45,800 matches
-
I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii păreau compromise în Belgia, BEF a luat în considerație retragerea spre Ostend, Bruges ori Dunkirk, ultimul fiind port aflat cam la 10-15 km în interiorul teritoriului francez Propunerile pentru executarea unei retrageri strategice a BEF
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii păreau compromise în Belgia, BEF a luat în considerație retragerea spre Ostend, Bruges ori Dunkirk, ultimul fiind port aflat cam la 10-15 km în interiorul teritoriului francez Propunerile pentru executarea unei retrageri strategice a BEF a fost respinsă atât de Cabinetul de Război cât și de Șeful Statului Major General Imperial (Chief of the Imperial General Staff, CIGS). Generalul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
că, dacă insistau să declanșeze ofensiva, armata sa ar fi trebuit să acopere un front prea lung și nu ar fi fost capabilă să facă față acestei sarcini. Regele Leopold a propus crearea unui cap de pod care să apere portul francez Dunkerque și porturile belgiene de la Canalul Mânecii. În ciuda tuturor acestor argumente, varianta Șefului Marelui Stat Major Imperial a avut câștig de cauză. Gort a repartizat operațiunii doar două batalioane de infanterie și unul de blindate. În ciuda succeselor tactice inițiale, atacul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
declanșeze ofensiva, armata sa ar fi trebuit să acopere un front prea lung și nu ar fi fost capabilă să facă față acestei sarcini. Regele Leopold a propus crearea unui cap de pod care să apere portul francez Dunkerque și porturile belgiene de la Canalul Mânecii. În ciuda tuturor acestor argumente, varianta Șefului Marelui Stat Major Imperial a avut câștig de cauză. Gort a repartizat operațiunii doar două batalioane de infanterie și unul de blindate. În ciuda succeselor tactice inițiale, atacul nu a reușit să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat, în vreme ce britanicii și francezii se retrăgeau spre vest pentru apărarea portului Dunkerque. Frontul de vest rămânea intact, dar belgienii ocupau ultima lor poziție fortificată, cea de la Leie. Corpul I belgian, cu doar două divizii incomplete (și acelea cu efectivele incomplete), fusese implicat până în acel moment în lupte grele, iar linia defenisivă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
presupus abandonarea orașelor Passendale și Ypres și ar fi dus aproape sigur la pierderea Ostend. În același timp, teritoriul național controlat de belgieni s-ar fi redus și mai mult. De asemenea, retragerea ar fi presupus și pierderea controlului asupra porturilor belgiene de la este de Yser precum Zeebrugge și Ostend. Pe 23 mai, francezii au încercat să execute o serie de atacuri împotriva liniilor germane pe direcția Ardennes-Calais, dar fără succes. Între timp, belgienii au fost obligați să se retragă sub
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și muniție. "Luftwaffe", care își asigurase superioritatea aeriană, a dezorganizat logistica aliaților prin atacuri neîncetate. Sprijinul aerian al aliaților, solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și poziția inițială. Datorită acestui fapt, belgienii au fost obligați să utilizeze doar porturile asupra cărora mai dețineau încă controlul - Nieuport și Ostend. Churchill și Maxime Weygand, care îl înlocuise la comandă pe Maurice Gamelin
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și poziția inițială. Datorită acestui fapt, belgienii au fost obligați să utilizeze doar porturile asupra cărora mai dețineau încă controlul - Nieuport și Ostend. Churchill și Maxime Weygand, care îl înlocuise la comandă pe Maurice Gamelin, încă mai credeau că pot sparge frontul german și își pot retrage forțele spre sud. Când și-au comunicat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
