marginală în vestul Ucrainei, unde scena politică era dominată de partidul moderat Alianța Național-Democrată Ucraineană (UNDO). UNDO era partizana democrației parlamentare și căută să obțină independența prin mijloace pașnice. UNDO se bucura de sprijinul clerului, intelectualității și afaceriștilor ucraineni. Publicația prin care își promova ideile era principalul ziar de limbă ucraineană din vestul Ucrainei, "Dilo". Spre deosebire de UNDO, OUN accepta violența drept
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
din noiembrie 1920 au fost transformate într-o cursă dintre Venizelos și regele exilat Constantin, (tatăl lui Alexandru). În cadrul alegerilor din 1920, antivenizeliștii, în cea mai mare parte sprijinitori ai lui Constantin, au cânștigat 246 din cele 370 de mandate parlamentare. Această înfrângere a fost o mare surpriză, cu atât mai mult cu cât nici măcar Venizelos nu a reușit să câștige un mandat de deputat. Venizelos a pus această înfrângere pe seama epuizării populației după o perioadă de război mult prea lungă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
regele Constantin a fost rechemat pe tron printr-un plebiscit. Revenirea pe tron a regelui Constantin a nemulțumit atât populația elenă din regiunile aflate sub controlul armatei elene în Asia Mică, cât și a Marilor Puteri . După înfrângerea din alegerile parlamentare, Venizelos s-a autoexilat la Paris și s-a retras din viața politică După venirea la putere a politicienilor antivenizeliști, a devenit evident că noua putere intenționa să continue războiul în Asia Mică. Demiterea pe motive politice a numeroși ofițeri
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
când nu a fost implicat în conducerea guvernului, Venizelos a reușit o traducere completă a operei lui Tucidide din limba greacă veche în limba greacă modernă. Traducerea și o parte a comentariilor sale au fost publicate doar postum. La alegerile parlamentare de pe 5 iulie 1928, partidul lui Venizelos a recucerit puterea și a forțat guvernul să convoace noi alegeri pe 19 august al aceluiași an. În aceste noi alegeri, partidul lui Venizelos a câștigat 228 din cele 250 de mandate parlamentare
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
parlamentare de pe 5 iulie 1928, partidul lui Venizelos a recucerit puterea și a forțat guvernul să convoace noi alegeri pe 19 august al aceluiași an. În aceste noi alegeri, partidul lui Venizelos a câștigat 228 din cele 250 de mandate parlamentare. În noul său mandat la conducerea țării, Venizelos a încercat să pună capăt izolării diplomatice a Greciei prin refacerea relațiilor normale cu țările vecine. Eforturile sale au fost încununate de succes în cazurile noului stat iugoslav și al Italiei. Venizelos
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Validitatea tratatului a fost pusă la îndoială de o serie de politologi și cercetători. Practic, a fost pusă în discuție autoritatea semnatarilor tratatului. În primul rând este contestată valabilitatea semnăturii reprezentanților Marii Adunări Naționale a Turciei. Această adunare de tip parlamentar a fost înființată pe 23 aprilie 1920, în plin război de independență. Mustafa Kemal Atatürk încerca în acest fel să înceapă construirea unui nou stat din resturile Imperiului Otoman, la sfârșitul Primului Război Mondial și, în conformitate cu legea fundamentală a Imperiului Otoman, (singura
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
acel an în alianță cu Partidul Poporului al generalului Averescu, iar după 1927 în alianță cu Partidul Național-Țărănesc. El a fost în Parlamentul României ca deputat (1926-1928), apoi ca senator (1928-1931) și din nou ca deputat (1932-1933). În activitatea sa parlamentară s-a ridicat cu consecvență împotriva tendințelor discriminatorii și a exceselor antisemite. El a lucat poziție în 1926 contra achitării de către Tribunalul din Cernăuți a lui Nicolae Totu, cel care-l împușcase mortal pe liceanul evreu Falik. A interpelat în
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
galerie în favoarea opririi evreilor de a mai învăța în universitățile române („Numerus clausus”, care era în curs de a deveni „Numerus nullus”): În calitate de senator, Ebner a constituit în anul 1929, împreună cu deputații Theodor și Josef Fischer și Michel Landau, "Clubul parlamentar evreiesc". El a reintrat în Parlament în 1932 pe lista Partidului Evreiesc, alături de încă doi evrei bucovineni, dr. Max Diamant și dr. Manfred Reifer. Din cauza faptului că partidul său nu a putut atrage voturile electoratul evreiesc din Regat și din
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]