46,598 matches
-
PL a obținut 9.96% din voturi și 12 mandate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. După alegeri, la 30 decembrie 2010 Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova și Partidul Democrat din Moldova au demnat acordul de constituire noii majorități parlamentare - Alianța pentru Integrare Europeană II. În componența guvernului AIE II au intrat 5 miniștrii PL: Mihai Moldovanu — viceprim-ministru, Anatol Șalaru — ministrul transporturilor și infrastructurii drumurilor, Vitalie Marinuța — ministrul apărării, Ion Cebanu — ministrul tineretului și sportului (până la 6 februarie 2013), Octavian
Partidul Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/315468_a_316797]
-
din rândurile partidului «pentru trădare» 5 deputații-liberali, care s-au alăturat Consiliului de Reformare și și-a retras susținearea politică pentru ministrul apărării, Vitalie Marinuța și ministrul mediului, Gheorghe Șalaru. La 30 mai 2013 liderii PLDM, PDM și președinte fracțiunii parlamentare PL au semnat acordul de constituire al Coaliției Pro-Europene. Partidul Liberal a trecut în opoziție. La 22 iunie 2013 Consiliul de Reformare al PL a anunțat că renunță la ideea de reformare a Partidului Liberal și au decis să-și
Partidul Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/315468_a_316797]
-
de stele, reprezentînd țările membre ale Uniunii Europene, semicercul este închis de inițialele Partidului Liberal. Culoarea partidului este albastru (nuanță deschisă). Motto-ul partidului este ”Schimbarea în bine cu Partidul Liberal vine”, utilizat ca slogan electoral în campania pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Partidul Liberal este o formațiune politică liberală, care militează pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, consolidarea democrației, a statului de drept și a economiei de piață. În activitatea sa PL va contribui la afirmarea
Partidul Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/315468_a_316797]
-
03.04.1990. Este un partid minoritar de rromi al cărui președinte este Nicolae Păun, deputat din partea acestui partid în Parlamentul României. După anul 2000, Partida Romilor, sub noua titulatură de "Partida Romilor Social Democrată" (PRSDR), a deținut unicul loc parlamentar în virtutea prevederilor care asigură reprezentarea minorităților în cazul în care acestea nu reușesc să treacă de pragul electoral minim. În noiembrie 2003, "Partida Romilor Social Democrată" a semnat un acord politic cu Partidul Social Democrat, potrivit căruia Partida Romilor Social
Partida Romilor „Pro Europa” () [Corola-website/Science/317362_a_318691]
-
prezidențiale din 2004, Partida Romilor Social Democrată a devenit și ea partid de opoziție. Partidul și-a schimbat apoi numele în "". La 29 octombrie 2012 Partida Romilor Pro-Europa și PSD au încheiat un acord politic de susținere reciprocă în alegerile parlamentare din decembrie 2012 și implementarea unor obiective care vizează comunitatea de romi. În perioada 2013-2016, Asociația Partida Romilor Pro-Europa a implementat programul național „Totul pentru sănătate, totul pentru educație” care urmărește, printre altele, creșterea numărului de copii romi înscriși la
Partida Romilor „Pro Europa” () [Corola-website/Science/317362_a_318691]
-
Republica Macedonia este o republică parlamentară, unde primul ministru este șeful guvernului, și are un sistem pluralist. Puterea executivă este exercitată de către guvern. Puterea legislativă este împărțită între guvern și parlament. Puterea juridică este independentă de cea executivă si cea legislativă. Cu aprobarea unei noi legi
Politica Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/317381_a_318710]
-
țării. Sistemul politic al Republicii Macedonia constă în 3 ramuri: legislativă, executivă și juridică. Constituția este cea mai înaltă lege a țării. Instituțiile statului sunt create prin voia cetățenilor prin vot secret la alegerile directe și generale. Sistemul de republică parlamentară a fost înființat prin Constituția din anul 1991, care stipulează principiile de bază ale democrației și garantează libertatea civilă. Alegerile pentru reprezentanții din Adunarea Națională sunt ținute în octombrie. Adunarea este compusă din 120 de reprezentanți aleși pentru o perioadă
Politica Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/317381_a_318710]
-
Spania (1936-1939). Partidele comuniste contemporane au renunțat în cea mai mare parte la filonul ideologic bolșevic și la apărarea (sau justificarea) modalităților violente de preluare a puterii și își desfășoară activitatea numai în cadru constituțional. Partidele comuniste participă la viața parlamentară din Portugalia (Partidul Comunist Portughez), Franța (PC Francez), Spania (Stânga Unită), Cipru (AKEL), Cehia (Partidul Comunist Ceh), Germania (Die Linke), Grecia (PC Grec), Moldova (Partidul Comuniștilor), Rusia (Partidul Comunist) etc. unele dintre ele fiind implicate chiar și în guvernarea țărilor
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]
-