al celor britanice pentru declanșarea unui atac spre sud a fost aceea că retragerea anglo-britanicilor pentru ofensivă lăsa amata belgiană să acopere un front prea lung, pentru care nu avea suficiente efective. Prăbușirea frontului belgian ar fi dus la pierderea porturilor de la Canalul Mânecii din spatele frontului aliat și, implicit, la o încercuire completă a aliaților. BEF ar fi putut să declanșeze un contraatac împotriva flanclui stâng al germanilor și să slăbească presiunea exercitată asupra belgienilor de vreme ce trupele comandate de von Bock atacau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
28.000 de oameni din personalul britanic necombatant. Boulogne fusese ocupat de germani, Calais era în pragul capitulării, ceea ce făcea ca doar Dunkirque, Ostend și Zeebrugge să mai fie disponibile pentru evacuare. Înaintarea Armatei a 14-a germane făcea ca portul Ostend să nu mai poată fi folosit pentru multă vreme. În vest, Grupul de Armate A ajunse la Dunkerque și, în dimineața zilei de 27 mai, se afla la doar 6,5 km de centrul orașului. Portul intrase din acel
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germane făcea ca portul Ostend să nu mai poată fi folosit pentru multă vreme. În vest, Grupul de Armate A ajunse la Dunkerque și, în dimineața zilei de 27 mai, se afla la doar 6,5 km de centrul orașului. Portul intrase din acel moment în raza de acțiune a artileriei germane. Situația de pe 27 mai se schimbase dramatic față de cea cu 24 de ore mai devreme. Armata belgiană a fost obligată să se retragă pe 26 mai. Nevele, Vynckt, Tielt
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
chiar lângă frontiera franceză. Retragerea britancilor punea în pericol întreg frontul, putând duce la crearea unei breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră a expus flancul Armatei I franceze de lângă Lille. Odată cu retragerea britanicilor, germanii au început înaintarea și au ocupat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră a expus flancul Armatei I franceze de lângă Lille. Odată cu retragerea britanicilor, germanii au început înaintarea și au ocupat pozițiile eliberate, ceea ce a dus la încercuirea grosului Armatei I franceze. Gort și șeful statului său
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
distrugerii. Belgienii mai controlau linia Ypres-Roulers în vest și linia Bruges-Thelt în est. Pe 27 mai însă, frontul central în sectorul Iseghem-Thelt a cedat. Nimic nu mai oprea înaintarea germană spre est spre Ostend și Bruges, ori spre vest, spre porturile Nieuport și La Panne, aflate în adândimea teritoriului aliat. În acel moment, belgienii nu mai dispuneau de mijloace de rezistență. Dezintegrarea armatei belgiene și prăbușirea sectoarelor de front pe care le apăra au dus la acuze neîntemeiate din partea britanicilor. Adevărul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
motiv, ambasadorilor nu li sa oferit tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor în timp ce Hwang Yun-gil
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
asediul Busanului, bătălia de la Dadaejin a fost una dintre primele lupte ale invaziilor japoneze în Coreea (1592-1598). Bătălia de la Busan și bătălia de la Dadaejin au avut loc aproape simultan. Dadaejin este transcris și ca ,Tadaejin”. Japonezii au debarcat rapid la port și au avansat spre cetate. Bătălia a fost condusă de comandantul coreean Yun Heung-sin (Hangul: 윤흥신 Hanja :尹興信 ) împotriva comandantului japonez Konishi Yukinaga (primul comandant al diviziei I a armatei japoneze). Fratele lui Yun, Yun Heung-je (Hangul: 윤흥제 Hanja :尹興梯
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
oameni au fost uciși într-un masacru similar celui de la Busan. Odată cu căderea Dongrae, baza japoneză de la Busan a fost asigurată și drumul spre nord a fost deschis. Busan și Dongrae au fost repede transformate în garnizoane ale japonezilor iar portul Busan a început să fie folosit pentru debarcarea în siguranță a 100 de mii de soldați cu arme, echipamente și provizii în luna următoare. Există o legendă care spune că generalul japonez a fost atât de impresionat de curajul prefectului
