47,342 matches
-
în luna lui mai 21 de zile, în ziua marelui Constantin împăratul și cu maică sa Elena, anul Domnului 1741”. Bârnele de stejar, îmbinate în coadă de rândunică, au capetele cioplite, în prelungire, amintind prin forma și plastica lor îmbinările pereților de la biserica din Zolt (Banat) sau de la aceea din Păniceni (Cluj), dar și pe ale caselor și șurilor bătrâne din care, exemplare izolate, mai dăinuie în Munții Apuseni. Tipul de plan, în care se înscrie edificiul, este cel dreptunghiular, cu
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
plan, în care se înscrie edificiul, este cel dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Încăperile interioare sunt unite, în elevație, printr-o boltă unică, semicilindrică, cu timpan pe vest și fâșii curbe spre est, nealterată cu prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar spre vest și intercalându-se o porțiune de boltă. În șirul adăugirilor intră și prispa, de pe latura de sud, cu stâlpi sculptați. Acoperișul, cu pante mari, pe conturul pereților, are învelitoare de șiță. Clopotnița detașată
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
spre est, nealterată cu prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar spre vest și intercalându-se o porțiune de boltă. În șirul adăugirilor intră și prispa, de pe latura de sud, cu stâlpi sculptați. Acoperișul, cu pante mari, pe conturul pereților, are învelitoare de șiță. Clopotnița detașată, pe două nivele (parter deschis și foișor cu arcade), a fost construită în 1761 de meșterii maghiari Kovacs (Ianoș, Ioseph și Ferenz) după modelul celei folosite până atunci. Din podoabele cu care a fost
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
zugrav a notat „să se știe că aceste icoane, Hs. și Precista,le-au plătit Palaghie Onea, Horghoș Lică, Buhuț Ion, Giurca Vasile, 1746 februarie 8 zile, la Horghos Ion în casă”. Pictura murală, grav avariată (cu precădere aceea de pe pereții verticali și de pe latura de nord a bolții navei), aparține zugravilor din școala de la Feisa. Aceleași chenare de panglici, separă medalioanele centrale; suita de mucenici, în arcade; panourile, tivite cu benzi colorate, cu reprezentarea Evangheliștilor și momente din viața lui
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
fost explorată și cartată de Viorel Roru Ludușan în 1982 după informațile luate de la localnici. Este o peșteră fosilă care nu are un curs de apă organizat cu o intrare în formă de inimă, largă de 6 m . Intrarea sparge peretele Vânătării, la 2 m înlțime față de patul pârâului. Odată cățărată săritoarea de la intrare se pătrunde într-o sală rotundă de 30 m diametru, înalta de 10-15 m. Podeaua aproape orizontală este acoperită de bolovani și mâl rezultat din inumdațiile accidentale
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
au inscripții cu caractere chirilice. În curtea bisericii, a fost construită o Casă Socială (de prăznuire). Biserica de lemn din Șcheia este construită din bârne masive de stejar și de brad, cioplite și îmbinate direct. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare cărămizie. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Inițial acoperită cu șindrilă (draniță), biserica are astăzi învelitoare din tablă. Construcția are formă de navă, cu altar
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul de lemn de pe latura de sud a fost adăugat ulterior. Tavanul bisericii este prevăzut în interior cu trei cupole din lemn de stejar și brad, cu baza octogonală. Pereții interiori ai bisericii sunt zugrăviți cu stele de culoare galbenă. Catapeteasma bisericii este donată de Vasile Lupu și datează din anul ctitoriei, numele meșterului fiind necunoscut. Ea este confecționată din lemn de stejar sculptat. Icoanele sfinților sunt pictate în stil
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
în majoritatea domeniilor și activităților umane. Pentru că absoarbe complet radiațiile infrarosii, el va permite construirea unor clădiri sau incinte care să permita accesul luminii solare în interiorul lor, fără a tolera însă și schimbările termice. Inserarea unui strat de aerogel în pereții exteriori ai caselor și în compoziția geamurilor ferestrelor, ne va scăpa atât de căldura toridă a verii și de frigul sezonului rece, cât și de la aparatura electrocasnică mare consumatoare de energie electrică, așa cum sunt toate aparatele de aer condiționat. Dacă
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
în segmentul abdominal al arterei aortice și la nivelul vaselor creierului (anevrism cerebral). În majoritatea cazurilor este asimptomatic. Termenul se mai folosește - în cadrul unor cuvinte compuse, pentru o descrie condiția în care apare o dilatație patologică segmentară situată la nivelul peretelui inimii - cel mai frecvent situată la nivelul ventriculului stîng și adesea consecința unui infarct miocardic transmural.