Macedonia companiei ungare Matav. Gruevski a implementat de asemenea reforme financiare, inclusiv taxa pe valuare adăugată de 18%, cerând facturi fiscale pentru toate firmele Macedonene, un program menit să lupte împotriva evaziunii fiscale. După ce VMRO-DPMNE a fost învins în alegerile parlamentare din 2002, a urmat o perioadă de lupte interne în partid. Gruevski a devenit liderul pro-UE și a fost ales președinte al partidului, după ce Ljubčo Georgievski a părăsit poziția. Fostul premier și creat propriul partid, VMRO-NP, dar VMRO-DPMNE și-a
Nikola Gruevski () [Corola-website/Science/317436_a_318765]
-
lupte interne în partid. Gruevski a devenit liderul pro-UE și a fost ales președinte al partidului, după ce Ljubčo Georgievski a părăsit poziția. Fostul premier și creat propriul partid, VMRO-NP, dar VMRO-DPMNE și-a menținut majoritatea simpatizanților. VMRO-DPME a câștigat alegerile parlamentare din 2006. Pe 25 august a format noul guvern. Guvernul lui mare multe fețe noi, mulți miniștrii având sub 40 de ani. În iunie 2007, a participat la o întâlnire în Tirana, Albania împreună cu Președintele american George W. Bush, Sari
Nikola Gruevski () [Corola-website/Science/317436_a_318765]
-
iunie 2007, a participat la o întâlnire în Tirana, Albania împreună cu Președintele american George W. Bush, Sari Berisha, Prim-ministrul Albaniei și Ivo Sanader, prim-ministrul Croației. Pe 1 iunie 2008, coaliția condusă de partidul său VMRO-DPMNE a câștigat alegerile parlamentare, pentru a doua oară consecutiv, câștigând mai mult de jumătate din locurile din parlament. Procesul electoral a fost marcat de unele incidente violente și acuzații de fraudă în unele municipalități dominate de albanezi. El a creat un guvern împreună cu "Uniunea
Nikola Gruevski () [Corola-website/Science/317436_a_318765]
-
de guvernământ în Franța (care nu a mai fost dărâmat până la invazia nazistă din 1940), spulberând speranțele monarhiștilor, și că a orientat definitiv practica politică a sistemului instituțional al țării, instituind principiul separării totale a răspunderii politice prezidențiale de cea parlamentară. La 4 septembrie 1870, pe ruinele celui de al Doilea Imperiu Francez învins de Prusia, s-a proclamat republica. Până în 1877, monarhiștii și republicanii au dat o luptă politică intensă pentru controlul asupra instituțiilor și pentru a le da o
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
căruia Camera Deputaților avea rol mai important decât Senatul, ea fiind aleasă prin vot universal direct) care avea rolul de a vota legi și de a controla activitatea guvernului. Guvernul era numit de președinte, dar își trăgea puterea din majoritatea parlamentară fără de care exista riscul ca deciziile sale să fie blocate în oricare din cele două camere. Deci, el era, în teorie, în același timp supus controlului președintelui și celor două camere ale parlamentului, un regim parlamentar „dualist”. Astfel, guvernul a
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
trăgea puterea din majoritatea parlamentară fără de care exista riscul ca deciziile sale să fie blocate în oricare din cele două camere. Deci, el era, în teorie, în același timp supus controlului președintelui și celor două camere ale parlamentului, un regim parlamentar „dualist”. Astfel, guvernul a ajuns un adevărat teren de luptă între organele constituite (președintele și parlamentul) care au încercat să-i influențeze orientarea. Președintele Patrice de Mac Mahon, monarhist, a fost numit în această funcție în locul lui Adolphe Thiers în
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
care a spus: „Plecăm 363, dar ne vom întoarce 400”, aluzie atât la moțiunea de neîncredere votată de Cameră, cât și la discursul celor 221 din 1830. În fapt, moțiunea de neîncredere votată la 19 iunie, semnată de președinții grupurilor parlamentare de dreapta în numele semnatarilor manifestului din 18 mai era o sfidare la adresa executivului: „Camera Deputaților, considerând că guvernul format la 17 mai de președinte și condus de dl. duce de Broglie, a fost convocat cu încălcarea legii majorităților, principiul guvernării
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
de dreapta în numele semnatarilor manifestului din 18 mai era o sfidare la adresa executivului: „Camera Deputaților, considerând că guvernul format la 17 mai de președinte și condus de dl. duce de Broglie, a fost convocat cu încălcarea legii majorităților, principiul guvernării parlamentare [...], declară că guvernul nu are încrederea reprezentanților națiunii. Moțiunea de neîncredere a fost votată de 363 de deputați, 158 opunându-se. La 22 iunie 1877 Senatul și-a dat avizul, acceptând cererea de dizolvare cu 149 voturi pentru și 130
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
ale conservatorilor. Se remarcă, în acest context, revenirea dreptei conservatoare, care a crescut de la 140 de deputați la 208, cu o revenire deosebită a bonapartiștilor, de la 76 de deputați la 104, ceea ce l-a transformat în cel mai mare grup parlamentar al opoziției în noua legislatură. Numărul legitimiștilor a urcat de la 24 la 44. Pe de altă parte, orléaniștii apropiați parlamentarismului au fost marii perdanți, coborând de la 40 la 11 mandate: „dreapta parlamentară”, care a acceptat în 1875 compromisul instaurării republicii