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ale Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și provizii. Japonia ducea lipsă de arme și provizii pentru a continua invazia din China așa că s-a limitat doar la ocuparea Coreei. Când trupele japoneze au debarcat în portul Busan, Bak (transcris deasemenea Park) Hong, comandantul naval de stânga al provinciei Gyeongsang a distrus înteaga sa flotă, baza sa, armele și actele apoi a fugit. Won Gyun, comandantul naval de dreapta a procedat la fel distrugându-și baza și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
le adune și s-au întâlnit cu Yi Sun-sin pe 15 iunie. Flota a crescut la 91 de nave. Acestea înconjurau insula Geoje care era legată de insula Gadeok dar vasele de spionaj au detectat 50 de vase japoneze în portul Okpo. La observarea flotei coreene care se apropia, unii japonezi și-au întors navele și au început să fugă. În acest timp flota coreeană a încercuit navele japoneze și le-a distrus cu bombardamente de artilerie. Coreenii au mai văzut
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
stâncă. Japonezii au pornit în grabă cu 12 nave urmărind flota coreeană. Marina coreeană a contraatacat cu nava-țestoasă în față distrugând cu succes toate cele 12 nave japoneze. Bătălia de la Okpo a fost o luptă de de două zile în jurul portului Okpo de lângă insula Geoje din Coreea în 1592. Aceasta a fost prima bătălie navală din războiul Imjin și prima victorie a amiralului Yi Sun-sin împotriva flotei japoneze condusă de Todo Takatora. Bătălia de la Okpo a provocat nervozitate și anxietate între
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și a navigat întreaga zi. La data de 06 mai 1592 a ajuns la Dangpo, locul de întâlnire cu ceilalți comandanți. Yi Eok-gi a venit cu flota lui, dar Won Kyun a venit foarte târziu. Amiralul s-a apropiat de portul Okpo în ziua următoare. El a văzut în jur de 50 de nave japoneze ancorate acolo. Soldații japonezi jefuiau și ucideau civilii coreeni. Furios, Yi Sun-sin i-a atacat. Japonezii au intrat în panică și s-au îmbarcat repede în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
cu archebuzele dar acestea nu au produs pagube mari. După o luptă disperată, japonezii s-au aruncat peste bord cu armele și armurile lor. Yi Sun-sin a condus navele înapoi spre mare iar următoarea zi s-a apropiat de un port numit Jeokjinpo. El a fost din nou întristat să vadă cum japonezii hărțuiesc civilii coreeni și a ordonat soldaților săi să tragă cu arcurile și tunurile spre ei. Ei au distrus 11 dintre cele 13 nave japoneze. Coreenii au luat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și au discutat despre planurile de luptă. Yi Sun-sin a cercetat zona înconjurătoare. De pe o stâncă mare cu vedere la oraș se putea observa cum japonezii se deplasau prin tot orașul. 12 nave mari de război japoneze erau ancorate în port împreună cu multe alte nave mici. Amiralul Yi știa că nu putea să îi atace pe japonezi în formație "vârf de lance "deoarece soldații japonezi ar fi tras cu archebuzele spre coreeni de pe stânci. El dorea să lupte cu japonezii pe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
va atrage pe japonezi, amiralul și-a întors navele de luptă și s-a retras. Se pare că, după ce a observat că coreenii se retrag comandantul japonez a ordonat imediat oamenilor săi să ia o parte din navele ancorate în port și să-i urmărească. Bătălia de la Sacheon a fost prima bătălie în care amiralul Yi a folosit nava-țestoasă. În momentul în care coreenii și japonezii ajunseseră în marea deschisă era aproape noapte. Cu toate acestea, amiralul și-a întors rapid
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
să fie odihniți pentru a putea lupta cu putere în cazul unui contraatac japonez. Amiralul a mobilizat din nou flota în dimineața de 2 iunie după ce a primit un raport care spunea că 21 de nave japoneze sunt ancorate în portul Dangpo. La Dangpo, Kurushima Michiyuki (subordonat al lui Kurushima Michifusa) a poruncit trupelor sale să jefuiască și să incendieze un oraș de coastă. Când s-a apropiat cu flota de portul Dangpo, amiralul Yi Sun-sin a observat că nava amiral
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]