Anevrism () [Corola-website/Science/318844_a_320173]
-
1845, ferecată în argint, un policandru din lemn tare, o strană arhierească precum și tabloul ctitorilor pictat în ulei pe pânză. Biserica are formă de navă (corabie). Acoperișul este în formă de șarpantă învelit cu tablă galvanizată. Pe părțile laterale ale pereților exteriori se află câte trei pilaștri fictivi cu capiteluri murale, dispuși simetric, deasupra cărora se află un brâu alcătuit din mai multe linii drepte. Sub streașină, biserica este înconjurată de un brâu mural, dințat la bază. Biserica are trei ferestre
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
multe linii drepte. Sub streașină, biserica este înconjurată de un brâu mural, dințat la bază. Biserica are trei ferestre: câte una pe fiecare parte a naosului și una pe absida altarului. De o parte și de alta a ferestrelor de pe pereții exteriori ai naosului se află câte două ferestre oarbe terminate la partea superioară în arc semicilindric. În interior, biserica este compartimentată în patru încăperi: pridvorul (adăugat în 1905), pronaosul, naosul și altarul. Pronaosul și naosul au pardoseală din lespezi de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
latura de nord a naosului se află un amvon din lemn ornamentat cu sculpturi simbolice și având un vultur ca suport pentru evanghelie. Altarul are o absidă semicirculară, cu adâncimea de 5,60 m. Biserica nu a fost pictată, pe pereții ei aflându-se icoane pictate în ulei pe lemn în stil bizantin, aparținând secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Catapeteasma este din lemn de tei cu 8 colonete verticale, cu baze și capiteluri ornamentate cu ramuri și frunze
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
un strat de scânduri vopsite în vernil cu ulei, iar plafonul din pronaos, naos și altar este plan, fiind confecționat din dulapi de stejar cioplit. Tavanul de deasupra naosului are scânduri vopsite în culoarea kaki. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare galbenă. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Inițial acoperită cu șindrilă (draniță), biserica are astăzi învelitoare din tablă vopsită. Construcția are plan trilobat (treflat), cu
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
cu altar poligonal. Ea se întinde pe o suprafață de circa 160 de metri pătrați. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Lăcașul de cult are un geam în absida altarului și două în pereții naosului. Pereții interiori și bolta de deasupra naosului sunt pictați în întregime în frescă reprezentând chipuri de ierarhi și sfinți și tablouri biblice. Printre decorațiunile care împodobesc biserica sunt de menționat două rozete pe tavan sculptate în lemn cu motive
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
poligonal. Ea se întinde pe o suprafață de circa 160 de metri pătrați. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Lăcașul de cult are un geam în absida altarului și două în pereții naosului. Pereții interiori și bolta de deasupra naosului sunt pictați în întregime în frescă reprezentând chipuri de ierarhi și sfinți și tablouri biblice. Printre decorațiunile care împodobesc biserica sunt de menționat două rozete pe tavan sculptate în lemn cu motive populare deosebite
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
pe nume Alexandru (1838-1894). Cei doi soți au trăit în "cea mai deplină înțelegere". Alecu Balș și soția sa, Elena (Elencu), au fost înmormântați în curtea Bisericii "Sf. Dumitru" - Balș din Iași, osemintele lor fiind aduse ulterior în osuarul din peretele nordic al pronaosului bisericii sus-menționate. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost construită în anul 1841 de către marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu), în timpul domniei principelui Mihail Sturdza (1834-1849) în Principatul Moldova. În apropiere de biserică, boierul
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
pronaosului se află o turlă clopotniță cu acoperiș în formă de bulb. Absida altarului are formă semicirculară și este decroșată față de restul construcției. Biserica nu este pictată în interior. Singurele porțiuni pictate sunt pe cupola naosului și pe pandantivii cupolei. Pereții interiori sunt văruiți în culoarea albă. Iconostasul bisericii este vechi.