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
l-a transformat în cel mai mare grup parlamentar al opoziției în noua legislatură. Numărul legitimiștilor a urcat de la 24 la 44. Pe de altă parte, orléaniștii apropiați parlamentarismului au fost marii perdanți, coborând de la 40 la 11 mandate: „dreapta parlamentară”, care a acceptat în 1875 compromisul instaurării republicii, a fost înfrântă. Mac Mahon a încercat să mai dizolve o dată Camera Deputaților, dar președintele Senatului ducele d'Audiffret-Pasquier i-a refuzat concursul camerei superioare. La 19 noiembrie 1877 guvernul de Broglie
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Camera Deputaților, dar președintele Senatului ducele d'Audiffret-Pasquier i-a refuzat concursul camerei superioare. La 19 noiembrie 1877 guvernul de Broglie a demisionat. Președintele a încercat atunci să constituie un guvern provizoriu sub conducerea lui Gaëtan de Rochebouët în lipsa majorității parlamentare, dar, la 24 noiembrie, Camera a refuzat, cu 325 de voturi contra și 208 pentru, să recunoască acest nou guvern, care reprezenta pentru parlamentarii republicani „refuzul drepturilor națiunii și al drepturilor parlamentare”. La 13 decembrie 1877 președintele Mac Mahon s-
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
sub conducerea lui Gaëtan de Rochebouët în lipsa majorității parlamentare, dar, la 24 noiembrie, Camera a refuzat, cu 325 de voturi contra și 208 pentru, să recunoască acest nou guvern, care reprezenta pentru parlamentarii republicani „refuzul drepturilor națiunii și al drepturilor parlamentare”. La 13 decembrie 1877 președintele Mac Mahon s-a supus în sfârșit rezultatelor alegerilor. El l-a chemat pe Jules Dufaure să formeze un guvern de centru-stânga și, la 14 decembrie, a adresat parlamentului un mesaj care suna ca o
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
decembrie, a adresat parlamentului un mesaj care suna ca o capitulare politică. El recunoștea că dizolvarea repetată a parlamentului nu poate fi o metodă normală de guvernare a unei țări, și concluzionează spunând: „[...] Constituția din 1875 a înființat o republică parlamentară, separându-mă total de parlament, în același timp instituind responsabilitatea solidară și individuală a miniștrilor. Astfel ne sunt determinate nouă drepturile și îndatoririle. Independența miniștrilor este condiția responsabilității lor. Aceste principii, extrase din Constituție, sunt cele ale guvernării mele.” Acest
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
dualismul promovat de Mac Mahon — un guvern responsabil în același timp și în fața președintelui și în fața parlamentului, dublat de o putere executivă puternică întruchipată de șeful statului — nu a putut fi calificat drept lovitură de stat. Litera constituției confirma dualismul parlamentar și puterea președintelui, moștenite din tradiția orléanistă din care s-au inspirat autorii constituției. Dispariția mecanismului dizolvării legislativului și a pierderii de influență a președintelui, ce au urmat crizei de la 16 mai, au făcut practica constituțională să devieze de la orléanisme
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
termen în continuare, în baza constituției RFG (1949), nu conferă landurilor respective niciun statut special pe plan republican, formațiunile statale care alcătuiesc republica federală nedeosebindu-se între ele din punct de vedere al dreptului constituțional, ele având aceeași orânduire democratică parlamentară. Un termen alternativ, cu semantică similară, este "Volksstaat" („stat al poporului”). A fost folosit după 1918 de unele state germane ca alternativă la denumirile "Freistaat" și "Republik".
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]
-
de Administrare al Băncii Comerciale Victoriabank, una dintre cele mai importante bănci din Republica Moldova, după care în 2006 a devenit președinte al acesteia, funcție pe care a deținut-o până în ianuarie 2011. O dată cu constituirea în ianuarie 2016 a noii majorității parlamentare, Vlad Plahotniuc devine coordonatorul executiv al Consiliului coaliției de guvernare. Din această funcție, susține procesele de modernizare a Republicii Moldova și apropierea ei de Uniunea Europeană, inclusiv în articole publicate în presa occidentală (link: http://www.politico.eu/article/moldova-belongs-in-the-european-union-now-more-than-ever-eu-ascension-russia-nato/ + http://thehill
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
reforma organelor de ocrotire a normelor de drept" în care a fost inclus și Vlad Plahotniuc ca vicepreședinte. La sfârșitul lui octombrie 2013 a renunțat la mandatul de deputat, declarând că se va dedica intens activității în cadrul partidului. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 a fost ales din nou în funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. La 30 iulie 2015, imediat după votarea Guvernului Streleț și-a depus mandatul de deputat. Pe 15 octombrie 2015, în ziua lipsirii de imunitate parlamentară
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]