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Europa în jurul anului 1859, iar odată cu aceasta dobândeau notorietate și portretele memoriale. "„Aceste fotografii erau un aspect comun al culturii americane, o parte a doliului și a procesului de pomenire. Familiile erau mândre de aceste imagini și le agățau pe pereții caselor, trimiteau copii prietenilor și cunoștințelor, le purtau ca amulete. Americanii secolului XIX știau cum să le valorifice.”" — scriitorul Stanley Burns În perioada Războiului Civil American fotografiile erau greu de realizat, în lipsa resurselor materiale. Portretele memoriale din perioada respectivă se
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
de 9 m dă acces la Răscruce, loc de întâlnire a patru galerii: Sala Foto, Galeria Nicovală, Galeria Puțurilor și al doilea sector al peșterii, Galeria Lacului. Galeria Nicovală, și ea puternic descendentă, prezintă o succesiune de săli înalte cu pereți puternic erodați. Podeaua sălilor este brăzdată de șanțuri adânci de 1-2 m, cu o lățime de numai 10-30 cm , care au lăsat între ele frumoase septe de podea. Spre finalul galeriei dimensiunile scad, locul sălilor înalte fiind luat de două
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
de două tuburi de curgere sub presiune. Aici se află cota minimă a peșterii de - 76 m. De la Răscruce spre Sala Puțurilor urmează o săritoare de 6 m și se pătrunde într-o sală de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două puțuri din Culoarul Scărilor. în partea nordică sala se continuă cu alt puț de 8 m, ușor înclinat și plin, ca dealtfel tot acest sector, cu argilă. Din puț, pe o galerie dublă, se ajunge în
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
biologice și meteorologice. Ei denumesc peștera „Ghețarul de la Zguraști". Porțiunea explorată arată astfel: În versantul abrupt al Văii Ordancușa, pe o porțiune limitată se formează o platformă care este perforată de deschiderea unui aven cu diametru de 40 m. În peretele lui nordic (cel dinspre versant) se deschide o dublă arcadă: la dreapta (est) un mare portal de 20 m lățime și 30 m înălțime, iar la stânga (vest) un portal mai mic, de 10 m lățime și 3—4 m înălțime
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
dinspre versant) se deschide o dublă arcadă: la dreapta (est) un mare portal de 20 m lățime și 30 m înălțime, iar la stânga (vest) un portal mai mic, de 10 m lățime și 3—4 m înălțime. Deasupra acestor deschideri peretele avenului mai are până la buză circa 50 m înălțime. În aven se coboară fără dificultate cei 30 m prin colțul de sud-vest și se ajunge pe marele grohotiș care se prelinge pe sub cele două portaluri. La jumătatea acestei pante în
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
avenului mai are până la buză circa 50 m înălțime. În aven se coboară fără dificultate cei 30 m prin colțul de sud-vest și se ajunge pe marele grohotiș care se prelinge pe sub cele două portaluri. La jumătatea acestei pante în peretele din dreapta pe lângă care coborâm se deschid două mici guri de galerii. Cea inferioră se închide la câțiva zeci de metri dar cea superioară mai complicată se termină în abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii. După
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
luminată din belșug de lumina ce se revarsă prin marele portal. Sala, alungită est-vest, are 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș ce se întinde pe o mare lungime și care ajunge la o înălțime de circa 25 m fața de fundul sălii. De jur imprejurul sălii diverse nivele de argilă indică înalțimea până la care se ridică apa
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
ce limitează sifonul în aval. Dar asta modifică puțin cursul pârâului și în loc să se piardă în fisurile din nordul micii săli ca pană acuma, el își face un nou curs, și dupa ce taie sala în două se pierde sub peretele opus. Această schimbare putea produce o catastrofă. La întoarcerea din explorare, Galeria "V" era complet inundată și așa a rămas de atunci. Speologii și-au amintit de Galeria "H" care se termină deasupra sălii în care erau prizonieri. O cățărare
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]